Subcapitolul 5 - 5. PIEŢE DE ENERGIE EFICIENTE - Strategie din 2024 energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050
M.Of. 1226 bis
În vigoare Versiune de la: 5 Decembrie 2024
SUBCAPITOLUL 5:5. PIEŢE DE ENERGIE EFICIENTE
În prezent, resursele energetice primare, derivatele acestora şi produsele finale cele mai valoroase - energia electrică, energia termică sau combustibilii, alături de serviciile conexe, sunt considerate bunuri cu valoare de marfă care sunt tranzacţionate atât pe piaţa naţională, cât şi pe pieţele regionale, europene sau globale. După 1990, sectorul energetic românesc a fost supus provocărilor tranziţiei de la dezideratul independenţei energetice, la condiţiile pieţelor de schimb liber. Astfel, principala provocare pentru sectorul energetic a constat în reconfigurarea şi reformarea mecanismelor de funcţionare şi a actorilor relevanţi pentru a putea face fată competiţiei de piaţă. Totodată, mecanismele de sprijinire a creşterii ponderii SRE au impus costuri semnificative capacităţilor de producţie convenţionale ale României. Astfel, România participă la un amplu proces de integrare a pieţelor de energie la nivelul UE, având ca efect concurenţa tot mai acerbă pe pieţele europene, fiind în acelaşi timp afectată de costuri disproporţionate în domeniile de competitivitate ale sectorului său energetic.
În acest context, statul deţine un dublu rol în sectorul energetic. Pe de-o parte, statul este elaborator şi implementator de politici energetice, reglementator al pieţelor şi arbitru, garant al stabilităţii sectorului energetic şi susţinător al investiţiilor private. Pe de altă parte, statul este deţinător şi administrator de active sau acţionar semnificativ atât în segmentele de monopol natural (transportul de ţiţei, transportul şi distribuţia de energie electrică şi gaz natural), cât şi în producţie, distribuţie şi furnizare a energiei.
ENERGIE ELECTRICĂ
Integrarea în piaţa unică europeană
Realizarea pieţei unice de energie la nivel european, denumită şi piaţa internă de energie electrică europeană, are ca obiectiv posibilitatea oricărui vânzător de energie electrică de a-şi valorifica disponibilitatea, către oricare cumpărător de energie electrică în vederea acoperirii necesarului, indiferent de ţara de origine. Principiul cuplării pieţelor are la bază preţul, fluxul de energie circulând de la preţul mai mic, la preţul mai mare, conducând în acest fel la egalizarea preţurilor între zone, în limita capacităţilor de interconexiune transfrontaliere.
Vizând îndeplinirea obiectivului prioritar de integrare a pieţelor interne, România a realizat procesul de integrare a pieţei pentru ziua următoare şi a pieţei intra-zilnice în pieţele unice pan-europene Cuplarea Unică a Pieţelor pentru Ziua Următoare/Single Day-Ahead Coupling (SDAC) şi Cuplarea Unică a Pieţelor Intra-zilnice/Single Intra-Day Coupling (SIDC), pe baza metodologiei de alocare implicită a capacităţilor transfrontaliere bazate pe flux aplicabilă regiunii CORE căreia îi aparţine, fără a renunţa la implementarea timpurie a cuplării unice a pieţelor de energie electrică bazate pe capacitatea netă de transport (NTC).
CNTEE Transelectrica SA face parte din două regiuni de calcul de capacitate: regiunea Core cu graniţa România - Ungaria şi regiunea SEE cu graniţa România - Bulgaria;
Regiunea Core
Regiunea SEE
Producţia de energie electrică din SRE
Cadrul de reglementare aplicabil pentru racordarea noilor capacităţi la reţelele electrice a fost îmbunătăţit în mod continuu, atât din perspectiva facilitării procesului de racordare, prin reducerea duratei şi a birocraţiei acestuia, cât şi pentru adaptarea la unele situaţii apărute în practică, urmărindu-se astfel deblocarea procesului de racordare a capacităţilor de producere a energiei electrice, mai ales a celor din surse regenerabile.
Astfel, au fost introduse în cadrul de reglementare specific principii echitabile privind costurile lucrărilor de dezvoltare/întărire a reţelelor electrice, precum şi noi reguli care să încurajeze dezvoltarea proiectelor de producere a energiei electrice regenerabile. Acestea se referă la modificări şi completări ale Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public şi ale actelor normative subsecvente care reglementează contractele de racordare, avizele tehnice de racordare şi certificatele de racordare.
Este însă în continuare necesară revizuirea cadrului de reglementare privind racordarea prin reconfigurarea structurii reglementărilor aplicabile astfel încât să ofere mai multă claritate şi predictibilitate procesului de racordare.
Potenţialii investitori în proiecte de producere a energiei electrice din SRE trebuie să beneficieze de o informare deplină din partea autorităţilor, pentru a adopta deciziile într-un mod cât mai informat, atât cu privire la cadrul normativ care reglementează procesul de racordare, cât şi în ceea ce priveşte capacităţile disponibile ale reţelei electrice şi planul de dezvoltare a acestora.
Aşadar, este necesar ca operatorii de distribuţie a energiei electrice să actualizeze în mod constant informaţiile existente pe site-urile proprii în secţiunea dedicată racordării la reţea a producătorilor de energie electrică. De asemenea, este necesară o îmbunătăţire a informaţiei publicate, prin prezentarea în mod transparent şi complet a cadrului legal aplicabil, a procedurilor operaţionale asociate procesului de racordare, precum şi a unor informări şi ghiduri dedicate acestui proces. Nu în ultimul rând, în aceste secţiuni al site-ului propriu, OD ar trebui să facă trimitere la informaţiile publicate de OTS cu privire la capacităţile disponibile în reţelele electrice de transport şi în reţelele electrice de distribuţie la nivelul de tensiune 110 kV.
În prezent lipsesc pârghii legislative care să descurajeze dezvoltarea investiţiilor de tip speculativ, care nu sunt menite a fi puse efectiv în practică. În unele situaţii anumiţi operatori economici/investitori solicită şi obţin avizul tehnic de racordare (ATR), însă nu intenţionează să finalizeze proiectele şi să le pună în funcţiune, în vederea intrării pe piaţă, vânzând proiectele altor investitori la stadiul de "ready to build". În acelaşi scop, anumiţi investitori tergiversează demararea construcţiei centralelor, prin depunerea solicitărilor de încheiere a contractului de racordare în apropierea termenului de expirare a ATR.
Acest comportament duce la blocarea capacităţii disponibile pentru racordarea investiţiilor în proiecte regenerabile pe durata de valabilitate a ATR-urilor obţinute, producând dificultăţi majore pentru investitorii care solicită racordarea la reţea în scopul intrării efective pe piaţă. Pentru aceştia din urmă, soluţiile de racordare prevăd necesitatea unor lucrări de întărire a reţelei în amonte de punctul de racordare, pentru a se crea condiţiile tehnice în vederea evacuării în reţea, lucrări care sunt de durată şi implică costuri considerabile.
Având în vedere necesitatea de informare a potenţialilor investitori în proiecte de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu privire la capacităţile disponibile ale reţelei electrice, în special pentru evitarea zonelor de reţea în care există deja capacitate rezervată pentru proiecte în curs de dezvoltare, precum şi necesitatea de întărire a reţelei electrice pentru crearea condiţiilor tehnice necesare racordării, ANRE a elaborat în anul 2021 o reglementare care facilitează transferul de informaţii utile potenţialilor investitori, prin transparentizarea şi publicarea capacităţilor disponibile în reţelele electrice şi a limitărilor de capacitate.
În continuare sunt necesare măsuri în scopul eliminării sau diminuării blocării capacităţii disponibile pentru racordare generată de investitorii care obţin ATR dar nu demarează construcţia efectivă a centralelor.
Furnizarea energiei electrice
În conformitate cu Legea nr. 123/2012, de la 1 ianuarie 2021, tarifele reglementate care se aplicau clienţilor casnici au fost eliminate. În consecinţă, preţurile de furnizare a energiei electrice pentru gospodării nu mai sunt stabilite de ANRE, în schimb, ele sunt determinate în mod liber, influenţate de dinamica cererii şi ofertei pieţei. Concomitent, începând cu 1 ianuarie 2021, ANRE şi-a păstrat autoritatea de reglementare privind aprobarea preţurilor şi tarifelor de reţea în sectorul energiei electrice. Această autoritate se referă exclusiv la tarifele reglementate pentru serviciile de reţea, cuprinzând tarifele serviciilor de transport, de sistem, de distribuţie şi preţurile energiei reactive.
Începând cu 1 ianuarie 2022, în conformitate cu prevederile Legii nr. 123/2012, serviciul universal este garantat exclusiv clienţilor casnici şi este oferit de furnizorii de energie electrică care au încheiat contracte de piaţă competitive cu aceşti clienţi casnici. Furnizarea serviciului universal este guvernată de un cadru contractual standardizat, stabilit şi aprobat de ANRE.
Furnizorii de energie electrică sunt mandataţi să îşi facă publice ofertele de serviciu universal şi să se angajeze în contracte de furnizare a energiei electrice dacă primesc solicitări de la clienţii eligibili care doresc serviciul universal. Preţul pentru clienţii care beneficiază de serviciul universal este determinat de fiecare furnizor, ghidat de criterii competitive. Este esenţial ca acest preţ să rămână rezonabil, competitiv, uşor comparabil, transparent şi nediscriminatoriu.
GAZE NATURALE
Piaţa gazelor naturale din România pentru consumatorii industriali a fost liberalizată gradual începând cu anul 2001, de la 10% din consumul total, ajungându-se în ianuarie 2007 la 100% pentru consumatorii industriali. Pentru consumatorii rezidenţiali, piaţa de gaze naturale a fost liberalizată în iulie 2007, liberalizându-se complet pe 1 iulie 2020.
În contextul creşterii preţurilor la energie electrică şi gaze naturale la nivel naţional şi internaţional şi a impactului acestor creşteri asupra populaţiei României, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece 2021-2022, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 259/2021, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a institui un mecanism de plafonare şi compensare a preţurilor la energie.
Pandemia a agravat situaţia prin reducerea capacităţii de producţie la nivel mondial, ceea ce a influenţat negativ întregul sector energetic. De asemenea, tranziţia energetică şi costurile asociate certificatelor de emisii de CO2 au contribuit la majorarea preţurilor. Dezechilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa gazelor naturale şi pierderile înregistrate de marii furnizori de energie au fost, de asemenea, factori determinanţi ai acestei creşteri.
În acest context, s-a constatat că cadrul legal existent pentru sprijinirea consumatorilor vulnerabili, care reprezintă doar o mică parte din populaţie, nu este suficient. Astfel, Guvernul a extins schema de sprijin prin adoptarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările şi completările ulterioare, care a adus modificări majore pentru a asigura un mecanism transparent şi echitabil de plafonare şi compensare atât pentru consumatori, cât şi pentru operatorii economici.
În prezent, plafoanele actuale privind preţul maxim al gazului natural care poate fii facturat consumatorilor sunt: 0,31 RON/kWh pentru clienţii casnici, respectiv 0,37 RON/kWh pentru clienţii noncasnici cu un consum anual de gaze naturale de cel mult 50.000 MWh, precum şi pentru producătorii de energie termică şi pentru clienţii noncasnici din parcurile industriale şi sistemele de distribuţie închise.
Urmare a modificărilor propuse de Ministerul Energiei în 2024, preţul maxim la care producătorii pot vinde gaze naturale fără a fi supraimpozitaţi: a scăzut de la 150 RON/MWh la 120 RON/MWh. Prevederile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile până la 31 Martie 2025.
Ministerul Energiei va asigura o tranziţie treptată la piaţa liberă, cu oferte corecte şi transparente pentru consumatori, în perioada 1 aprilie 2025 - 31 martie 2026.
Piaţa domestică de gaze naturale este avantajată de poziţia favorabilă a României fată de capacităţile de transport în regiune şi de posibilitatea de interconectare a SNT cu sistemele de transport central europene şi cu resursele de gaze din Bazinul Caspic, din estul Mării Mediterane şi din Orientul Mijlociu, prin Coridorul Sudic.
Priorităţile legislative şi administrative recente se concentrează asupra următoarelor necesităţi: accelerarea transpunerii reglementărilor europene în legislaţia internă, redefinirea atribuţiilor autorităţilor publice în scopul adaptării la noile forme de colaborare cu structurile UE, întărirea subsistemului organismelor consultative şi neguvernamentale pentru creşterea rolului acestora în elaborarea strategiilor şi programelor naţionale privind protecţia consumatorilor şi în activitatea de supraveghere a pieţei, diversificare a surselor de alimentare cu gaze naturale prin crearea condiţiilor de natură tehnico-economică de transport al acestora.
Piaţa internă de gaze naturale are două componente:
- segmentul concurenţial care cuprinde:
1.piaţa angro care funcţionează pe bază de:
-- contracte încheiate în mod bilateral între operatorii economici din sectorul gazelor naturale;
-- tranzacţii pe pieţele centralizate, administrate de către operatorii licenţiaţi de ANRE sau de către operatorul pieţei de echilibrare, după caz;
-- alte tipuri de tranzacţii sau contracte.
2.piaţa cu amănuntul în cadrul căreia furnizorii vând gaze naturale clienţilor finali prin contracte la preturi negociate.
- segmentul reglementat care cuprinde activităţile cu caracter de monopol natural, activităţile conexe acestora şi furnizarea la preţ reglementat şi în baza contractelor-cadru aprobate de ANRE.
Distribuţia gazelor naturale
Modificarea frecventă a cadrului legal de către operatorii sistemelor de distribuţie (OSD) creează dificultăţi în procesul de racordare a utilizatorilor. Impredictibilitatea cadrului normativ aplicabil, manifestată de cele mai multe ori prin modificări succesive şi la perioade foarte scurte de timp a prevederilor din Legea nr. 123/2012, este de natură a afecta procesul de racordare a utilizatorilor la sistemele de distribuţie, cu consecinţe nefaste atât asupra OSD, cât şi asupra viitorilor utilizatori casnici.
Este aşadar necesară asigurarea unui cadru predictibil de reglementare a activităţii de racordare a utilizatorilor la sistemele de distribuţie a gazelor naturale.
Furnizarea gazelor naturale
Conform modificărilor aduse de Legea nr. 123/2012, începând cu 1 ianuarie 2021, piaţa gazelor naturale pentru consumatorii casnici a fost complet liberalizată. Prin urmare, preţurile de furnizare ale gazelor naturale nu mai sunt stabilite de ANRE, ci sunt rezultatul liber al interacţiunii dintre cerere şi ofertă pe piaţa competitivă. ANRE continuă să reglementeze şi să supravegheze tarifele pentru serviciile de transport şi distribuţie a gazelor, asigurându-se că acestea rămân în limitele echităţii şi accesibilităţii pentru toţi consumatorii. Cu toate acestea în situaţii de criză şi în scopul siguranţei energetice naţionale precum şi protejării industriei, România poate decide ca furnizarea de gaze să fie realizată către acele capacităţi de producere a energiei pe bază de gaz cu rol de echilibrare şi siguranţă a sistemului energetic naţional.
Anterior liberalizării definitive la sfârşitul anului 2020, doar un mic procentaj din gospodăriile din România optaseră pentru contracte în regim competitiv. Cu toate acestea, până la finalul anului 2022, observăm o creştere semnificativă a numărului de consumatori casnici care aleg furnizori pe baza ofertelor competitive, evidenţiind o adaptare progresivă la noua piaţă liberă.
De la 1 ianuarie 2022, serviciul universal destinat clienţilor casnici este disponibil prin intermediul furnizorilor care au încheiat contracte pe piaţa liberă. Acest serviciu este destinat să asigure că toţi consumatorii casnici pot accesa gaz natural la un preţ rezonabil şi în condiţii corecte. Contractele pentru serviciul universal sunt standardizate şi reglementate de ANRE, garantând astfel transparenţă şi tratament egal pentru toţi clienţii.
Furnizorii de gaze sunt obligaţi să publice clar ofertele lor pentru serviciul universal şi să răspundă prompt solicitărilor consumatorilor eligibili. Aceasta măsură asigură o competiţie sănătoasă între furnizori, menită să menţină preţurile la un nivel competitiv şi să îmbunătăţească calitatea serviciilor oferite.
PRODUSE PETROLIERE
Acest sector include producţia, importul, rafinarea, distribuţia şi comercializarea produselor petroliere precum benzina, motorina, uleiurile şi alte derivate din petrol.
Piaţa petrolului şi produselor petroliere este printre cele mai liberalizate, fiind cu adevărat o piaţă globală. Astfel, piaţa produselor petroliere este extrem de sensibilă la fluctuaţiile preţurilor internaţionale ale petrolului, ceea ce poate influenţa semnificativ costurile de producţie şi preţurile finale pentru consumatori.
Distribuţia şi comercializarea este dominată de câteva companii mari, care operează reţele extinse de staţii de alimentare. Aceste companii includ OMV Petrom, Rompetrol, Lukoil, Mol şi altele.
Reglementările ANRE vizează asigurarea unei concurenţe echitabile pe piaţă, protecţia mediului şi garantarea standardelor de calitate pentru produsele petroliere.
CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ A STATULUI DE GUVERNARE A SECTORULUI ENERGETIC
Capacitatea statului de reglementare în domeniul energiei şi de implementare a politicilor publice
Politicile guvernamentale şi deciziile de reglementare au implicaţii semnificative în sectorul energetic. Este esenţial ca aceste politici şi decizii să fie luate într-o manieră transparentă, cu raţionament şi obiective clare. Aceasta include procese deschise de consultare, acces public la documentele de politici şi comunicare clară despre modul în care sunt luate deciziile şi modul în care acestea influenţează diferitele părţi interesate.
Organismele de reglementare din sectorul energetic au responsabilitatea de a se asigura că pieţele energetice funcţionează corect şi eficient şi că toate companiile energetice respectă legile şi reglementările. Aceste entităţi trebuie să răspundă pentru deciziile lor, cum ar fi aprobarea tarifelor, acordarea de licenţe a operatorilor şi aplicarea standardelor de mediu. Acţiunile lor trebuie să fie transparente şi trebuie să fie deschise controlului publicului şi altor părţi interesate.
Factorii de decizie politică, inclusiv oficialii guvernamentali şi legislatorii, trebuie să fie responsabili pentru politicile energetice pe care le creează şi le implementează. Aceasta include asigurarea faptului că politicile sunt dezvoltate într-o manieră transparentă şi participativă, luând în considerare sustenabilitatea pe termen lung a resurselor energetice şi echilibrând interesele diferitelor părţi interesate, inclusiv consumatorii, industria şi mediul. Un aspect critic al elaborării politicilor este asigurarea congruenţei dintre cadrele juridice naţionale şi europene.
Sectorul energetic este supus unor schimbări rapide, inclusiv preţuri fluctuante la energie, evoluţia tehnologiei şi peisajele de reglementare în schimbare. Receptivitatea, calitatea de reacţie, în contextul tranziţiei energetice şi tehnologice înseamnă capacitatea companiilor, politicilor şi autorităţilor de reglementare de a se adapta rapid la aceste schimbări. Aceasta include investiţiile în noi tehnologii, ajustarea modelelor de afaceri şi actualizarea cadrelor de reglementare pentru a rămâne relevante şi competitive.
Tranziţia energetică se confruntă cu provocări, inclusiv nevoia de consolidare a peisajului instituţional, crearea de politici şi reglementări previzibile şi cu impact pe termen mediu şi lung, implementarea guvernanţei corporative la scară în toate companiile de stat, crearea unui cadru motivant pentru investitori, asigurând totodată absorbţia fondurilor europene.
Exercitarea duală a statutului de reglementator al domeniului energetic şi de administrator al participaţiilor statului în domeniu este una provocatoare, cele două funcţii trebuind atent separate astfel încât întregul sector să poată funcţiona într-un cadru perfect concurenţial.
O altă provocare o reprezintă complexitatea crescândă a domeniului, în lumina legăturii tot mai strânse dintre energie şi climă, precum şi a interdisciplinarităţii ridicate dintre aceste două domenii, care se adaugă domeniilor clasice corelate energiei: economie, social şi securitate naţională.
Factorii politici şi autorităţile de reglementare trebuie să răspundă la nevoile în evoluţie ale sectorului energetic şi ale părţilor interesate ale acestuia. Aceasta include crearea şi actualizarea politicilor şi reglementărilor pentru a promova inovaţia, a asigura corectitudinea pieţei şi a proteja interesele consumatorilor. Receptivitatea înseamnă, de asemenea, implicarea cu părţile interesate în procesul de elaborare a politicilor şi deschiderea către dialog.
Este necesar un cadru legal care guvernează sectorul energetic transparent şi previzibil. Legile şi reglementările clare permit companiilor energetice să îşi înţeleagă obligaţiile şi drepturile, să îşi planifice operaţiunile în mod eficient şi să ia decizii de afaceri informate. Previzibilitatea în procesele juridice încurajează, de asemenea, investiţiile şi inovarea în sector, cruciale în timpul tranziţiei energetice actuale, în special în timpul absorbţiei fondurilor UE de către România până în 2035.
Ţinând cont de multitudinea de domenii de competenţă partajate şi de complexitatea acestora, este necesară întărirea capacităţii instituţionale a Ministerului Energiei (ME) şi a celorlalte instituţii care guvernează sau reglementează sectorul energetic, şi de dezvoltare a mecanismelor de cooperare interinstituţională pentru reglementarea unor astfel de domenii complexe, în vederea atingerii ţintelor europene şi naţionale în domeniu. Personalul depune eforturi considerabile în desfăşurarea activităţilor zilnice, având resurse inadecvate şi sprijin limitat, fiind în acelaşi timp împovărat cu sarcinile administrative generate de diferite schimbări interne.
Resursele umane şi instrumentele adecvate sunt esenţiale pentru dezvoltarea şi implementarea cu succes a politicilor şi programelor guvernamentale, dar ambele sunt limitate din perspectiva cantitativă şi calitativă. Nu toate posturile prevăzute în organigrama ME sunt ocupate în prezent. În contextul politicilor europene în domeniul energiei şi climei şi a unor ţinte extrem de ambiţioase asumate de România, ME trebuie să se asigure că poate să implementeze acţiunile din sfera domeniile sale de competenţă pentru atingerea acestor ţinte, iar lipsa unui număr adecvat de angajaţi este o problemă care îngreunează îndeplinirea activităţilor şi, în plus, pune presiune pe personalul existent. De asemenea, salariile personalului angajat sunt sub nivelul pieţei şi al responsabilităţii pe care aceştia au. Este nevoie urgentă de întărire a salarizării şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă a personalului ME.
Capacitatea statului de guvernanţă corporativă - eficientizarea activităţii economice a companiilor cu capital de stat din sectorul energetic
În ciuda existenţei unuia din cele mai performante cadre legislative privind guvernanţa companiilor de stat - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unui Ghid privind gestionarea integrată a participaţiilor statului în economie care are rolul de a sprijini toate entităţile din sistem implicate - autorităţi publice tutelare, organele de conducere şi supraveghere ale întreprinderilor publice etc. Comisia Europeană a evaluat implementarea guvernanţei corporative a companiilor de stat ca fiind, în continuare, un proces în derulare în România, care necesită îmbunătăţiri.
Este nevoie de continuarea procesului de transformare şi restructurare a operatorilor economici din portofoliul Ministerului Energiei, urmat de investiţii în domeniile strategice, pentru a le face să devină mai performante şi competitive.