Art. 30. - Art. 30: Rolul autorităţilor naţionale administrative de concurenţă în faţa instanţelor naţionale - Directiva 1/11-dec-2018 privind oferirea de mijloace autorităţilor de concurenţă din statele membre astfel încât să fie mai eficace în aplicarea legii şi privind garantarea funcţionării corespunzătoare a pieţei interne

Acte UE

Jurnalul Oficial 11L

În vigoare
Versiune de la: 14 Ianuarie 2019
Art. 30: Rolul autorităţilor naţionale administrative de concurenţă în faţa instanţelor naţionale
(1)Statele membre care desemnează atât o autoritate naţională administrativă de concurenţă cât şi o autoritate naţională judiciară de concurenţă ca fiind responsabile pentru aplicarea articolelor 101 şi 102 din TFUE se asigură că autoritatea naţională administrativă de concurenţă poate introduce direct acţiuni în faţa autorităţii naţionale judiciare de concurenţă.
(2)În cazul în care instanţele naţionale sunt sesizate cu acţiuni împotriva deciziilor adoptate de autorităţile naţionale de concurenţă care exercită competenţele prevăzute la capitolul IV şi la articolele 13 şi 16 din prezenta directivă pentru aplicarea articolului 101 sau 102 din TFUE, inclusiv aplicarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu impuse în acest sens, statele membre se asigură că autorităţile naţionale administrative de concurenţă au capacitate procesuală proprie, după caz, ca procuror, pârât sau intimat în procedurile respective şi se bucură de aceleaşi drepturi ca astfel de părţi publice în aceste proceduri.
(3)Autoritatea naţională administrativă de concurenţă este împuternicită cu aceleaşi drepturi, astfel cum se precizează la alineatul (2), de a introduce o cale de atac împotriva:
a)deciziilor instanţelor naţionale pronunţate asupra deciziilor luate de autorităţile naţionale de concurenţă, astfel cum se menţionează la capitolul IV şi la articolele 13 şi 16 din prezenta directivă, privind aplicarea articolului 101 sau 102 din TFUE, inclusiv executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu impuse în acest sens; şi
b)refuzului unei autorităţi naţionale judiciare de a acorda autorizarea prealabilă a unei inspecţii, menţionată la articolele 6 şi 7 din prezenta directivă, în măsura în care o astfel de autorizare este necesară.