Art. 12. - Art. 12: Dreptul la egalitatea de tratament - Directiva 1233/24-apr-2024 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 30 Aprilie 2024
Art. 12: Dreptul la egalitatea de tratament
(1)Lucrătorii din ţările terţe menţionaţi la articolul 3 alineatul (1) literele (b) şi (c) beneficiază de egalitate de tratament în raport cu resortisanţii statului membru în care îşi au reşedinţa, cel puţin în legătură cu:
a)condiţiile de angajare şi de lucru, inclusiv în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea, programul de lucru, zilele libere şi concediile şi egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei, precum şi în materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă;
b)dreptul la grevă şi la acţiuni sindicale, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale ale statului membru, libertatea de asociere, afiliere şi apartenenţă la o organizaţie care reprezintă lucrătorii sau angajatorii sau la orice altă organizaţie ai cărei membri desfăşoară o activitate specifică, inclusiv drepturile şi beneficiile pe care le oferă o asemenea organizaţie, cum ar fi dreptul la negocieri colective şi la încheierea de contracte colective, fără a aduce atingere legislaţiei naţionale în materie de ordine şi securitate publică;
c)educaţie şi formare profesională;
d)recunoaşterea diplomelor, a certificatelor şi a altor calificări profesionale, în conformitate cu procedurile interne aplicabile;
e)ramurile securităţii sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
f)beneficii fiscale, cu condiţia ca lucrătorul să aibă domiciliul fiscal în statul membru în cauză;
g)accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv procedurile privind accesul la locuinţe publice şi private, în conformitate cu legislaţia naţională, fără a se aduce atingere libertăţii contractuale în conformitate cu legislaţia Uniunii şi cu legislaţia naţională;
h)servicii de consiliere şi informaţii furnizate de oficiile forţelor de muncă.
(2)Statele membre pot restrânge egalitatea de tratament:
a)în temeiul alineatului (1) litera (c), prin:
(i)limitarea aplicării acesteia la lucrătorii din ţările terţe care au un loc de muncă sau care au avut un loc de muncă şi care sunt înregistraţi ca şomeri;
(ii)excluderea lucrătorilor din ţările terţe care au fost admişi pe teritoriul lor în conformitate cu Directiva (UE) 2016/801;
(iii)excluderea burselor şi a împrumuturilor pentru studii şi pentru întreţinere sau a altor burse şi împrumuturi;
(iv)stabilirea unor condiţii prealabile specifice, inclusiv cunoaşterea corespunzătoare a limbii şi plata taxelor de studii, în conformitate cu legislaţia naţională, aferente accesului la studii universitare, la educaţie şi formare postliceală şi la educaţie şi formare profesională care nu au legătură directă cu o anumită activitate desfăşurată la locul de muncă;
b)prin limitarea drepturilor acordate lucrătorilor din ţările terţe în temeiul alineatului (1) litera (e), dar fără restricţionarea acestor drepturi în cazul lucrătorilor din ţările terţe care au un loc de muncă sau care au avut un loc de muncă pentru o perioadă de cel puţin şase luni sau care sunt înregistraţi drept şomeri.
De asemenea, statele membre pot decide ca alineatul (1) litera (e), în ceea ce priveşte prestaţiile familiale, să nu se aplice în cazul resortisanţilor ţărilor terţe care au fost autorizaţi să lucreze pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă de maximum şase luni, al resortisanţilor ţărilor terţe care au fost admişi pentru studii sau al resortisanţilor ţărilor terţe cărora li se permite să lucreze pe baza unei vize;
c)în temeiul alineatului (1) litera (f), în ceea ce priveşte beneficiile fiscale, prin limitarea aplicării acesteia la cazurile în care domiciliul înregistrat sau obişnuit al membrilor familiei unui lucrător dintr-o ţară terţă, pentru care lucrătorul dintr-o ţară terţă solicită beneficii, se află pe teritoriul statului membru respectiv;
d)în temeiul alineatului (1) litera (g), prin:
(i)limitarea aplicării acesteia la lucrătorii din ţările terţe care au un loc de muncă;
(ii)limitarea accesului la locuinţe, cu excepţia închirierii unei reşedinţe private, în limitele prevăzute de legislaţia naţională.
(3)Dreptul la egalitatea de tratament, astfel cum este prevăzut la alineatul (1), nu aduce atingere dreptului statului membru de a retrage sau de a refuza reînnoirea permisului de şedere eliberat în temeiul prezentei directive, a permisului de şedere eliberat în alte scopuri decât ocuparea unui loc de muncă sau a oricărei alte autorizaţii de ocupare a unui loc de muncă într-un stat membru.
(4)Lucrătorii din ţările terţe care se mută într-o ţară terţă sau urmaşii acestor lucrători care îşi au reşedinţa într-o ţară terţă şi care beneficiază de drepturile lucrătorilor respectivi primesc drepturi de pensie legală pentru limită de vârstă, invaliditate şi deces, în funcţie de locul de muncă anterior al lucrătorilor respectivi şi dobândite în conformitate cu dispoziţiile menţionate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel ca resortisanţii statelor membre în cauză atunci când se mută într-o ţară terţă.