Partea i - FAPTE - Decizia 135/27-sept-2023 privind presupusul ajutor acordat Remiks Group în legătură cu gestionarea deşeurilor în Troms (Norvegia) [2024/826] (135/23/COL)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 7 Martie 2024

PARTEA I:FAPTE

1.Procedură

1.1.Plângerea şi schimbul ulterior de informaţii

(1)La 15 august 2016 (²), Norsk Industri - Federaţia Industriilor din Norvegia ("reclamanta") - a depus o plângere la Autoritate în care susţinea că municipalitatea Troms

din Norvegia ("municipalitatea") a acordat un presupus ajutor de stat ilegal societăţii de gestionare a deşeurilor Remiks Naering AS ("Remiks Naering") prin achiziţionarea de servicii de colectare a deşeurilor comerciale pentru o sumă mai mare decât "preţul pieţei".

(3)La 26 octombrie 2016 (⁵), Autoritatea a informat reclamanta cu privire la caracterul "neprioritar" al cazului, în conformitate cu punctul 49 din Orientările Autorităţii privind cele mai bune practici pentru desfăşurarea procedurilor de acordare a ajutoarelor de stat ("Orientările Autorităţii privind cele mai bune practici") (⁶).

(6)La 24 mai 2017, Autoritatea s-a întâlnit cu reclamanta, dându-i posibilitatea să îşi prezinte mai detaliat motivele de îngrijorare (¹¹). Prin scrisoarea din 24 mai 2017 (¹²), Autoritatea a transmis reclamantei opinia sa preliminară cu privire la acuzaţii, în conformitate cu punctul 48 litera (b) din Orientările Autorităţii privind cele mai bune practici. În scrisoare, Autoritatea a opinat că nu au existat încălcări ale normelor SEE privind ajutoarele de stat, întrucât achiziţionarea de către municipalitate a serviciilor de colectare a deşeurilor comerciale părea să fi avut loc în condiţiile pieţei. Cu toate acestea, Autoritatea a invitat reclamanta să prezinte informaţii suplimentare care i-ar putea schimba opinia.

1.2.Solicitările oficiale de informaţii şi comunicările ulterioare

(8)Prin scrisoarea din 31 august 2017 (¹⁶), Autoritatea a trimis autorităţilor norvegiene o solicitare oficială de informaţii. Prin scrisoarea din 15 septembrie 2017 (¹⁷), Autoritatea a primit observaţii suplimentare din partea reclamantei. Prin scrisoarea din 31 octombrie 2017 (¹⁸), autorităţile norvegiene au răspuns la solicitarea de informaţii.

(9)Prin e-mailul din 10 noiembrie 2017, autorităţile norvegiene au furnizat informaţii suplimentare (¹⁹). Prin scrisoarea din 13 noiembrie 2017 (²⁰), reclamanta a oferit informaţii suplimentare. Prin e-mailul din 28 noiembrie 2017, autorităţile norvegiene au transmis, de asemenea, documente suplimentare Autorităţii (²¹).

(10)Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2018 (²²), reclamanta a prezentat observaţii cu privire la răspunsul autorităţilor norvegiene la solicitarea de informaţii. Reclamanta a trimis observaţii suplimentare prin scrisoarea din 31 ianuarie 2018 (²³), în care a formulat şi acuzaţii suplimentare. Potrivit acestora, achiziţionarea de către Remiks Husholdning AS ("Remiks Husholdning") a unor servicii de prelucrare a deşeurilor de la Remiks Produksjon AS ("Remiks Produksjon") nu ar fi avut loc în condiţiile pieţei, iar reclamanta se întreba dacă capitalizarea iniţială a Remiks Group a respectat principiul investitorului în economia de piaţă.

(11)Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2018 (²⁴), Autoritatea a transmis autorităţilor norvegiene o a doua solicitare de informaţii. La 13 februarie 2018, Autoritatea s-a întâlnit cu autorităţile norvegiene pentru a oferi clarificări cu privire la solicitarea de informaţii. Prin scrisoarea din 6 martie 2018 (²⁵), autorităţile norvegiene au răspuns celei de a doua solicitări de informaţii a Autorităţii. La 22 mai 2018 (²⁶), reclamanta a prezentat observaţii cu privire la răspunsul autorităţilor norvegiene.

1.3.Procedura oficială de investigare

(12)Prin Decizia nr. 085/19/COL din 4 decembrie 2019 ("decizia de iniţiere a procedurii"), Autoritatea a iniţiat o procedură oficială de investigare. În această etapă, Autoritatea a exprimat următoarele opinii preliminare:

1.4.Schimbul de informaţii în urma deciziei Autorităţii referitoare la iniţierea procedurii

(14)Prin scrisoarea din 24 februarie 2020 (²⁹), autorităţile norvegiene au răspuns la decizia de iniţiere a procedurii. La 6 martie 2020, Autoritatea a primit observaţii de la părţile interesate (³⁰). Prin scrisoarea din 13 martie 2020 (³¹), Autoritatea a înaintat observaţiile părţilor interesate către autorităţile norvegiene, care au răspuns prin scrisoarea din 7 aprilie 2020 (³²). La 13 august 2020, reclamanta a prezentat observaţii suplimentare (³³).

(15)Prin scrisoarea din 31 ianuarie 2022 (³⁴), Autoritatea a trimis autorităţilor norvegiene o a treia solicitare de informaţii. Autorităţile norvegiene au răspuns la solicitarea de informaţii prin scrisoarea din 25 martie 2022 (³⁵). Reclamanta a transmis observaţii cu privire la răspuns prin scrisoarea din 1 iulie 2022 (³⁶).

2.Context

2.1.1.Lanţul valoric al gestionării deşeurilor

(17)Lanţul valoric al gestionării deşeurilor municipale solide începe cu colectarea deşeurilor de la diverşi "producători de deşeuri", cum ar fi gospodăriile private, întreprinderile publice şi private şi instituţiile dintr-o anumită zonă. Deşeurile colectate sunt apoi transportate la o staţie de transfer sau la o instalaţie de prelucrare, unde sunt sortate în diferite "fracţiuni de deşeuri" precum hârtie, sticlă, plastic, metale etc., fiind apoi pretratate (prin măcinare, presare, ambalare) înainte de a fi consolidate în încărcături mai mari şi depozitate temporar, dacă este necesar.

(18)Deşeurile sunt apoi trimise în aval către alte instalaţii de "tratare a deşeurilor" specializate în valorificarea materialelor sau în producerea de energie. Aceste instalaţii reprocesează deşeurile, reciclându-le în materii prime şi produse secundare, sau le utilizează ca materie primă pentru generarea de energie, compost, biogaz etc. Materialele nerecuperabile sunt fie eliminate în depozitele de deşeuri, fie incinerate. Unele fracţiuni de deşeuri pot genera o valoare pozitivă a "vânzărilor" pe aceste pieţe din aval, dar regula principală este că tratarea şi eliminarea finală presupun un cost asociat.

2.1.2.Legea privind combaterea poluării

(21)LCP defineşte "deşeurile menajere" ca fiind deşeurile provenite din gospodării private, inclusiv obiecte mai mari, cum ar fi cele de patrimoniu (³⁸). În temeiul LCP, municipalităţile norvegiene au obligaţia să asigure colectarea deşeurilor menajere (³⁹). În plus, ele trebuie să deţină puncte de depozitare a deşeurilor sau instalaţii de tratare şi eliminare a deşeurilor menajere şi sunt obligate să primească astfel de deşeuri (⁴⁰). Costurile de gestionare a deşeurilor respective sunt acoperite de o taxă percepută de la locuitorii municipalităţii (⁴¹). Această taxă se calculează pe baza "principiului costului total", adică acoperă costul total al gestionării deşeurilor menajere fără a genera profit pentru municipalităţi.

(22)LCP defineşte "deşeurile comerciale" ca fiind deşeurile provenite de la întreprinderi publice şi private şi de la instituţii (⁴²). LCP nu impune municipalităţilor norvegiene să organizeze gestionarea deşeurilor comerciale. Prin urmare, orice operator poate să ofere astfel de servicii pe piaţă. Pe de altă parte, toţi producătorii de deşeuri comerciale trebuie să asigure gestionarea corespunzătoare a deşeurilor comerciale pe care le generează (⁴³). Prin urmare, municipalităţile norvegiene au obligaţia de a asigura gestionarea corespunzătoare a "propriilor" deşeuri comerciale, generate de diversele entităţi municipale (grădiniţe, spitale, centre de îngrijire şi asistenţă etc.).

2.2.1.Contextul istoric al organizării deşeurilor în cadrul municipalităţii (⁴⁴)

(24)Anticipând viitoarele modificări ale clasificării deşeurilor în cadrul LCP, municipalitatea şi-a reorganizat activităţile de tratare a deşeurilor. Începând din 2002, portofoliul existent de "clienţi" ai municipalităţii a fost împărţit între două entităţi; cei care urmau să se încadreze în noua categorie "deşeuri menajere" au rămas la Renovasjonsetaten, iar cei care urmau să fie incluşi în categoria "deşeuri comerciale" au fost transferaţi unei noi întreprinderi municipale, Milj

Xpert Troms

KF. Activit

ţile de prelucrare şi tratare au fost de asemenea separate de Renovasjonsetaten şi transferate către o nouă întreprindere municipală (⁴⁵), Avfallsbehandling Troms

KF.

(25)Când modificările la LCP au intrat în cele din urmă în vigoare în iulie 2004, activităţile de colectare a deşeurilor desfăşurate de Milj

Xpert Troms

KF nu mai intrau sub incidenţa monopolului legal. În consecinţă, portofoliul existent al Milj

Xpert Troms

KF, format din clienţi municipali şi din alţi clienţi publici şi privaţi, a devenit deschis concurenţei, iar întreprinderea putea să concureze pentru noi clienţi pe piaţa mai largă a "deşeurilor comerciale". Deşi erau în principiu libere să îşi aleagă furnizorii, toate entităţile municipale individuale au rămas la Milj

Xpert Troms

KF, la fel ca mulţi dintre clienţii săi publici şi privaţi existenţi.

(27)Planul de zonare a amplasamentului în cauză fusese adoptat de consiliul local încă din 1999 (⁴⁶). În acest proiect de dezvoltare era inclusă construirea unei clădiri administrative şi a unei clădiri de recepţie şi prelucrare a deşeurilor. Lucrările de construcţie au început în primăvara anului 2005, iar instalaţiile au fost deschise oficial în septembrie 2006. Clădirea administrativă a fost finalizată în august 2008 (⁴⁷).

(28)În 2007 a avut loc o nouă restructurare, în care activităţile Milj

Xpert Troms

KF, ale Avfallsbehandling Troms

KF şi ale Renovasjonsetaten au fost consolidate pentru a se constitui o singură întreprindere municipală, Remiks Troms

KF. Astfel, noua entitate gestiona atât deşeurile menajere, cât şi operaţiunile de piaţă legate de deşeurile comerciale, precum şi prelucrarea deşeurilor şi operaţiunea de tratare finală a deşeurilor. La momentul respectiv, clădirea de prelucrare de pe amplasamentul Milj

park era pe deplin operaţională, însă clădirea administrativă era încă în construcţie, astfel cum s-a menţionat mai sus. Prin urmare, municipalitatea a păstrat Troms

Milj

park KF ca entitate separat

până la finalizarea construcţiei.

2.2.2.Structura şi activităţile Remiks Group

(30)La momentul deciziei de iniţiere a procedurii, societatea-mamă a Remiks Group era Remiks Milj

park AS ("Remiks Milj

park"), deţinută în proporţie de 99,99 % de municipalitate şi de 0,01 % de municipalitatea Karls

y (⁴⁸). Aceasta era menită să fie un furnizor complet de servicii de gestionare a deşeurilor în regiune prin intermediul filialelor sale.

(34)Remiks Husholdning era o filială deţinută integral de Remiks Milj

park. Funcţia sa principală era aceea de a gestiona deşeurile menajere pentru municipalităţile de care aparţinea, în conformitate cu obligaţiile municipalităţilor în temeiul LCP (⁵¹). În 2013, Autoritatea a considerat că serviciile municipale de colectare a deşeurilor menajere nu sunt de natură economică (⁵²). Remiks Husholdning era o "entitate statutară" - compensată pe baza principiului costului total descris la punctul (21) de mai sus. Începând cu 1 februarie 2017, Remiks Husholdning şi-a asumat şi responsabilitatea gestionării deşeurilor comerciale proprii ale municipalităţii.

(35)Remiks Produksjon era o filială deţinută integral de Remiks Milj

park. Aceasta era o entitate comercială care îşi desfăşura activitatea în domeniul serviciilor de prelucrare şi tratare a deşeurilor. Remiks Produksjon gestiona direct recepţia, sortarea, pretratarea şi depozitarea intermediară a deşeurilor la amplasamentul din Milj

park, dar achiziţiona servicii de tratare finală a deşeurilor de la alţi furnizori "din aval" situaţi atât pe teritoriul Norvegiei, cât şi în afara acesteia (⁵³).

3.Măsurile vizate de investigaţie

3.1.1.Context

(36)Astfel cum se descrie în secţiunea 2.2.1, în trecut municipalitatea îşi organiza activităţile de gestionare a deşeurilor prin intermediul întreprinderilor municipale. După constituirea Remiks Group, Remiks Nćring şi-a asumat răspunderea pentru activităţile de colectare a deşeurilor comerciale, inclusiv pentru sarcina de colectare a deşeurilor comerciale produse de diferitele instituţii şi entităţi municipale (⁵⁴).

(37)În perioada relevantă, Remiks Nćring oferea trei categorii principale de servicii:

(38)Acordul cu municipalitatea nu a fost renegociat şi nici nu a făcut obiectul unei proceduri de achiziţii publice odată cu transferul activităţii către Remiks Nćring, întrucât Remiks Nćring a continuat doar să furnizeze diverselor unităţi municipale aceleaşi servicii ca întreprinderea municipală anterioară. Prin urmare, municipalitatea şi Remiks Nćring nu au încheiat niciodată un contract oficial de colectare a deşeurilor comerciale. În schimb, autorităţile norvegiene au descris acordul ca fiind un "acord-cadru nescris", în care fiecare unitate municipală (aproximativ 150 în total) (⁵⁵) decidea cu privire la propriile nevoi, formula propriile solicitări şi era facturată separat (⁵⁶).

(40)Conform figurii 1, în perioada specificată Remiks Nćring a înregistrat o creştere nominală de 58 % a veniturilor totale (~ 30 MNOK). Veniturile din vânzările municipale au crescut cu aproximativ 47 % (~ 3,7 MNOK). În medie, în cursul acestei perioade vânzările municipale au reprezentat aproximativ 15 % din veniturile totale ale Remiks Nćring (fluctuând în intervalul 13-16 %), scăzând cu aproximativ 1 % faţă de 2010.

(41)În figura 2 de mai jos se prezintă evoluţia marjei operaţionale a Remiks Naering în perioada 2010-2017, când Remiks Naering presta servicii pentru municipalitate, precum şi evoluşia marjei operaţionale în perioada 2018-2020, când Remiks Nćring nu mai presta servicii pentru municipalitate. Remiks Nćring a avut o marjă operaţională medie de 4,7 % în perioada 2010-2017 şi de 2,3 % în perioada 2018-2020.

3.1.2.1.Introducere

(43)În comunicările cu Autoritatea, reclamanta a invocat patru argumente în sprijinul afirmaţiei sale, şi anume că: (i) o comparaţie cu suma plătită de municipalitatea Bod

indică o plată excedentară; (ii) municipalitatea nu a negociat preţuri mai bune pe baza poziţiei sale de cel mai mare cumpărător din regiune; (iii) s-a înregistrat o creştere semnificativă a remuneraţiei plătite către Remiks Nćring în perioada 2010-2016 şi (iv) o comparaţie cu costurile suportate de Remiks Husholdning pentru prestarea aceluiaşi serviciu în 2017 indică obţinerea unor marje semnificative din vânzările municipale.

3.1.2.2.Analiza comparativă cu municipalitatea Bod

(45)Autorităţile norvegiene au susţinut însă că condiţiile de piaţă, prin urmare şi preţurile, variază foarte mult între diferitele zone ale Norvegiei şi că există, de asemenea, o diferenţă în ceea ce priveşte conţinutul şi calitatea serviciului. Prin urmare, analiza comparativă cu municipalităţile din alte zone ar fi inadecvată (⁵⁷). În decizia de iniţiere a procedurii, argumentele prezentate de autorităţile norvegiene au condus Autoritatea la concluzia preliminară că municipalitatea Bod

nu reprezintă o referinţă potrivită pentru stabilirea condiţiilor pieţei din Troms

(⁵⁸).

3.1.2.3.Analiza comparativă cu clienţii privaţi locali

(46)Anterior deciziei de iniţiere a procedurii, autorităţile norvegiene au susţinut că vânzările municipale ar putea fi evaluate prin comparaţie cu vânzările similare efectuate către clienţi publici şi privaţi externi de pe aceeaşi piaţă locală, astfel încât să se excludă posibilitatea "supraevaluării preţului". În această privinţă, autorităţile norvegiene au subliniat că Remiks Nćring oferea entităţilor publice şi private aceleaşi servicii, la aceleaşi preţuri. De asemenea, acestea au informat Autoritatea că aproximativ 60 % din vânzările municipale constau în abonamente "cu preţ fix", care reprezentau aproximativ 30 % din vânzările totale de astfel de servicii de către Remiks Nćring.

(47)Autorităţile norvegiene au prezentat o imagine de ansamblu a serviciilor care au generat cea mai mare cifră de afaceri, atât din rândul abonamentelor cu preţ fix, cât şi din rândul altor servicii, achiziţionate de entităţile municipale în 2015. Imaginea de ansamblu, care ilustra 70 % din totalul vânzărilor municipale din anul respectiv, arăta că se pot găsi mai mulţi clienţi externi "similari" pentru toate serviciile analizate, cu excepţia a patru dintre acestea (⁵⁹). Autorităţile norvegiene au considerat că există probabil potriviri şi pentru restul de 30 %, dar au explicat că au limitat căutarea doar la serviciile care generau o cifră de afaceri de peste 50 000 NOK (⁶⁰).

(48)Reclamanta nu a fost însă convinsă de această analiză comparativă, argumentând că municipalitatea, având în vedere dimensiunea şi poziţia sa de mare cumpărător, ar fi putut negocia preţuri mai bune. În consecinţă, o comparaţie cu întreprinderile mai mici din regiune nu excludea posibilitatea "supraevaluării preţului". Comparaţiile de acest tip ar trebui realizate, de fapt, în raport cu entităţi care au o poziţie de negociere similară cu cea a municipalităţii. În consecinţă, deşi contractul dintre entităţile municipale individuale şi Remiks Naering se baza pe condiţii similare cu cele oferite întreprinderilor mai mici, reclamanta a susţinut că municipalitatea ar fi trebuit să obţină condiţii mult mai bune (⁶¹).

(49)Încercând să demonstreze efectele negocierilor, reclamanta a oferit un exemplu de client privat care pare să fi obţinut o ofertă mai bună din partea Remiks Nćring după ce a fost contactat de un concurent (⁶²). Reclamanta a observat, de asemenea, că municipalitatea a declarat în corespondenţa cu Remiks Nćring că derularea unei proceduri de achiziţii publice ar fi avantajoasă din punct de vedere economic pentru municipalitate, ceea ce indică faptul că remuneraţia plătită era mai mare decât cea care ar fi rezultat în urma concurenţei (⁶³).

(50)Autorităţile norvegiene au contestat faptul că municipalitatea ar trebui considerată o entitate unică în acest context. Ele au explicat că instituţiile şi entităţile municipale au nevoi diferite, ceea ce face necesară încheierea unor acorduri separate. Prin urmare, Remis Nćring a tratat fiecare unitate ca pe un client independent, către care a emis în mod direct facturi separate (⁶⁴). Autorităţile au mai precizat că, în perioada vizată, diferite unităţi municipale au adresat societăţii Remiks Nćring, în grade diferite, solicitări de modificare a tipului, a frecvenţei şi a întinderii serviciului (⁶⁵).

3.1.2.4.Creşterea remuneraţiei

(53)Autorităţile norvegiene au susţinut însă că această creştere a fost determinată în principal de extinderea activităţii municipale în perioada respectivă, ceea ce a dus la producerea mai multor deşeuri comerciale şi, prin urmare, la creşterea nevoii de servicii de colectare a deşeurilor (⁶⁸). În acest sens, autorităţile norvegiene au consemnat că numărul locuitorilor şi al angajaţilor municipali a crescut cu 9 % şi, respectiv, 19 % (⁶⁹), că stocul de active fixe deţinute de municipalitate a crescut cu 44 % (⁷⁰) şi că a existat o creştere corespunzătoare de 45 % a cheltuielilor de funcţionare ale Remiks Naering în perioada 2010-2016 (⁷¹).

(54)Autorităţile norvegiene au explicat, de asemenea, că s-au înregistrat creşteri moderate ale preţurilor aferente serviciilor în cauză, cu câteva procente pe an, pentru a compensa creşterile generale ale preţurilor şi ale costurilor (⁷²). Ele au subliniat însă că ajustările respective s-au aplicat în egală măsură clienţilor municipali ai Remiks Naering şi clienţilor săi publici şi privaţi externi. Autorităţile norvegiene au consemnat un exemplu concret de client privat care a achiziţionat acelaşi serviciu ca o unitate municipală, la acelaşi preţ şi a suportat aceleaşi majorări de preţuri în perioada 2010-2016 (⁷³).

(55)În sfârşit, autorităţile norvegiene au susţinut că veniturile totale ale Remiks Nćring au crescut cu 58 % în cursul perioadei vizate, fără ca plăţile efectuate de municipalitate să constituie o pondere dominantă în cadrul veniturilor (~ 15 %) (⁷⁴). Ele au susţinut că o astfel de creştere a cifrei de afaceri nu ar fi fost posibilă dacă societatea nu ar fi oferit preţuri competitive.

3.1.2.5.Comparaţia cu Remiks Husholdning

(58)Anterior deciziei de iniţiere a procedurii, reclamanta a observat un decalaj semnificativ între remuneraţia plătită societăţii Remiks Naering în 2016 (11,4 MNOK) şi costul bugetat de Remiks Husholdning pentru 2017 (8,2 MNOK). Din aceasta, reclamanta a dedus că în 2016 Remiks Nćring a obţinut o marjă de 30 % din vânzările municipale - semnificativ mai mare decât intervalul considerat normal, şi anume 0-8 % (⁷⁶).

(59)Autorităţile norvegiene au negat însă că Remiks Nćring ar fi obţinut astfel de marje, afirmând că ipoteza reclamantei privind similitudinile costurilor nu este corectă. În realitate, costul activităţii ar fi scăzut atunci când activitatea a fost preluată de Remiks Husholdning deoarece Remiks Husholdning putea să valorifice sinergiile apărute din coordonarea deşeurilor menajere şi comerciale. Autorităţile au susţinut că momentul comparaţiei este de asemenea relevant, întrucât Remiks Husholdning a funcţionat la eficienţă maximă în 2017, având prin urmare un cost scăzut al capitalului (⁷⁷). În plus, autorităţile norvegiene au adus argumentul că serviciile furnizate au fost diferite, ceea ce face ca o comparaţie directă să fie nepotrivită. În timp ce Remiks Naering furniza servicii "cu preţ fix", Remiks Husholdning percepea un "preţ de cost" bazat pe greutate - a se vedea punctul (37) pentru informaţii. Prin urmare, cele două se confruntau cu riscuri diferite în ceea ce priveşte plata finală (⁷⁸).

3.1.3.1.Analiza comparativă cu clienţii privaţi locali

(61)În cursul procedurii oficiale de investigare, autorităţile norvegiene au susţinut că municipalitatea nu ar trebui considerată ca fiind un singur mare achizitor în acest context (⁸⁰). Autorităţile au clarificat, de asemenea, că Remiks Nćring lucra cu o "listă de preţuri" generală pentru ofertele sale de servicii regulate, care se aplicau tuturor clienţilor săi, indiferent de dimensiunea lor şi indiferent dacă forma lor de proprietate era publică sau privată (⁸¹). Un aspect important este acela că nu se acordau reduceri pentru cantităţi mari în cazul serviciilor incluse în lista generală de preţuri.

(62)Autorităţile norvegiene au explicat că, deoarece se utilizau simultan aceleaşi echipamente şi aceiaşi angajaţi pentru a deservi un număr mare de clienţi pe rutele sale de colectare, evaluarea raportului individual dintre costuri şi riscuri este mai puţin relevantă. Astfel, Remiks Nćring nu stabilea preţurile în mod individual pentru fiecare client, ci le stabilea la un nivel agregat bazat pe condiţiile pieţei (evoluţia costurilor, inovarea, tendinţele pieţei, concurenţa etc.). În acest context, autorităţile norvegiene au prezentat lista de preţuri care s-a aplicat tuturor clienţilor pentru serviciile oferite în perioada 2014-2018 (⁸²).

(63)Pentru a demonstra că clienţii privaţi plăteau acelaşi preţ ca municipalitatea, autorităţile norvegiene au prezentat suplimentar dovezi de clienţi externi care au achiziţionat aceleaşi servicii ca entităţile municipale la aceleaşi preţuri, prin intermediul mai multor exemple concrete (⁸³) (⁸⁴) (⁸⁵). Mai exact, autorităţile norvegiene au prezentat o imagine de ansamblu asupra a şapte categorii de servicii vândute în perioada 2010-2016, prezentând exemple atât de clienţi municipali, cât şi de clienţi externi. În plus, ele au prezentat o imagine de ansamblu a clienţilor fiecărui serviciu în 2010 şi în perioada 2014-2016, arătând că au existat mai mulţi clienţi externi "similari" pentru aproape toate serviciile achiziţionate de municipalitate. Autorităţile norvegiene au clarificat faptul că neindicarea unor clienţi similari pentru unele dintre servicii nu înseamnă că în aceste cazuri clienţii externi plăteau preţuri diferite, ci indică doar că autorităţile norvegiene nu au identificat astfel de clienţi care să cumpere serviciile respective în perioada vizată (⁸⁶).

(64)Autorităţile norvegiene au informat Autoritatea şi cu privire la faptul că este aproape imposibil să se determine proporţia exactă a clienţilor externi existenţi pentru fiecare serviciu în cursul perioadei de şase ani, întrucât Remiks Nćring nu a putut să extragă informaţiile respective din baza sa de date. Autorităţile au explicat că, pentru a documenta proporţia astfel cum a solicitat Autoritatea, ar fi necesar ca Remiks Nćring să cerceteze manual mii de facturi. Pentru a finaliza această sarcină, Remiks Nćring ar trebui să îşi suspende activitatea, deoarece toate resursele administrative ar trebui să fie realocate acestei sarcini pe o perioadă îndelungată. Autorităţile norvegiene au subliniat că eşantioanele prezentate Autorităţii nu au fost alese pentru a induce în eroare, ci constituie o selecţie reprezentativă (⁸⁷).

(65)În ceea ce priveşte lista de preţuri menţionată mai sus, autorităţile norvegiene au explicat că această listă de preţuri a fost ajustată în fiecare an pe baza indicelui preţurilor de consum ("IPC") şi, ocazional, pe baza unei ajustări discreţionare în cazul unor creşteri ale costurilor unor factori de producţie importanţi, care nu se regăseau în indicele respectiv. Exemplele oferite, de clienţi externi care au plătit aceleaşi preţuri, demonstrează şi faptul că clienţii externi s-au confruntat cu aceleaşi majorări de preţuri ca şi entităţile municipale atunci când au achiziţionat aceleaşi servicii (⁸⁸).

(66)Autorităţile norvegiene au clarificat faptul că, în unele cazuri, este posibil ca clienţii individuali să fi abordat Remiks Nćring pentru a negocia preţurile, dar au adăugat că acest lucru a fost relevant în principal pentru comenzile nestandardizate sau punctuale, nu pentru ofertele de servicii standardizate ale societăţii. În orice caz, autorităţile norvegiene au explicat că reducerile de acest tip au fost de mică amploare şi că entităţile municipale au beneficiat în mod egal de această politică (⁸⁹).

(67)În sfârşit, autorităţile norvegiene au susţinut că marja operaţională medie obţinută de Remiks Nćring în cursul perioadei, şi anume 4,59 %, nu a fost excesivă în comparaţie cu rentabilitatea normală a industriei (⁹⁰), despre care reclamanta susţine că se situa în intervalul 0-8 % - a se vedea punctul (58). Autorităţile norvegiene au subliniat, de asemenea, că marja obţinută de Remiks Nćring s-a situat în intervalul normal atât înainte de 2017, cât şi ulterior, după încetarea acordului cu municipalitatea, ceea ce arată că marjele aferente vânzărilor municipale nu au fost mai mari decât cele aferente clienţilor externi (⁹¹).

3.1.3.2.Creşterea remuneraţiei

(70)Totuşi, autorităţile norvegiene au informat Autoritatea că este imposibil să se documenteze evoluţia exactă a volumelor de deşeuri, deoarece nu au fost înregistrate astfel de date pentru serviciile "cu preţ fix". Motivul este acela că serviciile "cu preţ fix" nu se bazau pe greutate, ci pe numărul şi dimensiunea pubelelor. Pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra numărului de pubele achiziţionate, ar trebui cercetate mii de facturi, astfel cum se menţionează la punctul (64) (⁹³). Autorităţile norvegiene au precizat că, în orice caz, indicatorul potrivit ar consta în preţurile percepute pentru servicii, nu în remuneraţia totală ca atare. În această privinţă, autorităţile norvegiene au reiterat faptul că s-au efectuat ajustări anuale ale preţurilor, dar că acestea nu au depăşit costurile obişnuite şi inflaţia preţurilor (⁹⁴). Este important de precizat că, astfel cum se descrie la punctul (63), ele au furnizat documente care atestă creşterea cu aceeaşi sumă a preţurilor plătite de clienţii externi.

3.1.3.3.Comparaţia cu Remiks Husholdning

(72)Pentru început, autorităţile norvegiene au arătat că sfera de cuprindere a serviciilor a fost substanţial diferită. În timp ce serviciul prestat de Remiks Nćring presupunea colectarea deşeurilor şi recepţia deşeurilor autolivrate, Remiks Husholdning îşi asumase doar sarcina colectării (⁹⁵). Prin urmare, o parte considerabilă a vânzărilor municipale (~ ¹/3) a rămas la Remiks Nćring şi după ce activitatea a fost preluată de Remiks Husholdning. Luând în considerare această diferenţă, autorităţile norvegiene au arătat că decalajul imputat este de 14 % - mult mai mic decât marja de 30 % indicată de reclamantă (⁹⁶).

(74)În primul rând, autorităţile norvegiene au subliniat că cele două entităţi nu funcţionau în aceleaşi condiţii. Remiks Nćring, în calitate de entitate comercială, trebuia să opereze cu o anumită capacitate excedentară pentru a obţine noi contracte şi a se adapta la nevoile clienţilor, în timp ce Remiks Husholdning, în calitate de entitate statutară, a fost înfiinţată pentru a deservi un număr exact de gospodării cu un serviciu standardizat şi optimizat din punctul de vedere al costurilor. În plus, deoarece îşi desfăşura activitatea în condiţii comerciale care presupuneau un risc permanent în comparaţie cu o entitate care se poate baza pe fonduri publice pentru a-şi acoperi costurile, Remiks Naering trebuia, prin urmare, să ia în considerare acest risc de cost la stabilirea preţurilor.

(75)În al doilea rând, autorităţile norvegiene au reiterat faptul că Remiks Husholdning era în măsură să valorifice sinergiile apărute la combinarea deşeurilor menajere cu cele comerciale. Troms

este o municipalitate mare cu locuinţe dispersate, centrul oraşului fiind situat pe o insulă aflată în mijloc, legată de continent şi de insulele înconjurătoare prin două poduri şi un tunel. Prin urmare, distanţele dintre zonele rezidenţiale şi cele comerciale sunt lungi. Întrucât majoritatea unităţilor municipale (grădiniţe, şcoli etc.) se aflau în zone rezidenţiale, era mai eficient să se combine colectarea deşeurilor menajere şi a deşeurilor comerciale municipale decât colectarea deşeurilor comerciale municipale şi private. Întrucât Remiks Husholdning colecta deja deşeuri în zonele rezidenţiale, au fost necesare modificări minime ale rutelor.

(76)În al treilea rând, autorităţile norvegiene au explicat modalitatea prin care sistemul optic de sortare folosit de Remiks Husholdning a redus numărul deplasărilor necesare şi, prin urmare, costul serviciului. Fără sortare optică, clientul trebuie să utilizeze pubele diferite pentru fiecare fracţiune de deşeuri, iar colectorul de deşeuri trebuie să efectueze deplasări separate la amplasament pentru a ridica fiecare fracţiune. În schimb, la sortarea optică, deşeurile sunt sortate în saci coloraţi, care pot fi aşezaţi în aceeaşi pubelă şi colectaţi la aceeaşi deplasare, deoarece fracţiunile vor fi sortate ulterior de un sistem robotic. Potrivit autorităţilor norvegiene, Remiks Husholdning era singurul furnizor din cadrul municipalităţii care dispunea de o astfel de instalaţie la momentul respectiv. Autorităţile norvegiene au furnizat exemple care ilustrează economiile de costuri asociate cu sortarea optică, însoţite de estimări ale orelor de conducere economisite pentru anumite amplasamente.

3.1.4.1.Analiza comparativă cu clienţii privaţi locali

3.1.4.2.Creşterea remuneraţiei

(80)În cursul procedurii oficiale de investigare, reclamanta a susţinut în continuare că creşterea remuneraţiei plătite societăţii Remiks Nćring implică un avantaj. Reclamanta nu a considerat că creşterea numărului de angajaţi ai municipalităţii şi inflaţia ar fi suficiente pentru a explica creşterea plăţilor (⁹⁹) şi a subliniat lipsa unor documente care să justifice creşterea volumului de deşeuri (¹⁰⁰). În plus, reclamanta a considerat că este improbabil ca clienţii privaţi să se fi confruntat cu majorări de preţuri comparabile.

3.1.4.3.Comparaţia cu Remiks Husholdning

(81)În ceea ce priveşte comparaţia cu Remiks Husholdning, reclamanta şi-a revizuit calculele referitoare la costurile efective suportate de Remiks Husholdning (în raport cu costurile bugetate), constatând un decalaj şi mai mare între remuneraţia din 2016 a Remiks Naering şi costurile Remiks Husholdning din 2017. Conform noului calcul, Remiks Naering a obşinut o marjă de profit estimată la aproximativ 65 % în cazul vânzărilor municipale din 2016, un nivel cu mult mai mare decât intervalul considerat normal de către reclamantă, şi anume 0-8 % (¹⁰¹).

(82)Reclamanta a susţinut, de asemenea, că raţionamentul autorităţilor norvegiene cu privire la diferenţele de cost nu pare a fi plauzibil. În primul rând, reclamanta a afirmat că o strategie de afaceri în care se recurge la o capacitate excedentară pare a fi contrară comportamentului comercial obişnuit. În al doilea rând, reclamanta a susţinut că aproximativ o treime dintre entităţile municipale foloseau sortarea optică încă din 2013, negăsind niciun motiv pentru a crede că celelalte beneficii ale acestui sistem nu au fost deja exploatate în anii următori. În al treilea rând, reclamanta a afirmat că o căutare pe Google Maps arată că în proximitatea entităţilor municipale utilizate ca exemple de către autorităţile norvegiene se aflau mai mulţi producători de deşeuri comerciale, ceea ce pune sub semnul îndoielii valoarea probatorie a exemplelor respective. În sfârşit, reclamanta a constatat că potenţialul de reducere a costurilor generat de sinergii este neglijabil (¹⁰²).

3.2.1.Context

(83)Astfel cum se descrie în secţiunea 2.2.1, în trecut municipalitatea asigura gestionarea "deşeurilor menajere" prin intermediul întreprinderilor municipale. În urma reorganizării din 2010 şi a constituirii Remiks Group, responsabilitatea acestei sarcini a fost asumată de Remiks Husholdning. Începând cu 1 februarie 2017, Remiks Husholdning a primit şi instrucţiunea de a gestiona deşeurile comerciale "proprii" ale municipalităţii, care fuseseră gestionate anterior de Remiks Nćring.

(84)În plus, odată cu reorganizarea în Remiks Group, activităţile de prelucrare a deşeurilor municipalităţii au fost atribuite societăţii Remiks Produksjon - inclusiv sarcina de a organiza tratarea şi eliminarea deşeurilor în aval. Deşi Remiks Produksjon era o entitate comercială, veniturile sale proveneau în principal din vânzările interne către Remiks Husholdning şi Remiks Naering (~ 90 %). Clienţii externi ai Remiks Produksjon erau în principal mari producători de deşeuri comerciale.

(86)Ca parte a procesului de gestionare a deşeurilor menajere, deşeurile colectate de Remiks Husholdning erau transportate la unitatea din Milj

park, unde erau sortate şi apoi transportate către Remiks Produksjon pentru prelucrare şi tratare ulterioară. Remiks Produksjon se ocupa în mod direct de recepţia, prelucrarea (sortare, presare, măcinare, ambalare etc.) şi depozitarea intermediară a deşeurilor, dar angaja furnizori externi de pe diverse pieţe din aval pentru tratarea finală a deşeurilor. Prin urmare, plata efectuată de Remiks Husholdning către Remiks Produksjon pentru serviciile respective a fost considerată "tranzacţie internă", întrucât cele două erau entităţi din cadrul aceluiaşi grup.

(87)În tabelul 1 de mai jos se prezintă evoluţia volumelor de deşeuri menajere (tone) livrate de Remiks Husholdning către Remiks Produksjon în fiecare an în perioada 2010-2019 (¹⁰⁴). Datele arată o creştere notabilă a volumului de deşeuri menajere prelucrate în această perioadă, mai exact 45 % pe parcursul întregii perioade 2010-2019, cu o creştere de aproximativ 15 % între 2012 şi 2015.

3.2.2.Motivele care au condus la iniţierea procedurii oficiale de investigare

(89)Autorităţile norvegiene au susţinut însă că preţurile interne au fost conforme cu condiţiile de piaţă, întrucât contractul a fost negociat în conformitate cu principiul "condiţiilor de concurenţă deplină" din Legea norvegiană privind societăţile cu răspundere limitată (¹⁰⁶), articolele 3-9 (¹⁰⁷). Ele au informat Autoritatea că, în lipsa unor valori de referinţă externe, au utilizat preţurile interne negociate de Remiks Nćring pentru serviciul respectiv drept bază pentru stabilirea preţurilor, datorită similarităţii dintre tipurile de deşeuri şi dintre volumele şi costurile de prelucrare, precum şi datorită caracterului comercial al Remiks Nćring şi expunerii sale la presiunea concurenţială (¹⁰⁸).

(90)În decizia de iniţiere a procedurii, Autoritatea a exprimat îndoieli cu privire la faptul că un preţ plătit de o altă societate din cadrul aceluiaşi grup ar putea servi drept valoare de referinţă pentru preţul pieţei. În consecinţă, Autoritatea a invitat autorităţile norvegiene să prezinte documente care să demonstreze că preţul plătit societăţii Remiks Produksjon a fost în conformitate cu condiţiile normale de piaţă (¹⁰⁹).

3.2.3.1.Analiza comparativă internă

(91)În cursul procedurii oficiale de investigare, autorităţile norvegiene au afirmat că nu există nicio acuzaţie directă, niciun exemplu şi nicio dovadă din partea reclamantei cu privire la existenţa vreunei plăţi excedentare în contractul societăţii Remiks Husholdning cu Remiks Produksjon şi, prin urmare, nu există niciun argument de combătut (¹¹⁰). Ca atare, autorităţile au reafirmat că acordul a fost încheiat în urma unor negocieri comerciale reale şi au reiterat faptul că niciun auditor nu a semnalat nereguli cu privire la aceste tranzacţii interne (¹¹¹).

(92)Autorităţile norvegiene au precizat că pieţele deşeurilor sunt delimitate geografic, deoarece distanţa până la instalaţia de prelucrare a deşeurilor este determinantă pentru alegerea furnizorului de către client. De asemenea, ele au susţinut că în regiune nu există niciun furnizor alternativ echivalent societăţii Remiks Produksjon. De exemplu, Remiks Produksjon este singurul furnizor care oferă serviciul de "gestionare completă", putând să trateze hârtie, deşeuri alimentare, ipsos ş.a.m.d. sortate optic. Din acest motiv, Remiks Husholdning nu a putut să obţină oferte şi să compare preţuri, ceea ce face imposibilă găsirea unui termen de comparaţie extern (¹¹²).

(93)Autorităţile norvegiene au explicat, de asemenea, că există diferenţe între costurile de prelucrare în funcţie de zonă şi de furnizor, din motive precum diferenţele de infrastructură, economiile de scară, standardele sociale şi de mediu, tehnologia, disponibilitatea altor instalaţii de tratare în aval şi distanţa faţă de acestea. Ca atare, analiza comparativă cu preţurile practicate în alte zone este nepotrivită (¹¹³).

(95)Autorităţile norvegiene au adus şi argumentul că Remiks Nćring, fiind un operator comercial care îşi oferea serviciile pe o piaţă concurenţială, avea motivaţia să negocieze preţuri interne competitive. Dacă Remiks Nćring ar fi acceptat să plătească preţuri excesive, costul ridicat ar fi trebuit să se reflecte, la rândul său, în preţurile serviciilor Remiks Naering. Acest lucru ar fi determinat clienţii să treacă la concurenţă, cauzând o scădere a cotei de piaţă deţinute de Remiks Naering (¹¹⁴). Potrivit autorităţilor norvegiene, aceste efecte nu s-au materializat, ceea ce indică faptul că nici Remiks Nćring, nici Remiks Husholdning nu au plătit un "preţ supraevaluat" societăţii Remiks Produksjon.

(96)Autorităţile norvegiene au explicat, de asemenea, că contractul dintre Remiks Husholdning şi Remiks Produksjon, care a formalizat condiţiile acordului, conţinea o anexă în care se stabileau "preţuri unitare" pentru diferitele fracţiuni de deşeuri (¹¹⁵). Fiecare fracţiune necesită metode de prelucrare şi căi de tratare distincte, gestionarea sa fiind prin urmare asociată cu un preţ diferit. Plata finală efectuată de Remiks Husholdning depindea, aşadar, de compoziţia şi greutatea deşeurilor livrate către Remiks Produksjon în vederea prelucrării.

(97)Autorităţile norvegiene au informat Autoritatea că acest contract prevedea un mecanism ajustabil de stabilire a preţurilor, care stipula că preţurile vor face obiectul unor ajustări anuale, în urma negocierilor, pentru a reflecta evoluţiile pieţei. De asemenea, mecanismul preciza că, în cazul în care nu se va ajunge la un acord comun, preţul va fi ajustat pe baza IPC sau a creşterilor documentate ale unor costuri care nu sunt surprinse de indice, cu condiţia ca acestea să fie independente de voinţa Remiks Produksjon (¹¹⁶). În această privinţă, autorităţile norvegiene au reiterat faptul că Remiks Produksjon efectuează doar o parte limitată a procedurii de prelucrare a deşeurilor, deoarece achiziţionează servicii suplimentare de tratare a deşeurilor de la operatori de pe pieţele din aval, unde preţurile sunt volatile (¹¹⁷).

(98)În sfârşit, autorităţile norvegiene au atras atenţia asupra rezultatelor obţinute de Remiks Produksjon şi Remiks Naering, susţinând că niciuna dintre societăţi nu a obţinut marje anormale în aceşti ani. Argumentul adus a fost acela că, dacă Remiks Nćring (şi, prin urmare, Remiks Husholdning) ar fi plătit preţuri excesive, Remiks Produksjon ar fi realizat profituri excepţionale. Potrivit autorităţilor, acest lucru nu este confirmat de conturi, ceea ce arată că marja operaţională medie a Remiks Produksjon a fost de aproximativ 6 % în perioada 2010-2020 (¹¹⁸).

(100)Cu toate acestea, ca o consideraţie generală, autorităţile au presupus că marjele de exploatare din industrie trebuie să fie ridicate, deoarece prelucrarea deşeurilor este o activitate cu utilizare intensivă a capitalului şi cu nevoi de investiţii considerabile. În această privinţă, ele au arătat că operatorul local de deşeuri Perpetuum Circuli AS a obţinut o marjă operaţională medie de 37 % în perioada 2010-2020, în care a activat în domeniul "tratării deşeurilor nepericuloase". Deşi nu considerau neapărat că acest număr este reprezentativ, autorităţile au fost de părere că reprezintă un indiciu al unei industrii cu marje de profit ridicate (¹¹⁹).

3.2.3.2.Creşterea remuneraţiei

(102)În schimb, autorităţile norvegiene au afirmat că o creştere a sumelor plătite nu implică, în sine, un ajutor de stat ilegal. Autorităţile norvegiene au subliniat că toate ajustările preţurilor s-au bazat pe creşterea costurilor suportate de Remiks Produksjon, cum ar fi modificările de preţ ale serviciilor de tratare din aval, taxele pentru deşeuri şi pentru incinerare, precum şi pe creşterea costurilor asociate cu îmbunătăţirea ofertei de servicii în perioada respectivă (şi anume prelungirea programului de funcţionare şi un nou centru de reciclare) (¹²¹).

(103)Potrivit explicaţiei autorităţilor, contractul dintre Remiks Husholdning şi Remiks Produksjon se baza pe preţuri unitare. Prin urmare, dacă ar fi existat o creştere a volumului de deşeuri livrate în vederea prelucrării, suma totală plătită de Remiks Husholdning ar fi crescut în consecinţă. În această privinţă, autorităţile au reiterat faptul că creşterea remuneraţiei se explică în principal prin creşterea volumului de deşeuri, întrucât în perioada respectivă a crescut numărul de locuitori ai municipalităţii (¹²²).

(104)În plus, autorităţile norvegiene au subliniat că ponderea Remiks Husholdning în totalul activităţii facturabile a Remiks Produksjon a rămas constantă în perioada respectivă (~ 50 %). Argumentul lor a fost că, dacă creşterea cifrei de afaceri totale ar fi provenit doar din "plăţile excedentare" efectuate de Remiks Husholdning, ar fi crescut şi ponderea activităţii facturabile a Remiks Produksjon către Remiks Husholdning în această perioadă (¹²³).

(105)În sfârşit, autorităţile norvegiene au considerat că perioada de timp 2012-2015 este "aleasă în mod convenabil" pentru a se potrivi argumentului reclamantei, întrucât creşterea anuală înregistrată începând cu 2015 nu a fost comparabilă cu cea din perioada selectată (¹²⁴) (¹²⁵).

3.2.4.1.Analiza comparativă internă

(108)În ceea ce priveşte marja de 37 % realizată de Perpetuum Circuli AS, menţionată de autorităţile norvegiene, reclamanta a afirmat că această societate exploatează un depozit de deşeuri în Balsfjord şi este autorizată să elimine deşeuri obişnuite şi deşeuri inerte, pământ poluat şi deşeuri periculoase, servicii care nu sunt similare cu cele oferite de Remiks Produksjon. Drept referinţă alternativă, reclamanta a sugerat Perpetuum Mobile AS, un operator local care oferă atât servicii de colectare, cât şi servicii de prelucrare a deşeurilor şi care a suferit pierderi în şapte din ultimii 12 ani de funcţionare (2010-2021) (¹²⁸).

3.2.4.2.Creşterea remuneraţiei

(109)Astfel cum s-a menţionat mai sus, reclamanta a indicat şi o creştere cu 50 % a remuneraţiei plătite de Remiks Husholdning societăţii Remiks Produksjon în perioada 2012-2015 (¹²⁹), despre care consideră că nu poate fi explicată pe deplin prin creşterea cu 15 % a volumului deşeurilor menajere şi prin inflaţie (¹³⁰). Totodată, reclamanta a precizat că nu există nicio taxă pe deşeuri sau pe incinerare, astfel cum au susţinut autorităţile norvegiene (¹³¹), şi că Remiks Produksjon ar trebui să probeze prin documente presupusele creşteri ale costurilor în aval.

3.3.1.Context

(110)Astfel cum s-a subliniat în secţiunea 2.2.1, municipalitatea a constituit (¹³²) Troms

Milj

park KF în 2004 pentru a gestiona dezvoltarea proprietăţii "Milj

park", o zonă industrială care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 100 000 m²la capătul de nord al insulei Troms

ya. Scopul iniţial al proiectului a fost de a consolida activităţile de gestionare a deşeurilor într-un singur loc - atât a celor provenite din activităţile proprii ale municipalităţii, cât şi a celor provenite de la operatorii privaţi (¹³³).

(111)Mandatul acordat societăţii Troms

Milj

park KF în 2004 prevedea construirea unei instalaţii de recepţie şi prelucrare a deşeurilor, cunoscută drept "clădirea de producţie", împreună cu o clădire administrativă. Lucrările de construcţie au început în 2005, iar instalaţiile au devenit operaţionale în 2006. De asemenea, în 2007 municipalitatea a constituit Remiks Troms

KF pentru a consolida activit

ţile municipalităţii de gestionare a deşeurilor în cadrul unei singure entităţi. Principalele operaţiuni ale noii entităţi s-au desfăşurat în Milj

park, unde aceasta a închiriat clădirea de producţie şi clădirea administrativă de la Troms

Milj

park KF.

3.3.1.1.Documentul pregătitor (¹³⁴) din 29 aprilie 2009

(114)După o analiză a opţiunilor disponibile pentru reorganizare, în document s-a recomandat o formă juridică cu răspundere limitată şi o structură de "grup", cu o societate-mamă şi două sau mai multe filiale. Această recomandare a fost motivată de necesitatea de a stabili o separaţie clară între activităţile de gestionare a deşeurilor orientate spre piaţă ale municipalităţii şi mandatul său de monopol în ceea ce priveşte deşeurile menajere. De asemenea, noua structură a fost considerată mai potrivită pentru obţinerea eficienţei operaţionale.

(115)În plus, în document s-a propus ca, atunci când Troms

Milj

park KF nu va mai exista, Remiks Milj

park AS s

devină societatea-mamă a grupului şi să îşi asume rolul de "administrator al patrimoniului" reprezentat de instalaţiile din Milj

park, fiind responsabilă cu dezvoltarea în continuare a zonei şi cu închirierea instalaţiilor de pe amplasament. În consecinţă, ca parte a reorganizării recomandate, trebuia să se stabilească un "bilanţ de deschidere" şi un nivel iniţial de capitalizare pentru noua societate Remiks Milj

park.

(116)În acest context, documentul sugera o primă etapă în care activele Troms

Milj

park KF s

fie transferate noii societăţi Remiks Milj

park AS, precum şi luarea în considerare a unor loturi de teren suplimentare, potrivite pentru anumite planuri de extindere. La momentul respectiv, existau incertitudini cu privire la dimensiunea şi valoarea exactă a loturilor necesare în acest scop. Ulterior, în urma mai multor măsuri pregătitoare, documentul sugera dizolvarea Remiks Troms

KF şi transferul activelor sale către Remiks Milj

park AS, care urma să înfiinţeze două sau mai multe filiale pentru operaţiunile de colectare şi prelucrare a deşeurilor, în timp ce activităţile legate de mandatul de monopol ar fi revenit unei entităţi distincte.

(117)În cadrul următoarei sale reuniuni, care a avut loc la 17 iunie 2009, consiliul local a dat curs recomandării (¹³⁶). Astfel, la 1 septembrie 2009 municipalitatea a constituit Remiks Milj

park AS (¹³⁷), care a înfiinţat trei filiale la 8 decembrie 2009 (¹³⁸). La momentul respectiv, tuturor entităţilor li s-a alocat capitalul propriu minim necesar pentru înregistrare. Un aspect demn de menţionat este acela că Remiks Husholdning urma să funcţioneze ca "entitate statutară" dedicată mandatului de monopol legal în ceea ce priveşte deşeurile menajere (¹³⁹).

(118)În plus, municipalitatea a angajat societatea Byggtakst Nord AS ("Byggtakst"), un evaluator independent, pentru a stabili valoarea proprietăţii asociate clădirilor din Milj

park. Conform raportului de evaluare din 3 ianuarie 2010, lotul specificat, care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 46 600 m², avea o valoare de piaţă de 42,6 milioane NOK (¹⁴⁰).

(119)Byggtakst a precizat că este puţin probabil ca lotul să mai aibă vreun potenţial de dezvoltare, deoarece părţile nivelate fuseseră amenajate complet, iar clădirile erau operaţionale. Byggtakst a confirmat, de asemenea, că evaluarea a fost efectuată în conformitate cu secţiunea 18B punctul 2.2 litera (a) din Orientările Autorităţii referitoare la elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice ("Orientările Autorităţii referitoare la vânzarea de terenuri") (¹⁴¹).

3.3.1.2.Documentul pregătitor din 11 iunie 2010

(123)În primul rând, perspectiva unei rentabilităţi a capitalului bazată pe piaţă ar trebui analizată luând în considerare alocarea acestui capital între activităţile mandatate legal şi exploatarea comercială. Întrucât una dintre filiale urma să fie activă numai în cadrul mandatului de monopol reglementat bazat pe "principiul costului total", dividendele intragrup urmau să fie alocate doar entităţilor care desfăşurau operaţiuni comerciale. În acelaşi timp, deoarece una dintre filiale îşi desfăşura activitatea în cadrul monopolului, riscul investiţiilor urma să fie oarecum redus. În această privinţă, în document se preciza că doar 40 % din activităţile grupului erau expuse pieţei, în timp ce 60 % priveau mandatul de monopol.

(124)În al doilea rând, cerinţa privind rentabilitatea era legată de perspectivele de plată a dividendelor. În acest sens, un obiectiv-cheie al consolidării consta în valorificarea sinergiilor prin coamplasarea şi coordonarea deşeurilor menajere şi comerciale. Deşi instalaţia de prelucrare fusese construită în principal pentru sarcina de gestionare a deşeurilor menajere, gestionarea deşeurilor comerciale în cadrul aceleiaşi instalaţii urma să contribuie semnificativ la obţinerea de venituri şi la reducerea costului de prelucrare pe tonă.

(125)În sfârşit, în document se considera pertinent să se determine rata adecvată a capitalului propriu care îndeplinea cerinţele minime pentru exploatare, ţinând seama de nivelul capitalului propriu pe care l-ar fi angajat un investitor privat aflat într-o situaţie comparabilă. În acest sens, având în vedere transferurile planificate, rata capitalurilor proprii ale grupului şi ale societăţii-mamă urma să fie de 11 % şi, respectiv, de 20,7 %. Acest nivel a fost considerat conform cu principiul investitorului în economia de piaţă, întrucât s-a considerat că o rată a capitalurilor proprii mai mică de 30 % nu implică o "supracapitalizare".

(127)În noiembrie 2010, municipalitatea a angajat Byggtakst cu sarcina de a stabili valoarea lotului planificat pentru "a doua etapă" a planului de capitalizare a Remiks Milj

park. Acest lot făcea parte din planul de zonare Milj

park, dar nu fusese încă dezvoltat şi nici utilizat pentru activităţi de gestionare a deşeurilor. Conform raportului de evaluare din 12 ianuarie 2011, lotul specificat se întindea pe aproximativ 33 000 m²şi avea o valoare de 39,6 milioane NOK (¹⁴⁴). Byggtakst a afirmat că evaluarea a fost efectuată în conformitate cu secţiunea 18B punctul 2.2 litera (a) din Orientările Autorităţii referitoare la vânzarea de terenuri.

3.3.1.3.Documentul pregătitor din 11 aprilie 2012

(132)În al doilea rând, în document s-a analizat nivelul rentabilităţii care ar fi trebui să fie obţinută. Pe baza anumitor ipoteze privind dobânzile fără risc, inflaţia, cota de impozitare, prima de risc de piaţă şi prima de lipsă de lichiditate, rata de rentabilitate necesară a fost estimată la 9 %. Cu toate acestea, mai multe ipoteze necesitau o evaluare suplimentară. De exemplu, exista întrebarea dacă rata fără risc ar trebui să fie mai mică, având în vedere că se preconizau rate mai mici. În plus, existau puţine valori de referinţă disponibile pentru stabilirea primei de risc. În sfârşit, trebuia evaluată prima de lichiditate, având în vedere că era vorba despre o investiţie pe termen lung.

(133)În al treilea rând, în ceea ce priveşte perspectivele financiare ale activităţilor şi întrebarea dacă capitalul propriu urma să contribuie la creşterea veniturilor, astfel cum prevede principiul investitorului în economia de piaţă, în document se afirma că lotul suplimentar este necesar pentru dezvoltarea exploatării; Remiks Group se afla într-o fază de creştere, era implicat într-un program de dezvoltare a afacerii şi explora în mod activ noi posibilităţi de dezvoltare a proprietăţii, având inclusiv planuri de relocare a activităţilor de prelucrare a deşeurilor de la Tromsdalen la amplasament şi de înfiinţare a unei instalaţii de tratare a deşeurilor în colaborare cu partenerii regionali. Se preconiza că aceste iniţiative vor spori eficienţa operaţională şi vor genera venituri suplimentare din deşeurile reciclabile, conducând în cele din urmă la îmbunătăţirea performanţei financiare.

(136)Următoarea reuniune a consiliului local, care a avut loc la 19 iunie 2012 (¹⁴⁶), a autorizat transferul suplimentar către Remiks Milj

park şi rectificarea conturilor. Având în vedere contribuţia suplimentară în natură şi valoarea corectă a primului lot de teren, capitalul propriu total investit în grup de către municipalitate s-a ridicat la 102,5 milioane NOK.

3.3.2.Motivele care au condus la iniţierea procedurii oficiale de investigare

(137)Anterior deciziei de iniţiere a procedurii, reclamanta şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la capitalizarea iniţială din 2010 a Remiks Milj

park, punând sub semnul întrebării respectarea principiului investitorului în economia de piaţă. În special, reclamanta a considerat că municipalitatea nu a prezentat niciun document care să arate că soldul de deschidere al noii entităţi a fost stabilit în conformitate cu acest principiu şi nici documente care să demonstreze că municipalitatea ar fi impus obţinerea unei rentabilităţi normale a capitalului investit (¹⁴⁷).

(138)În plus, reclamanta a observat că cerinţa privind rentabilitatea de 9 %, decisă în 2012, pare să fi fost stabilită pe baza ipotezei unei repartizări 40/60 între activităţile comerciale şi cele necomerciale ale grupului. Totuşi, deoarece acest raport s-a modificat în anii următori, în 2016 veniturile provenite din activităţi comerciale ajungând la 58 %, premisa pe baza căreia a fost stabilită rata de rentabilitate s-a schimbat. Astfel, municipalitatea ar fi trebuit să îşi ajusteze cerinţa în consecinţă, nerealizarea acestui lucru însemnând că municipalitatea nu a impus obţinerea unei rentabilităţi suficiente (¹⁴⁸).

(139)În decizia de iniţiere a procedurii, Autoritatea a reamintit că respectarea principiului operatorului economic privat în economia de piaţă trebuie examinată ex ante, având în vedere informaţiile disponibile la momentul la care au fost decise operaţiunile. Astfel, întrebarea care trebuia pusă era dacă un operator raţional de pe piaţă, cu caracteristici similare municipalităţii, ar fi efectuat tranzacţiile în cauză pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv (¹⁴⁹).

(140)În ceea ce priveşte setul iniţial de transferuri din 2010, Autoritatea a remarcat că în documentul pregătitor, elaborat înainte de decizia consiliului local, se sublinia importanţa respectării principiului operatorului economic privat în economia de piaţă. Totuşi, Autoritatea a considerat că este neclar modul în care municipalitatea a asigurat în cele din urmă această conformitate. Prin urmare, autorităţile norvegiene au fost invitate să furnizeze informaţii suplimentare în acest sens.

(141)În plus, în ceea ce priveşte transferul lotului de teren din 2012 şi corecţia valorii, Autoritatea a remarcat că cerinţa decisă de consiliul local cu privire la rentabilitate era de 9 %, însă decizia nu a fost însoţită de o justificare economică a motivului pentru care această rată era considerată adecvată. În plus, documentul pregătitor, care sublinia necesitatea de a respecta principiul operatorului economic privat în economia de piaţă, includea o discuţie cu privire la relevanţa sau irelevanţa raportului de 40/60 în această privinţă. Documentul nu părea să ajungă însă la o concluzie. Prin urmare, Autoritatea a invitat autorităţile norvegiene să furnizeze documente suplimentare şi să detalieze baza pe care a fost stabilită rata de returnare şi modul în care a fost respectat principiului operatorului economic privat în economia de piaţă.

3.3.3.Observaţiile autorităţilor norvegiene în cursul procedurii oficiale de investigare

(144)În ceea ce priveşte cerinţa privind rentabilitatea de 9 %, adoptată în 2012, autorităţile norvegiene au prezentat un aviz juridic elaborat pentru municipalitate de Ernst & Young ("EY") la 14 noiembrie 2011 (¹⁵⁰). În raport, EY a estimat rata de rentabilitate pe care municipalitatea ar trebui să o impună în urma transferurilor din "prima etapă" şi, în mod similar, rata pe care ar trebui să o impună în urma evaluării contribuţiei din "a doua etapă".

(145)Utilizând metodologia costului mediu ponderat al capitalului (Weighted Average Cost of Capital - WACC), inclusiv modelul de evaluare a activelor financiare (Capital Asset Pricing model - CAPM), EY a concluzionat că pentru investiţia legată de activităţile comerciale ar fi adecvată impunerea unei rate de rentabilitate de 7,5 %-9 %, în funcţie de includerea sau neincluderea unei prime de lichiditate de 4 %. Estimarea a fost determinată pe baza structurii capitalului din conturile consolidate.

(147)În această privinţă, în cursul procedurii oficiale de investigare, autorităţile norvegiene au recunoscut că, la momentul respectiv, EY nu a primit astfel de informaţii. De asemenea, acestea au informat Autoritatea că nici în prezent nu există o astfel de documentaţie, cu excepţia bugetelor operaţionale anuale pentru anii în cauză (¹⁵¹). Acestea nu ar furniza însă suficiente informaţii cu privire la perspectivele financiare pe termen mai lung de la momentul respectiv.

(148)Pe lângă documentele pregătitoare şi avizul întocmit de EY, autorităţile norvegiene au confirmat, la cererea Autorităţii, că nu pot să obţină sau să prezinte nicio altă documentaţie care să fundamenteze consideraţiile făcute la momentul investiţiei şi care să poată clarifica perspectivele privind rentabilitatea acesteia (¹⁵²). Autorităţile norvegiene au recunoscut, de asemenea, că documentele pregătitoare nu au făcut obiectul unei evaluări economice aprofundate, astfel cum prevede principiul investitorului în economia de piaţă (¹⁵³). Din acest motiv, ele nu puteau demonstra conformitatea deplină cu principiul operatorului economic privat în economia de piaţă la standardul impus de Autoritate (¹⁵⁴). Totuşi, autorităţile considerau că trebuie să se ţină seama de faptul că municipalitatea a încercat, cu bună-credinţă, să respecte acest principiu.

(149)Autorităţile norvegiene au explicat şi faptul că, la momentul respectiv, municipalitatea s-a axat pe asigurarea faptului că tranzacţiile vor furniza societăţii Remiks Milj

park capitalul necesar pentru a-şi desfăşura activitatea. Era imperativ să se menţină o bună gestionare a deşeurilor menajere, care să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor. Chiar dacă avea să fie considerată un operator de piaţă în acest context, municipalitatea considera că este relevant să analizeze tranzacţiile prin prisma necesităţii de a continua gestionarea deşeurilor menajere, ceea ce constituia o responsabilitate publică.

(150)Autorităţile norvegiene au subliniat, de asemenea, că municipalitatea a avut întotdeauna obiectivul de a obţine un randament al investiţiilor sale (¹⁵⁵). Autorităţile norvegiene au susţinut că investiţia a fost realizată pe baza unor aşteptări realiste privind obţinerea unui randament de piaţă. Municipalitatea nu avea niciun motiv să se îndoiască de faptul că grupul poate să funcţioneze eficient în comparaţie cu operatorii privaţi existenţi; municipalitatea avea o experienţă solidă în gestionarea deşeurilor, de care se putea prevala în furnizarea serviciilor comerciale. Prin urmare, la momentul luării deciziei, municipalitatea considera că activitatea este viabilă din punct de vedere comercial şi nu avea nicio intenţie de a acorda ajutor de stat. Astfel, municipalitatea era de părere că a făcut dovada unei "aprecieri de investitor" riguros atunci când a investit în grup (¹⁵⁶).

(151)Autorităţile norvegiene au observat, de asemenea, că evoluţia ulterioară a situaţiei financiare a societăţii a confirmat că ipotezele ex ante ale municipalităţii au fost corecte şi că, prin urmare, investiţia a fost justificată din punct de vedere comercial. Prin urmare, municipalitatea a investit în termeni acceptabili pentru un investitor privat. Deşi respectarea principiului investitorului în economia de piaţă necesită o analiză ex ante, autorităţile au considerat că rezultatele ex post au rolul unei "verificări practice" pe baza căreia se poate evalua presupusul avantaj (¹⁵⁷).

3.3.4.Observaţiile prezentate de reclamantă

(153)În cursul procedurii oficiale de investigare, reclamanta a făcut referire la argumentele anterioare (¹⁵⁸) şi a subliniat că autorităţile norvegiene au recunoscut că tranzacţiile efectuate în 2010 şi 2012 nu au fost evaluate în detaliu în prealabil şi, prin urmare, nu au respectat standardul impus de principiul operatorului economic privat în economia de piaţă (¹⁵⁹).

3.4.Măsuri care nu fac obiectul deciziei de iniţiere a procedurii

(154)După decizia de iniţiere a procedurii, reclamanta a solicitat Autorităţii să investigheze tranzacţiile efectuate şi împrumuturile acordate între diferitele societăţi din cadrul Remiks Group şi, de asemenea, a făcut referire la o garanţie municipală (¹⁶⁰). Întrucât procedura oficială de investigare nu vizează aceste tranzacţii şi nici alte acuzaţii formulate de reclamantă într-o etapă ulterioară - a se vedea punctul (12), argumentele prezentate de părţi în această privinţă nu vor fi descrise mai detaliat şi nu vor fi abordate în prezenta decizie.

	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019
Volum (tone)	20 697	22 242	25 949	25 638	28 221	29 900	30 132	29 761	29 793	29 987
% modificare faţă de 2010		7 %	25 %	24 %	36 %	44 %	46 %	44 %	44 %	45 %

Capitalul social iniţial şi prima de emisiune la constituire	NOK	195 000
Capital net transferat de la întreprinderile municipale	NOK	23 578 814
Transfer de teren din partea municipalităţii (primul lot)	NOK	38 779 906
Transfer de teren din partea municipalităţii (al doilea lot)	NOK	39 600 000
Capital total vărsat	NOK	102 153 720

Parametru WACC	Data evaluării	Aşteptări pe termen lung
Rata dobânzii fără risc	3 %	4,5 %
Inflaţia	2,5 %	2,5 %
Prima de risc de piaţă	6 %	5 %
Prima de lichiditate	4 %	4 %
Valoarea coeficientului beta
Beta fără îndatorare	0,7	0,7
Beta cu îndatorare	2,367	2,367
CAPM	21,2 %	20,3 %

Cota de impozitare	28 %	28 %
Prima de îndatorare	1,5 %	1,5 %
Costul datoriei	3,24 %	4,32 %

WACC	8,55 %	9,06 %