Art. 23. - Art. 23: Derogări - Directiva 1023/20-iun-2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa)

Acte UE

Jurnalul Oficial 172L

În vigoare
Versiune de la: 26 Iunie 2019
Art. 23: Derogări
(1)Prin derogare de la articolele 20-22, statele membre menţin sau introduc dispoziţii prin care accesul la remiterea de datorie este refuzat sau restricţionat, prin care este revocat beneficiul remiterii sau prin care sunt prevăzute termene mai lungi pentru obţinerea remiterii complete de datorie sau termene de decădere mai lungi în cazul în care întreprinzătorul insolvent a acţionat în mod necinstit sau cu rea-credinţă, în temeiul dreptului intern, faţă de creditori sau alte părţi interesate în momentul îndatorării, în timpul procedurii de insolvenţă sau în timpul achitării datoriei, fără a se aduce atingere normelor naţionale privind sarcina probei.
(2)Prin derogare de la articolele 20-22, statele membre pot să menţină sau să introducă dispoziţii prin care accesul la remiterea de datorie este refuzat sau restricţionat, prin care este revocat beneficiul remiterii sau prin care sunt prevăzute termene mai lungi pentru obţinerea remiterii complete de datorie sau termene de decădere mai lungi dacă există anumite circumstanţe bine definite şi dacă astfel de derogări sunt justificate în mod corespunzător, cum ar fi în cazul în care:
a)întreprinzătorul insolvent a încălcat în mod substanţial obligaţiile prevăzute într-un plan de rambursare sau orice altă obligaţie legală care vizează protejarea intereselor creditorilor, inclusiv obligaţia de a maximiza randamentele pentru creditori;
b)întreprinzătorul insolvent nu a respectat obligaţiile de informare sau de cooperare în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern;
c)există cereri abuzive de remitere de datorie;
d)există o cerere succesivă de remitere într-un anumit termen de la data la care întreprinzătorului insolvent i s-a acordat o remitere completă de datorie sau i s-a refuzat o remitere completă de datorie ca urmare a unei încălcări grave a obligaţiilor de informare sau de cooperare;
e)costul procedurii care conduce la remiterea de datorie nu este acoperit; sau
f)este necesară o derogare pentru a garanta echilibrul între drepturile debitorului şi drepturile unuia sau mai multor creditori.
(3)Prin derogare de la articolul 21, statele membre pot să prevadă ca perioadele premergătoare remiterii de datorie să fie mai lungi în cazurile în care:
a)o autoritate judiciară sau administrativă aprobă sau dispune măsuri pentru a proteja reşedinţa principală a întreprinzătorului insolvent şi, după caz, a familiei acestuia sau activele esenţiale pentru continuarea activităţii comerciale, economice, meşteşugăreşti sau profesionale a întreprinzătorului; sau
b)reşedinţa principală a întreprinzătorului insolvent şi, după caz, a familiei acestuia, nu este valorificată.
(4)Statele membre pot exclude categorii specifice de datorii de la remiterea de datorie sau pot restricţiona accesul la remiterea de datorie sau pot stabili o perioadă mai lungă premergătoare remiterii de datorie în cazul în care astfel de excluderi, restricţii sau prelungiri de perioadă sunt justificate în mod corespunzător, cum ar fi pentru:
a)datoriile garantate;
b)datoriile care decurg din sau sunt legate de sancţiuni penale;
c)datoriile care decurg din răspunderea delictuală;
d)datoriile aferente obligaţiilor de întreţinere care decurg dintr-o relaţie de familie, de rudenie, de căsătorie sau de alianţă;
e)datoriile angajate după solicitarea sau deschiderea procedurii care conduce la remiterea de datorie; şi
f)datoriile care decurg din obligaţia de a plăti costul procedurii care conduce la remiterea de datorie.
(5)Prin derogare de la articolul 22, statele membre pot să prevadă termene de decădere mai lungi sau nedeterminate în cazul în care întreprinzătorul insolvent este membru al unei profesii:
a)căreia i se aplică norme etice specifice sau norme specifice privind reputaţia sau expertiza, iar întreprinzătorul a încălcat aceste norme; sau
b)care constă în gestionarea proprietăţii altor persoane.
Primul paragraf se aplică de asemenea în cazul în care un întreprinzător insolvent solicită acces la o profesie astfel cum este menţionată la litera (a) sau (b) de la respectivul paragraf.
(6)Prezenta directivă nu aduce atingere normelor de drept intern privind interdicţiile dispuse de o autoritate judiciară sau administrativă, altele decât cele menţionate la articolul 22.