Art. 11. - Art. 11: Oprirea impacturilor negative reale - Directiva 1760/13-iun-2024 privind diligenţa necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor şi de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi a Regulamentului (UE) 2023/2859
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
Art. 11: Oprirea impacturilor negative reale
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile iau măsurile adecvate pentru a opri impacturile negative reale care au fost sau ar fi trebuit să fie identificat în temeiul articolului 8, în conformitate cu articolul 9 şi cu prezentul articol.
Pentru a stabili măsurile adecvate menţionate la primul paragraf, se ţine seama în mod corespunzător de următoarele elemente:
a)dacă impactul negativ potenţial este cauzat numai de întreprindere, dacă acesta este cauzat în comun de întreprindere şi de filiala sau partenerul său de afaceri prin acţiuni sau omisiuni sau dacă este cauzat numai de partenerul de afaceri al întreprinderii în lanţul de activităţi;
b)dacă impactul negativ real a avut loc în cadrul operaţiunilor filialei, ale partenerului de afaceri direct sau ale partenerului de afaceri indirect; şi
c)capacitatea întreprinderii de a influenţa partenerul de afaceri care a cauzat sau a cauzat în comun impactul negativ real.
(2)În cazul în care nu se poate opri imediat un impact negativ, statele membre se asigură că întreprinderile reduc la minimum amploarea impactului respectiv.
(3)Întreprinderile au obligaţia de a lua următoarele măsuri adecvate, după caz:
a)neutralizarea impactului negativ sau reducerea la minimum a amplorii acestuia; aceste măsuri sunt proporţionale cu gravitatea impactului negativ şi cu implicarea întreprinderii în impactul negativ;
b)dacă există o necesitate bazată pe faptul că nu se poate opri imediat impactul negativ, elaborarea şi punerea în aplicare, fără întârzieri nejustificate, a unui plan de acţiuni corective cu un calendar rezonabil şi clar definit pentru punerea în aplicare a unor măsuri adecvate şi cu indicatori calitativi şi cantitativi pentru măsurarea îmbunătăţirilor; întreprinderile îşi pot concepe planurile de acţiune în cooperare cu iniţiativele sectoriale sau multipartite; planul de acţiuni corective se adaptează la operaţiunile şi la lanţul de activităţi ale întreprinderilor;
c)urmărirea obţinerii de la un partener de afaceri direct a unor garanţii contractuale potrivit cărora acesta va asigura respectarea codului de conduită al întreprinderii şi, după caz, a planului de acţiuni corective, inclusiv prin stabilirea de garanţii contractuale corespunzătoare de la partenerii săi, în măsura în care activităţile acestora fac parte din lanţul de activităţi al întreprinderii; în cazul în care se obţin astfel de garanţii contractuale, se aplică alineatul (6);
d)realizarea investiţiilor, a modificărilor sau a actualizărilor financiare sau nefinanciare necesare, de exemplu în structuri, producţie sau alte procese şi infrastructuri operaţionale;
e)efectuarea modificărilor sau a îmbunătăţirilor necesare privind planul de afaceri, strategiile şi operaţiunile generale ale întreprinderii, inclusiv practicile în materie de achiziţie, proiectare şi distribuţie;
f)oferirea de sprijin direcţionat şi proporţional unui IMM care este partener de afaceri al întreprinderii, în cazurile în care este necesar ţinând cont de resursele, cunoştinţele şi constrângerile IMM-ului, inclusiv prin acordarea sau facilitarea accesului la consolidarea capacităţilor, formare sau modernizarea sistemelor de gestionare şi, în cazul în care respectarea codului de conduită sau a planului de acţiuni corective ar pune în pericol viabilitatea IMM-ului, prin furnizarea de sprijin financiar direcţionat şi proporţional, cum ar fi finanţare directă, împrumuturi cu dobândă redusă, garanţii de aprovizionare continuă sau asistenţă pentru asigurarea finanţării;
g)în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu dreptul concurenţei, colaborarea cu alte entităţi, inclusiv, după caz, cu scopul de a creşte capacitatea întreprinderii de a opri impactul negativ sau de a reduce la minimum amploarea unui astfel de impact, în special în cazul în care nicio altă măsură nu este adecvată sau eficace;
h)să asigure remediere în conformitate cu articolul 12.
(4)Companiile pot adopta, dacă este cazul, măsuri adecvate suplimentare în raport cu măsurile enumerate la alineatul (3), cum ar fi colaborarea cu un partener de afaceri cu privire la aşteptările întreprinderii în ceea ce priveşte oprirea impacturilor negative reale ori reducerea la minimum a amplorii unor astfel de impacturi sau acordarea ori facilitarea accesului la consolidarea capacităţilor, consiliere, sprijin administrativ şi financiar, cum ar fi împrumuturi sau finanţare, ţinând totodată seama de resursele, cunoştinţele şi constrângerile partenerului de afaceri.
(5)În ceea ce priveşte impacturile negative reale care nu au putut fi oprite sau a căror amploare nu a putut fi redusă la minimum în mod corespunzător prin măsurile adecvate enumerate la alineatul (3), întreprinderea poate urmări obţinerea de garanţii contractuale cu un partener de afaceri indirect, în vederea asigurării conformităţii cu codul de conduită al întreprinderii sau cu un plan de acţiuni corective. În cazul în care se obţin astfel de garanţii contractuale, se aplică alineatul (6).
(6)Garanţiile contractuale menţionate la alineatul (3) litera (c) şi la alineatul (5) sunt însoţite de măsuri adecvate de verificare a conformităţii. În scopul verificării conformităţii, întreprinderea poate recurge la verificarea de către o parte terţă independentă, inclusiv prin iniţiative sectoriale sau multipartite.
În cazul în care se obţin garanţii contractuale de la un IMM sau se încheie un contract cu un IMM, condiţiile utilizate sunt echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii. Întreprinderea evaluează, de asemenea, dacă garanţiile contractuale ale unui IMM ar trebui să fie însoţite de oricare dintre măsurile adecvate pentru IMM-uri menţionate la alineatul (3) litera (f). În cazul în care se iau măsuri de verificare a conformităţii în ceea ce priveşte IMM-urile, întreprinderea suportă costul verificării de o parte terţă independentă. În cazul în care IMM solicită să plătească cel puţin o parte din costul verificării efectuate de către organisme terţe independente, sau de comun acord cu întreprinderea, IMM-ul respectiv poate partaja rezultatele acestei verificări cu alte societăţi.
(7)În ceea ce priveşte impacturile negative reale menţionate la alineatul (1) care nu au putut fi oprite sau a căror amploare nu a putut fi redusă la minimum prin măsurile prevăzute la alineatele (3), (5) şi (6), întreprinderea are obligaţia, în ultimă instanţă, de a nu încheia relaţii noi sau de a nu prelungi relaţiile existente cu un partener de afaceri în legătură cu care a survenit impactul sau în lanţul de activităţi al căruia a survenit impactul şi, în cazul în care legislaţia care reglementează relaţiile acestora îi permite, ia, în ultimă instanţă, următoarele măsuri:
a)adoptă şi pune în aplicare, fără întârzieri nejustificate, un plan consolidat de acţiuni corective pentru impactul negativ specific, inclusiv prin utilizarea sau sporirea efectului de pârghie al întreprinderii prin suspendarea temporară a relaţiilor de afaceri în ceea ce priveşte activităţile în cauză, cu condiţia să existe aşteptări rezonabile ca aceste eforturi să aibă succes; planul de acţiune include un calendar specific şi adecvat pentru adoptarea şi punerea în aplicare a tuturor acţiunilor prevăzute în acesta, pe durata căruia întreprinderea poate, de asemenea, să caute parteneri de afaceri alternativi;
b)dacă nu există aşteptări rezonabile ca eforturile menţionate la litera (a) să aibă succes sau dacă punerea în aplicare a planului consolidat de acţiuni corective nu a reuşit să oprească impactul negativ sau să reducă la minimum amploarea acestuia, încetează relaţia de afaceri în ceea ce priveşte activităţile în cauză dacă impactul negativ real este grav.
Înainte de suspendarea temporară sau de încetarea unei relaţii de afaceri, întreprinderea evaluează dacă se poate preconiza în mod rezonabil că impacturile negative ale unei astfel de acţiuni sunt în mod vădit mai grave decât impactul negativ care nu a putut fi oprit sau a cărui amploare nu a putut fi redusă la minim în mod adecvat. Într-un astfel de caz, întreprinderea nu este obligată să suspende sau să înceteze relaţia de afaceri şi este în măsură să informeze autoritatea de supraveghere competentă cu privire la motivele justificate în mod corespunzător ale unei astfel de decizii.
Statele membre prevăd posibilitatea de a suspenda temporar sau de a înceta relaţia de afaceri care face obiectul contractelor reglementate de legislaţia lor, în conformitate cu primul paragraf, cu excepţia contractelor pe care părţile sunt obligate prin lege să le încheie.
În cazul în care decide să suspende temporar sau să înceteze relaţia de afaceri, întreprinderea ia măsuri pentru a preveni, a atenua sau a opri impacturile suspendării sau încetării, transmite un preaviz rezonabil partenerului de afaceri şi reevaluează periodic această decizie.
În cazul în care decide să nu suspende temporar sau să nu înceteze relaţia de afaceri în conformitate cu prezentul articol, întreprinderea monitorizează impactul negativ real şi îşi evaluează periodic decizia, analizând dacă există alte măsuri adecvate.