Art. 5. - Art. 5: Concediul pentru creşterea copilului - Directiva 1158/20-iun-2019 privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 188L
În vigoare Versiune de la: 12 Iulie 2019
Art. 5: Concediul pentru creşterea copilului
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare lucrător are un drept individual la un concediu pentru creşterea copilului de patru luni, care trebuie efectuat anterior împlinirii de către copil a unei anumite vârste, de până la maximum opt ani, care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru sau de convenţiile colective. Această vârstă este stabilită astfel încât să se asigure faptul că fiecare părinte îşi poate exercita dreptul la concediu pentru creşterea copilului în mod efectiv şi în condiţii de egalitate.
(2)Statele membre se asigură că două luni de concediu pentru creşterea copilului nu pot fi transferate.
(3)Statele membre stabilesc o perioadă de preaviz rezonabilă pe care lucrătorul i-o acordă angajatorului atunci când îşi exercită dreptul la concediu pentru creşterea copilului. În acest sens, statele membre ţin seama atât de necesităţile angajatorilor, cât şi de necesităţile lucrătorilor.
Statele membre se asigură că cererea lucrătorului de concediu pentru creşterea copilului precizează începutul şi sfârşitul preconizat al perioadei de concediu.
(4)Statele membre pot să condiţioneze dreptul la concediu pentru creşterea copilului de o cerinţă privind perioada de muncă sau de o cerinţă privind vechimea în muncă, de maximum un an. În cazul unor contracte pe durată determinată succesive, în sensul Directivei 1999/70/CE a Consiliului (14), cu acelaşi angajator, pentru calcularea perioadelor respective se ia în considerare suma acestor contracte.
(14)Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE şi CEEP (JO L 175, 10.7.1999, p. 43).
(5)Statele membre pot să stabilească circumstanţele în care, în urma unor consultări desfăşurate conform dreptului intern, convenţiilor colective sau practicilor naţionale, unui angajator i se permite să amâne acordarea concediului pentru creşterea copilului cu o perioadă rezonabilă, pe motiv că efectuarea concediului pentru creşterea copilului atunci când este solicitat ar perturba grav buna funcţionare a angajatorului. Angajatorii motivează în scris orice astfel de amânare a concediului pentru creşterea copilului.
(6)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii au dreptul de a solicita să efectueze concediul pentru creşterea copilului în formule flexibile. Statele membre pot specifica modalităţile de aplicare a acestora. Angajatorul examinează aceste solicitări şi răspunde acestora, ţinând seama atât de propriile necesităţi, cât şi de necesităţile lucrătorului. Angajatorul motivează în scris orice refuz de a da curs unei astfel de solicitări într-un termen rezonabil după solicitare.
(7)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când examinează cererile de concediu pentru creşterea copilului cu normă întreagă, angajatorii oferă, înainte de orice amânare în conformitate cu alineatul (5), în măsura posibilului, formule flexibile de efectuare a concediului pentru creşterea copilului în temeiul alineatului (6).
(8)Statele membre evaluează necesitatea adaptării condiţiilor de acces şi a formulelor detaliate de aplicare a concediului pentru creşterea copilului la nevoile părinţilor adoptivi, ale părinţilor cu dizabilităţi şi ale părinţilor ai căror copii suferă de o dizabilitate sau de o boală cronică.