Art. 4. - Art. 4: Dreptul de a primi informaţii - Decizia-Cadru 2001/220/JAI/15-mar-2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 4: Dreptul de a primi informaţii
(1)Fiecare stat membru garantează victimelor, în special încă de la primul contact al acestora cu autorităţile de aplicare a legii, prin toate mijloacele pe care le consideră adecvate şi, pe cât posibil, în limbile înţelese în general, accesul la informaţiile pertinente pentru protecţia intereselor acestora. Aceste informaţii sunt, cel puţin, următoarele:
a)serviciile sau organizaţiile cărora li se poate adresa victima pentru a obţine sprijin;
b)tipul de asistenţă pe care o poate primi;
c)unde şi în ce mod poate depune o plângere;
d)etapele procedurii care urmează după depunerea plângerii şi rolul victimei în cadrul acestora;
e)modul şi condiţiile în care victima poate obţine protecţie;
f)în ce măsură şi în ce condiţii victima are acces la:
(i)consiliere juridică sau
(ii)asistenţă juridică sau
(iii)orice altă formă de consiliere
atunci când, pentru cazurile menţionate la punctele (i) şi (ii), victima are dreptul la acestea;
g)cerinţele pentru ca victima să aibă dreptul la despăgubiri;
h)în cazul în care victima locuieşte în alt stat, mecanismele specifice de care dispune pentru a-şi asigura apărarea intereselor.
(2)Fiecare stat membru garantează că o victimă care şi-a manifestat această dorinţă este informată cu privire la:
a)rezultatul plângerii sale;
b)elementele relevante care îi permit, în cazul urmăririi penale, să fie la curent cu desfăşurarea procedurii penale cu privire la persoana aflată în urmărire pentru faptele care privesc victima, cu excepţia unor cazuri deosebite care ar putea afecta desfăşurarea procesului;
c)hotărârea pronunţată de instanţa de judecată.
(3)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura, cel puţin în cazurile în care există un pericol pentru victimă, ca, în momentul punerii în libertate a persoanei urmărite penal sau condamnate pentru infracţiune, victima să fie informată cu privire la aceasta, atunci când este necesar.
(4)În măsura în care un stat membru transmite din proprie iniţiativă informaţia menţionată la alineatele (2) şi (3), acesta trebuie să îi garanteze victimei dreptul de a alege să nu o primească, în afară de cazul în care transmiterea acestei informaţii este obligatorie, în conformitate cu procedura penală aplicabilă.