Art. 218. - Art. 218: Durata protecţiei - Acord din 24-nov-2017 DE PARTENERIAT CUPRINZĂTOR ŞI CONSOLIDAT între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Armenia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 23L
În vigoare Versiune de la: 18 Octombrie 2024
Art. 218: Durata protecţiei
(1)Drepturile patrimoniale ale autorilor operelor literare sau artistice, în sensul articolului 2 din Convenţia de la Berna, se aplică pe întreaga durată a vieţii autorului şi timp de cel puţin 70 de ani după decesul său, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
(2)În cazul în care dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor la o operă, durata menţionată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre colaboratori.
(3)În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecţiei este de cel puţin 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identităţii sale sau în cazul în care autorul îşi dezvăluie identitatea în perioada menţionată în prima teză, durata de protecţie aplicabilă este cea indicată la alineatul (1).
(4)În cazul în care o parte prevede drepturi speciale privind operele colective sau desemnarea unei persoane juridice ca titular al drepturilor, durata protecţiei se calculează în conformitate cu alineatul (3), cu excepţia cazului în care persoanele fizice care au creat opera sunt identificate ca atare în versiunile operei aduse la cunoştinţa publicului. Prezentul alineat nu aduce atingere drepturilor care revin autorilor identificaţi ale căror contribuţii identificabile sunt incluse în aceste opere şi cărora li se aplică alineatul (1) sau (2).
(5)Dacă o operă este publicată în volume, părţi, fascicole, numere sau episoade şi dacă durata de protecţie se aplică din momentul în care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului, durata de protecţie se aplică separat pentru fiecare element în parte.
(6)În cazul operelor a căror durată de protecţie nu se calculează începând de la decesul autorului sau al autorilor şi care nu au fost puse în mod legal la dispoziţia publicului timp de 70 de ani de la crearea lor, protecţia încetează.
(7)Durata de protecţie a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează cel mai devreme la 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: regizorul sau realizatorul principal, autorul scenariului, autorul dialogului şi compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.
(8)Fiecare parte se asigură că orice persoană care, după încetarea protecţiei drepturilor de autor, publică legal sau comunică legal către public pentru prima oară o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând cu data la care opera a fost publicată legal sau comunicată legal către public pentru prima oară.
(9)Drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi din domeniul audiovizual expiră după cel puţin 50 de ani de la data interpretării sau a execuţiei. Cu toate acestea, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuţiei face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puţin 50 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.
(10)Drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme expiră la 70 de ani de la data primei publicări sau a primei comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date. O parte poate adopta măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecţie ulteriori perioadei de 50 de ani este împărţit în mod echitabil între artiştii interpreţi sau executanţi şi producători.
(11)Drepturile patrimoniale ale producătorilor primei fixări a unui film expiră după cel puţin 50 de ani de la data fixării. Cu toate acestea, în cazul în care filmul face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puţin 50 de ani de la data primei astfel de publicări sau a primei astfel de comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.
(12)Drepturile patrimoniale ale organismelor de radiodifuziune încetează după cel puţin 50 de ani de la prima radiodifuzare a unui program, indiferent dacă radiodifuzarea a fost efectuată prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
(13)Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc faptul generator.