Art. 32. - Art. 32: Obligaţia de discreţie şi confidenţialitate - Conventie din 26-iul-1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (CONVENŢIA EUROPOL)
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 32: Obligaţia de discreţie şi confidenţialitate
(1)Organismele Oficiului Europol, membrii acestora, directorii adjuncţi, angajaţii Oficiului Europol şi ofiţerii de legătură nu efectuează nici o activitate şi nu exprimă nici o opinie care să prejudicieze Oficiul Europol sau activităţile acestuia.
(2)Organismele Oficiului Europol, membrii acestora, directorii adjuncţi, angajaţii Oficiului Europol şi ofiţerii de legătură, ca şi orice altă persoană căreia i s-a impus o anumită obligaţie de discreţie sau confidenţialitate, au obligaţia să nu dezvăluie nici unei persoane neautorizate sau publicului fapte sau informaţii care le parvin în exercitarea sarcinilor de serviciu. Această dispoziţie nu se aplică faptelor şi informaţiilor cu o importanţă prea redusă pentru a necesita tratament confidenţial. Obligaţia de discreţie şi confidenţialitate rămâne valabilă şi după încetarea mandatului sau după încetarea contractului de muncă sau după încetarea activităţii. Obligaţia specială prevăzută la prima teză va fi adusă la cunoştinţa Oficiului Europol, ca un avertisment privitor la consecinţele juridice al oricărei încălcări a prezentelor dispoziţii; înştiinţarea se înregistrează în scris.
(3)Organismele Oficiului Europol, membrii acestora, directorii adjuncţi, angajaţii Oficiului Europol şi ofiţerii de legătură, ca şi persoanele vizate de obligaţia prevăzută la alineatul (2), pot să refuze dezvăluirea oricăror informaţii în instanţă sau în afara acesteia sau emiterea oricăror afirmaţii privitoare la orice fapte sau informaţii care le parvin în exercitarea obligaţiilor de serviciu, fără a cere avizul directorului sau, în situaţia în care aceste date i se solicită directorului, fără a cere avizul Consiliului de administraţie.
Directorul sau Consiliul de administraţie, în funcţie de caz, se adresează organismului judiciar sau oricărui alt organism competent, pentru a lua măsurile necesare, în conformitate cu dreptul intern aplicabil organismului respectiv; aceste măsuri pot să subziste fie în ajustarea procedurilor de furnizare a dovezilor, pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor, fie - cu condiţia ca dreptul intern să permită acest lucru - în refuzul transmiterii oricăror date în măsura în care sunt vitale pentru protejarea intereselor Oficiului Europol sau ale unui stat membru.
În cazul în care dreptul unui stat membru prevede dreptul de a refuza să se depună mărturie, persoanele cărora li se solicită să depună mărturie trebuie să obţină o aprobare în acest sens. Această aprobare este acordată de către director şi, în ceea ce priveşte mărturiile care trebuie prezentate de către acesta, de către Consiliul de administraţie. În cazul în care i se solicită unui ofiţer de legătură să depună mărturie cu privire la informaţiile pe care le primeşte de la Europol, aprobarea respectivă trebuie acordată după obţinerea avizului statului membru de origine al ofiţerului respectiv.
De asemenea, în cazul în care există posibilitatea ca mărturia respectivă să privească informaţii şi date care sunt comunicate Oficiului Europol de către un stat membru sau care implică în mod clar un anumit stat membru, înainte de acordarea permisiunii de a depune mărturie trebuie solicitat avizul statului membru respectiv cu privire la mărturia în cauză.
Permisiunea de a depune mărturie poate fi refuzată numai în măsura în care este necesară protejarea unor interese prioritare ale Oficiului Europol sau ale statului membru sau statelor membre care au nevoie de protecţie.
Această obligaţie subzistă chiar şi după încetarea mandatului, a contractului de muncă sau după încetarea activităţilor respective.
(4)Fiecare stat membru tratează orice încălcare a obligaţiei de păstrare a discreţiei şi confidenţialităţii prevăzută la alineatele (2) şi (3) ca o încălcare a obligaţiilor impuse de dreptul statului respectiv cu privire la secretul oficial sau secretul profesional sau ca o încălcare a dispoziţiilor referitoare la protejarea materialelor confidenţiale.
După caz, fiecare stat membru introduce, nu mai târziu de data intrării în vigoare a prezentei convenţii, norme conforme cu dreptul intern sau dispoziţiile procedurale de urmărire a violării obligaţiei de păstrare a discreţiei sau confidenţialităţii menţionate la alineatele (2) şi (3). Fiecare stat membru se asigură de asemenea că normele şi dispoziţiile respective se aplică şi propriilor lor angajaţi care intră în contact cu Oficiul Europol, în cursul activităţilor lor profesionale.