Capitolul iv - VIZIUNE, OBIECTIV GENERAL ŞI OBIECTIVE SPECIFICE ÎN PERSPECTIVA ANULUI 2027 - Strategie din 2021 Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021-2027

M.Of. 559 bis

În vigoare

Versiune de la: 31 Mai 2021

CAPITOLUL IV:VIZIUNE, OBIECTIV GENERAL ŞI OBIECTIVE SPECIFICE ÎN PERSPECTIVA ANULUI 2027

Creşterea ocupării de calitate, în condiţii de sustenabilitate, astfel încât, până la sfârşitul anului 2027, rata de ocupare a populaţiei 20-64 ani să fie de 75%.

Atingerea obiectivului general se va realiza prin măsuri de activare a persoanelor inactive apte de muncă, a şomerilor, în special a celor de lungă durată, a tinerilor, inclusiv NEETs, prin asigurarea unor tranziţii rapide şi de calitate în ocupare pentru tinerii absolvenţi, prin dezvoltarea resurselor umane, prin stimularea culturii şi a iniţiativei antreprenoriale şi prin stimularea creării de noi oportunităţi şi locuri de muncă.

Totodată, vor fi implementate măsuri de creştere a calităţii ocupării, promovare a unei forţe de muncă competente, calificate şi adaptabile, avându-se în vedere combaterea excluziunii sociale şi promovarea dialogului social pentru a creşte convergenţa şi pentru a îmbunătăţi rezilienţa, dar şi pentru a reduce disparităţile la nivel teritorial.

Procesul de realizare a obiectivului general se va baza pe inovarea socială, respectiv idei, servicii şi modele noi de servicii publice şi private, inclusiv în cadrul oferit de parteneriate care să genereze soluţii adaptate şi să abordeze de o manieră cuprinzătoare complexitatea societală crescută a României contemporane.

SECŢIUNEA 3:OBIECTIVE SPECIFICE

SUBSECŢIUNEA 1:OBIECTIVUL SPECIFIC 1. INTEGRAREA DURABILĂ PE PIAŢA MUNCII A FORŢEI DE MUNCĂ DISPONIBILE

Deficitul important de forţă de muncă (datorat reducerii resurselor de muncă şi menţinerii unui nivel ridicat de inactivitate), dificultăţile privind accesul la ocupare a unor grupuri dezavantajate, numărul mare al persoanelor implicate în agricultura de subzistenţă, dar şi emigrarea în scop de muncă sunt provocări ale pieţei muncii naţionale cărora este necesar a li se răspunde în mod articulat, prin acţiuni şi servicii coerente. Pentru depăşirea barierelor de acces, persoanele inactive apte de muncă au nevoie de suport specific pentru activare şi de măsuri adaptate pentru ocupare. Un segment important al persoanelor cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii îl constituie şomerii de lungă durată, a căror pondere în rata totală a şomajului rămâne însemnată şi din rândul cărora un procent relativ ridicat tranzitează spre inactivitate, cu şanse limitate de revenire pe piaţa muncii.

Abordări adaptate necesită şi alte categorii dezavantajate pe piaţa muncii, cum ar fi persoanele cu nivel de instruire scăzut, persoanele cu dizabilităţi sau persoanele din comunităţile supuse riscului de excluziune socială.

Pentru a răspunde nevoilor diverse ale grupurilor dezavantajate şi ale comunităţilor în care acestea se regăsesc, un rol important îl joacă activităţile de identificare, îndrumare, sprijin şi management de caz, urmărind înţelegerea nevoilor pentru dezvoltarea serviciilor adecvate.

Impactul negativ pe termen scurt asupra mediului economic şi al pieţei muncii cauzat de pandemia COVID-19 este foarte ridicat, iar impactul micro şi macroeconomic pe termen mediu şi lung este încă dificil de evaluat.

Având în vedere situaţia înregistrată pe piaţa muncii este necesară identificarea, adoptarea şi implementarea de măsuri şi acţiuni adiţionale care să vizeze participarea deplină pe piaţa muncii a resurselor de forţă de muncă disponibilă pentru reducerea pe termen scurt a efectelor negative determinate de pandemia COVID-19 şi pentru a răspunde în mod adecvat provocărilor pe termen mediu şi lung determinate de declinul demografic.

Direcţiile de acţiune propuse în cadrul acestui obiectiv specific au rolul de a susţine participarea durabilă a tuturor resurselor de forţă de muncă disponibile şi tranziţii adecvate dinspre inactivitate spre ocupare pe termen scurt şi mediu.

(1)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Promovarea de noi abordări în furnizarea măsurilor active pentru îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii pentru toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă

Dincolo de progresul în realizarea obiectivelor naţionale în contextul Strategiei Europa 2020, ocuparea forţei de muncă rămâne redusă în rândul grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii - persoane inactive, şomeri, inclusiv şomeri de lungă durată, persoane cu dizabilităţi, persoane din zone rurale, persoane eliberate din detenţie, tineri postinstituţionalizaţi etc.

În perioada de implementare a SNOFM 2014-2020, a existat o concentrare mare a măsurilor pe şomeri, înregistraţi la serviciul public de ocupare, deşi persoanele inactive apte de muncă constituie un grup de dimensiuni mult mai mari şi nu întotdeauna înregistrat în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

În timp ce politicile de ocupare tind să se concentreze în principal pe şomeri, există nevoia de a ţinti, în vederea integrării socio-profesionale, şi această parte a populaţiei aptă de muncă, care nu lucrează şi nu este vizibilă în statisticile de şomaj, dar are potenţial de participare pe piaţa muncii. În plus, persoanele inactive apte de muncă se confruntă adesea cu mai mult de o barieră în calea ocupării unui loc de muncă (demotivare, lipsă de experienţă în muncă, nivel scăzut de educaţie, lipsă de abilităţi/abilităţi care nu sunt în acord cu cerinţele pieţei, lipsa resurselor etc.).

De abordări individualizate şi implicarea în pachete prestabilite de măsuri de ocupare dedicate fiecărei categorii de persoane în vederea integrării socio-profesionale vor beneficia şi alte persoane aparţinând unor grupuri cu dificultăţi de acces pe piaţa muncii: persoane cu dizabilităţi, persoane aparţinând minorităţilor, persoane eliberate din detenţie, tineri postinstituţionalizaţi, persoane beneficiare ale unei forme de protecţie internaţională (migranţi) etc.

În acest sens, pentru a răspunde în mod adecvat şi individualizat multiplelor nevoi cu care se confruntă persoanele dezavantajate, se vor constitui echipe mobile mixte care vor avea în componenţă specialişti din domeniile ocupare, asistenţă socială, educaţie şi sănătate şi care vor activa complementar cu echipele comunitare de intervenţie integrată ce acţionează în comunităţile marginalizate.

Diversele bariere cu care se confruntă persoanele din grupurile vulnerabile şi care le împiedică să intre sau să revină pe piaţa muncii, au nevoie de abordări variate şi individualizate, articulate la potenţialele transformări ale pieţei muncii, determinate de fenomene precum: globalizarea, dezvoltarea tehnologică şi tranziţia la economia digitală.

Pentru a putea oferi servicii eficiente de activare a categoriilor sociale dezavantajate pe piaţa muncii este necesară evaluarea şi monitorizarea atentă şi constantă a nevoilor acestora. De asemenea, se impune identificarea unor instrumente şi servicii personalizate ce pot fi oferite acestor persoane, adaptate la particularităţile pieţei muncii.

Pentru a răspunde individualizat nevoilor fiecărui beneficiar se vor dezvolta instrumentele de management de caz care urmăresc abordarea pluridisciplinară a cazurilor, cu luarea în considerare a problemelor şi/sau necesităţilor clientului şi realizarea unor planuri personalizate de acţiune. În funcţie de nivelul de ocupabilitate este stabilit tipul de măsuri la care poate participa persoana aflată în căutarea unui loc de muncă (PCLM). Această abordare va fi realizată prin implementarea proiectului Managementul de caz - Proces de incluziune pe piaţa forţei de muncă de către ANOFM, în cadrul Programului Operaţional Capital Uman aferent perioadei de programare 2014-2020.

De asemenea, în vederea eficientizării activităţii, este necesar ca furnizorul public de servicii de ocupare să îşi modernizeze instrumentele de interacţiune cu angajatorii, prin debirocratizarea şi digitalizarea activităţii, astfel încât relaţia dintre aceştia să se desfăşoare în mod facil şi rapid. Un prim pas în vederea modernizării serviciilor este implementarea proiectului "Relaţia SPO cu angajatorii - eSPOR". Prin acest proiect se urmăreşte creşterea gradului de satisfacţie al clienţilor Serviciului Public De Ocupare (SPO) - angajatori, prin dezvoltarea şi implementarea de noi servicii/ instrumente/ sisteme/ proceduri/ mecanisme, cu accent pe servicii de mediere a muncii modernizate. Se va crea posibilitatea de interacţiune directă între angajatori şi şomeri/ persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi declarare locuri de muncă cu funcţionalităţi care să permită operarea rapidă a ofertelor repetitive şi gestionarea flexibilă a acestora. Platforma unică, dezvoltată în cadrul acestui proiect, va integra toate serviciile dedicate angajatorilor şi clienţilor SPO şi va facilita interacţiunea cu agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă în accesarea acestora, inclusiv în depunerea documentelor şi realizarea de analize ale pieţei muncii.

Având în vedere cele de mai sus, rolul Serviciului Public de Ocupare este esenţial pentru o adaptare rapidă la noile forme de ocupare, flexibilitate în abordarea evoluţiilor imprevizibile de pe piaţa muncii prin eficientizarea procesului de corelare a cererii cu oferta de forţă de muncă.

Totodată, în condiţiile schimbărilor economice şi tehnologice, companiile reclamă în mod constant necesitatea stimulării investiţiei în formarea profesională, care să asigure îmbunătăţirea competenţelor angajaţilor şi a adaptabilităţii organizaţiilor. Apare astfel ca necesară implementarea unor scheme de finanţare care să se adreseze angajatorilor ce investesc în formarea profesională a propriilor salariaţi, respectiv acordarea unor subvenţii stabilite în funcţie de nivelul de calificare corespunzător programului de formare parcurs, dar şi de mărimea întreprinderii (IMM-urile urmând să beneficieze de un sprijin mai consistent comparativ cu companiile mari).

În vederea obţinerii de rezultate maxime cu costuri reduse, este necesară crearea unor parteneriate eficiente cu mediul privat şi cu partenerii sociali, care să ofere noi oportunităţi/servicii de integrare pe piaţa muncii.

(2)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 2: Promovarea, dezvoltarea şi consolidarea iniţiativelor/oportunităţilor de antreprenoriat şi economie socială vizând crearea de locuri de muncă de calitate

Contextul socio-economic actual evidenţiază necesitatea sprijinirii antreprenoriatului ca mijloc de susţinere a măsurilor de pe piaţa muncii şi ca precondiţie pentru crearea de noi locuri de muncă şi implicit de stimulare a economiei.

Totodată, măsurile active de stimulare a iniţiativelor antreprenoriale în rândul persoanelor dezavantajate reprezintă un mijloc util de integrare pe piaţa muncii şi o sursă de noi locuri de muncă.

Dat fiind potenţialul neexploatat al economiei sociale în ceea ce priveşte ocuparea persoanelor vulnerabile şi reducerea excluziunii sociale, este dezirabilă implementarea unor măsuri (de tip subvenţii) care să sprijine procesul de integrare socio-profesională a acestora în cadrul întreprinderilor sociale de inserţie.

Percepţiile socio-culturale negative cu privire la antreprenoriat reprezintă o barieră semnificativă pentru dezvoltarea de afaceri. De asemenea, astfel de percepţii pot diminua impactul măsurilor propuse pentru sprijinirea antreprenoriatului la nivel naţional. Prin urmare, sunt necesare iniţiative care să contribuie la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de antreprenoriat, în special în rândul persoanelor subreprezentate sau dezavantajate în ecosistemul antreprenorial din România (de exemplu, tineri, femei, şomeri cu nivel scăzut de educaţie etc.) şi la creşterea numărului celor care consideră că dezvoltarea unei afaceri este o alegere de carieră viabilă.

Totodată, este evidentă necesitatea implementării unui mix de măsuri financiare şi non-financiare, care să asigure sprijin atât în etapele premergătoare demarării afacerilor (prestartup), cât şi la înfiinţare acestora (start-up), adaptate la nevoile diferitelor grupuri ţintă, în special persoane dezavantajate (de ex., "Start-up Rural"¹⁷, "Start-up Diaspora"¹⁸ etc.). Astfel, efectul stimulativ al granturilor¹⁹ ce vor fi acordate în vederea pregătirii planurilor de afaceri, demarării afacerilor, implementării, monitorizării şi evaluării acestora va fi potenţat prin programe de formare profesională în competenţe antreprenoriale, sprijin pentru dezvoltare personală şi mentorat, asistenţă/consiliere (role models - jocuri de rol, learning by doing - învăţarea prin practică în situaţii concrete, project based learning - învăţarea bazată pe proiect). Acestea vor fi însoţite de programe de formare/instruire profesională pentru formatori, mentori, consilieri pentru dezvoltare personală, consilieri vocaţionali etc.

În mod particular, este vizată şi crearea de start-up-uri din sfera tehnologiei înalte, respectiv asigurarea de către universităţile tehnice a unui cadru organizat de suport pentru studenţi, constând inclusiv în acordarea de granturi în cadrul unor competiţii dedicate.

Având în vedere datele statistice privitoare la rata de supravieţuire a afacerilor în Romania şi ţinând cont de efectele preconizate ale crizei sanitare cauzate de coronavirus, foarte importante sunt şi măsurile de asistenţă şi consultanţă în afaceri post înfiinţare pentru depăşirea dificultăţilor economice, inclusiv prin programe de pregătire a managerilor, precum şi intervenţiile menite să asigure facilitarea accesului IMM-urilor la diversele modalităţi de digitalizare a activităţii lor (de tipul SME Digital Start Pack²⁰).

În mod similar, pentru a ajuta sectorul economiei sociale să-şi valorifice întregul potenţial de integrare pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând grupurilor dezavantajate este important să se implementeze scheme de antreprenoriat social care să asigure premisele înfiinţării (măsuri de tip pre start-up şi start-up), funcţionării sustenabile şi dezvoltării ulterioare (inovare/scalare/extindere) a întreprinderilor sociale şi întreprinderilor sociale de inserţie (asistenţă, consultanţă, programe de pregătire a resurselor umane din cadrul acestor entităţi, acordarea de micro-granturi şi/sau dezvoltarea unor soluţii de finanţare dedicate entităţilor de economie socială, finanţare participativă pentru portofolii de întreprinderi aflate în faza de iniţiere prin atragerea de donatori, investitori şi alţi parteneri etc.).

Pentru sectorul economiei sociale sunt necesare măsuri care să adreseze multitudinea de obstacole care-i frânează evoluţia, dar şi dezvoltarea unor instrumente şi structuri colaborative/participative, care să contribuie la cunoaşterea sectorului şi îmbunătăţirea vizibilităţii acestuia, prin colectarea periodică de date cu privire la potenţialul de dezvoltare sau la impactul economic şi social pe care îl au întreprinderile sociale, realizarea de studii, analize, precum şi la conştientizarea cu privire la rolul structurilor de economie socială şi la promovarea de politici publice naţionale şi locale favorabile dezvoltării economiei sociale, bazate pe "dovezi" rezultate din monitorizare, organizarea de conferinţe, forumuri, reuniuni şi de evenimente de recunoaştere publică a modelelor de antreprenoriat social de succes, la nivel naţional, regional sau local, generice sau specifice, inclusiv prin acordarea de premii (de exemplu, "Cel mai bun antreprenor al anului", "Tânărul antreprenor al anului", "Femeia antreprenor a anului" etc.).

Nu trebuie ignorat nici rolul deosebit de important al unor astfel de structuri colaborative/participative în mijlocirea cooperării, schimbului de bune practici, relaţionării cu celelalte sectoare - public şi privat, precum şi în dezvoltarea de instrumente specifice de lucru (de exemplu, reţele de "ambasadori" ai antreprenoriatului social, spaţii şi servicii de tip co-working²¹, inclusiv incubatoare sociale²², "centre de cunoştinţe online", portaluri care să susţină interacţiunea şi sinergia dintre entităţile din ţară sau din statele membre ale Uniunii Europene, interesate de ecosistemul de economie socială din România, portaluri de evenimente cu informări de presă dedicate, pieţe virtuale - platforme de produse şi servicii/lucrări produse/executate de întreprinderile sociale etc.).

__________

¹⁷ Program de finanţare a start-up-urilor, care încurajează antreprenoriatul şi care se derulează prin Fondul Social European Plus (FSE+), aferent Obiectivului de Politică 4: O Europă mai socială al Politicii de coeziune 2021-2027

¹⁸ Program de finanţare a start-up-urilor care încurajează antreprenoriatul în rândul românilor din diaspora care vor să deschidă o afacere în ţară şi care s-a derulat prin Fondul Social European (FSE), Programul Operaţional Capital Uman 20142020 - Axa Prioritară 3 Locuri de muncă pentru toţi

¹⁹ Finanţare nerambursabilă acordată, de către un organism finanţator, unei organizaţii care solicită aceasta, pentru desfăşurarea unor activităţi care, de obicei, sunt descrise în cererea de solicitare (numită şi de aplicare) a respectivei finanţări.

²⁰ Pachet de digitalizare pentru IMM-uri, propus a fi finanţat în perioada de programare 2021-2027, care să includă: analize de business pentru determinarea nevoilor de digitalizare din IMM-uri, echiparea tehnică a IMM-urilor cu diverse soluţii TIC (conexiune la Internet, certificate digitale, etc.), asigurarea unui pachet minimal de software pentru IMM-uri (CRM - Customer Relationship Management, în traducere Managementul Relaţiilor cu Clienţii, ERP - Enterprise Resource Planning, în traducere Planificarea Resurselor Întreprinderii etc.), elaborarea unor website-uri pentru IMM-uri, etc.

²¹ Includ modalităţi de lucru caracterizate prin puternice relaţii de colaborare şi exploatarea împreună a resurselor, prin utilizarea unui birou sau a altui mediu de lucru de către persoane care desfăşoară activităţi independente sau care lucrează pentru diverşi angajatori, de cele mai multe ori complementare, pe termen scurt sau doar pentru anumite activităţi, împărţind echipamentele, ideile şi cunoştinţele.

²² Structuri de sprijin a afacerilor sociale care facilitează mediul necesar pentru dezvoltarea acestora, folosind spiritul antreprenorial şi inovaţia pentru a crea impact social. Sprijinul poate fi sub formă de: infrastructură, networking (reţele), consultanţă financiară/juridică/marketing, contacte pentru potenţiali investitori, fabricare, traininig şi mentorat etc.

7.susţinerea înfiinţării de centre de inovaţie şi antreprenoriat (de tipul incubatoarelor de afaceri²³, centrelor dedicate roboticii şi inteligenţei artificiale etc.).

²³ Potrivit prevederilor Legii nr. 102/2016 privind incubatoarele de afaceri reprezintă structuri de sprijin al afacerilor, organizate într-un spaţiu adecvat, în care sunt localizaţi rezidenţii incubatorului, gestionată de un administrator, care urmăreşte crearea unui mediu favorabil, sustenabil pentru întreprinderile mici şi mijlocii nou-înfiinţate, stimulându-le potenţialul de dezvoltare şi de viabilitate, ajutându-le să se dezvolte în perioada de început, prin asigurarea unor facilităţi comune şi a suportului managerial necesar.

(3)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 3: Dezvoltarea de măsuri pentru identificarea şi reducerea deficitelor de forţă de muncă, în special a celor de la nivel local/regional

Menţinerea tendinţei de creştere negativă a populaţiei, emigrarea lucrătorilor calificaţi, rata de inactivitate, care variază de la o regiune la alta şi de la un grup social la altul au generat un deficit semnificativ de forţă de muncă (Semestrul European - Comisia Europeană, Raportul de ţară din 2020 privind România).

Deficitele de forţă de muncă atât la nivel naţional, cât şi regional, determină o utilizare suboptimală a forţei de muncă disponibile şi presiune pe forţa de muncă angajată, care trebuie să acopere prin eforturi suplimentare aceste dezechilibre.

Rata şomajului şi oferta de muncă variază semnificativ de la o regiune la alta, iar mobilitatea forţei de muncă pe piaţa internă este scăzută, ceea ce conduce spre necesitatea abordării diferenţiate în profil teritorial a problematicii resurselor umane.

Drept urmare, pentru a preveni necorelarea cererii de forţă de muncă cu oferta disponibilă, se impune implementarea unui sistem complex de monitorizare a deficitului reclamat de angajatori, care să furnizeze informaţii clare cu privire la nevoile existente şi care să sprijine procesul de adoptare a măsurilor necesare pentru acest tip de nevoi.

Totodată, este necesară continuarea eforturilor de încurajare a mobilităţii interne ca o posibilă soluţie pentru gestionarea deficitelor regionale şi locale de forţă de muncă, identificarea de soluţii pe termen mediu şi lung, dar şi realizarea unor parteneriate strategice la nivel local, îmbunătăţirea competenţelor şi consolidarea dialogului social, care să concure la satisfacerea necesităţii de resursă umană şi implicit la dezvoltarea economică a localităţii/regiunii.

De asemenea, persoanele din mediul rural care au statut de lucrător familial neremunerat pot reprezenta o soluţie pentru atenuarea deficitelor de forţă de muncă, prin modificarea statutului şi tranziţia de la agricultura de subzistenţă către sectoare economice care determină îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă a acestora.

O altă soluţie pentru atenuarea deficitelor de forţă de muncă poate fi prelungirea vieţii active, contribuind, astfel, la echilibrarea ofertei de forţă de muncă. Nu în ultimul rând, implicarea seniorilor în acţiuni de îndrumare şi sprijin (mentorat, tutorat) etc. asigură un transfer de competenţe consistent către tânăra generaţie.

Prin mecanismul dezvoltat în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei" - beneficiar Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, parteneri Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS), Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), Ministerul Educaţiei, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) se va asigura anticiparea cererii de forţă de muncă, în acord cu nevoia existentă pe piaţa muncii, inclusiv la nivel local şi regional.

1.finanţarea de intervenţii integrate în zone cu deficit de forţă de muncă şi migraţie sezonieră, prin acordare de granturi, care să cuprindă printre altele şi următoarele acţiuni:

(4)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 4: Reducerea disparităţii de gen privind ocuparea forţei de muncă

Tendinţele de scădere a populaţiei active vulnerabilizează perspectivele de creştere economică şi dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung, precum şi sustenabilitatea sistemului de pensii publice.

În contextul îmbătrânirii demografice, participarea deplină a forţei de muncă disponibile a devenit o necesitate în plan economic. În acest sens, se impun măsuri care sprijină încadrarea femeilor pe piaţa muncii în condiţiile realizării echilibrului dintre viaţa profesională şi cea de familie.

Cu toate că în România participarea femeilor pe piaţa muncii beneficiază de sprijin, acestea continuă să fie principalele responsabile de activităţile de îngrijire a familiei şi gospodăriei, în condiţiile în care serviciile sociale dedicate îngrijirii copiilor şi persoanelor dependente nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor (aproximativ 12% dintre femei erau inactive din cauza responsabilităţilor familiale în 2018). Disparitatea de gen în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă în rândul persoanelor cu un copil cu vârsta sub şase ani a fost de 29 puncte procentuale în 2018.

Măsurile de suport pe piaţa muncii a femeilor determină beneficii nu doar la nivel societal, ci şi la nivel individual, femeile putând avea acces la o educaţie mai bună, la o poziţie mai bună pe piaţa muncii, dar şi la pensii mai bune la momentul retragerii din viaţa activă.

Ocuparea, viaţa de familie şi egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi sunt fenomene interdependente care pot determina dezechilibre şi efecte negative asupra societăţii şi asupra economiei dacă nu sunt abordate integrat.

În mediul rural locurile de muncă sunt mai puţine sau concentrate pe activităţi agricole sau muncă sezonieră, iar serviciile de îngrijire a copiilor, nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor. Structura Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 are la bază cele şase priorităţi de dezvoltare rurală stabilite prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală, iar pentru cea de-a şasea prioritate, există măsuri care vizează atât incluziunea socială, reducerea sărăciei, cât şi dezvoltarea economică în zonele rurale. În acest context, măsurile cu caracter social sunt adresate în principal prin intervenţiile de tip LEADER (instrument financiar care contribuie la sporirea dezvoltării economice şi sociale a zonelor rurale, reducerea disparităţilor dintre urban-rural şi promovarea incluziunii sociale, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare rurală identificate la nivelul PNDR 2014-2020).

Măsurile propuse de strategie şi orientate către reducerea acestor disparităţi de gen în domeniul ocupării forţei de muncă constau în promovarea, dezvoltarea şi susţinerea schemelor de flexibilizare a timpului de lucru, a desfăşurării activităţii în regim de telemuncă sau muncii la domiciliu pentru a asigura accesul la ocupare şi echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată şi furnizarea de servicii suport de integrare pe piaţa muncii a persoanelor care au calitatea de unici întreţinători a familiilor monoparentale şi/sau a persoanelor care au copii mai mici de 12 ani, în special a celor provenind din mediul rural.

1.promovarea formelor atipice de ocupare a forţei de muncă²⁴, care să permită asumarea responsabilităţilor de îngrijire a persoanelor dependente, cu respectarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată;

²⁴ Conform Eurofound, formele atipice de muncă se referă la relaţiile de muncă care nu sunt conforme cu formele standard sau tipice de ocupare a forţei de muncă cu normă întreagă şi pe durată nedeterminată, cu un singur angajator pe o perioadă îndelungată; potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contractul individual de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată; prin excepţie se poate încheia contract individual de muncă pe perioadă determinată; Organizaţiei Internaţionale a Muncii consideră că "formele atipice de încadrare în muncă" reprezintă un termen generic pentru diferite modalităţi de ocupare a forţei de muncă care se abat de la ocuparea standard a forţei de muncă, cum ar fi munca temporară, cu fracţiune de normă şi intermitentă, munca prin agent de muncă temporară şi alte raporturi de muncă multilaterale, precum şi raporturile de muncă deghizate şi activităţile autonome dependente, https: //www .eurofound.europa .eu/ro/publications/customised-report/2017/non-standard-forms-of-employment-recent-trends-and-future-prospects

(5)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 5: Furnizarea unor măsuri de sprijin pentru menţinerea activităţii economice în contextul COVID-19 sau a altor situaţii excepţionale

Măsurile de limitare a răspândirii SARS-CoV-2 au avut un impact puternic asupra pieţei muncii, determinând modificări rapide ale raporturilor existente între angajatori şi angajaţi şi necesitatea adaptării acestora la noile realităţi şi condiţii de securitate şi sănătate la locul de muncă.

Este necesar un sprijin reciproc din partea tuturor factorilor implicaţi pentru a depăşi rapid situaţiile de criză şi pentru a limita impactul în plan economic şi social, ceea ce impune o coordonare sporită a intervenţiilor şi utilizarea tuturor instrumentelor financiare şi legale disponibile pentru a face faţă acestor situaţii dificile.

Situaţiile provocate de şocuri sistemice (exemplu: pandemia COVID-19) pot crea presiuni majore asupra unor sectoare economice prin suspendarea temporară a activităţii, reducerea de personal sau a programului de lucru, care pot conduce uneori la disponibilizări sau creşterea masivă a şomajului.

Totodată, situaţiile de criză evidenţiază vulnerabilităţile şi facilitează adoptarea de schimbări necesare şi consolidarea proceselor de identificare a celor mai adecvate măsuri pentru piaţa muncii. În aceste contexte, obiectivele prioritare pe termen scurt sunt menţinerea unui nivel optim al ocupării prin protejarea locurilor de muncă existente şi creşterea posibilităţilor de angajare pentru resursele umane disponibile, prin îmbunătăţirea compatibilităţii cu cerinţele pieţei locale şi regionale.

Anticiparea nevoii de competenţe trebuie avută în vedere prioritar. În acest sens, apare ca fiind necesară conceperea unui sistem de anticipare a nevoilor de competenţe, care să fie capabil să surprindă rapid nevoile determinate de evoluţia tehnologică şi de dezvoltarea noilor forme de muncă şi să le coreleze, în termeni de competenţe, programă şi calificări, cu programele de formare profesională furnizate.

Printr-un parteneriat extins (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Ministerul Educaţiei, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării), în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei", se vor dezvolta un mecanism de anticipare a nevoii de competenţe pe piaţa muncii, la nivel de politică publică, precum şi un mecanism de monitorizare a inserţiei absolvenţilor programelor de educaţie şi formare profesională.

De asemenea, având în vedere situaţia de pe piaţa muncii, generată inclusiv de pandemia COVID-19, precum şi necesitatea de a oferi sprijin persoanelor în pericol de a-şi pierde locul de muncă în achiziţia de noi competenţe care să le permită menţinerea sau revenirea pe piaţa muncii într-un timp foarte scurt, fac ca sprijinul oferit prin intermediul serviciilor de preconcediere să fie de un real folos.

În contextul evoluţiei răspândirii virusului SARS-CoV-2, recomandările şi măsurile autorităţile au fost în sensul limitării contactului fizic, inclusiv la locul de muncă, fapt ce a condus la utilizarea într-o măsură mai mare a muncii de la distanţă (munca în regim de telemuncă şi la domiciliu). Prin urmare, perioada pandemică actuală în care desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, cu program flexibil, dar cu sarcini clare, s-a dovedit a fi o soluţie agreată atât de către angajaţi, cât şi de către angajatori, indică faptul că aceste forme flexibile de ocupare pot fi integrate cu succes în strategiile de resurse umane pe termen lung ale companiilor. Astfel, este esenţială sprijinirea în continuare a angajatorilor în această direcţie.

SUBSECŢIUNEA 2:OBIECTIVUL SPECIFIC 2. CREŞTEREA GRADULUI DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI ECONOMIC AL TINERILOR (INCLUSIV A TINERILOR NEET)

Deşi rata şomajului pentru tinerii din grupa de vârsta 15-24 ani este în tendinţă descrescătoare (16,3% în 2019), aceasta se situează încă peste media UE (cu 1 pp). Rata de ocupare a tinerilor 2029 ani înregistrează evoluţii crescătoare, ajungând la 59,5% (în 2018), dar este sub media europeană (64,8%). Proporţia tinerilor care nu sunt ocupaţi şi nici cuprinşi într-o formă de educaţie sau formare (NEETs) deşi în scădere începând cu 2015 a rămas relativ ridicată (14,7% în 2019) şi în continuare peste media UE (de 10,1% în 2019). În 2018, ponderea tinerilor (15-24 de ani) NEETs în rândul populaţiei tinere din mediul rural era de aproape trei ori mai mare decât cea a tinerilor din mediul urban (18,1%, comparativ cu 7%).

Raportul de Ţară al Comisiei Europene pentru anul 2020 subliniază faptul că decalajul de inactivitate dintre tinerii cu un nivel scăzut de calificare şi cei cu înaltă calificare rămâne ridicat (de 43,3 puncte procentuale).

Totodată datele statistice subliniază şi o inegalitate de gen, femeile fiind în general mult mai expuse riscului de a face parte din categoria tinerilor NEET.

În contextul actual al pandemiei noului coronavirus SARS-CoV-2, în care o serie de locuri de muncă sunt impactate negativ, tinerii sunt una din categoriile cele mai expuse, dat fiind şi implicarea acestora în domeniile de activitate care au fost puternic afectate de măsurile de prevenire şi combatere a răspândirii COVID-19.

Astfel, trebuie avute în vedere, la nivel naţional, facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare, consolidarea competenţelor profesionale ale forţei de muncă, precum şi optimizarea structurii ocupaţionale a acesteia, cu accent deosebit pe îmbunătăţirea perspectivelor tinerilor pe piaţa muncii.

Totodată, este necesară abordarea cauzelor structurale ale şomajului în rândul tinerilor, printr-o serie de măsuri sistemice şi cuprinzătoare, care să vizeze îmbunătăţirea schemelor de ucenicie şi a stagiilor, a sistemelor de educaţie şi formare profesională, orientare profesională şi sprijin, dezvoltarea competenţelor şi corelarea cu cerinţele pieţei muncii, încorporate în noul concept de Garanţie pentru Tineret consolidată, structurată în patru faze, respectiv: cartografierea, informarea, pregătirea şi oferta propriu-zisă.

Dincolo de efectele imediate ale pandemiei actuale, problemele structurale ale sistemelor de educaţie şi ale pieţei muncii au făcut ca tranziţia de la şcoală la muncă să devină destul de dificilă, perioadele lungi de şomaj şi inactivitate în care se regăsesc foarte mulţi tineri având un impact negativ pe termen lung, aceştia fiind expuşi unui risc ridicat de excluziune socială.

Drept urmare, e nevoie de o creştere a atractivităţii ocupării în rândul tinerilor prin asigurarea unui echilibru corespunzător între măsurile de activare şi un suport financiar adecvat, având la bază o abordare multidimensională care să includă un set flexibil de măsuri bazate pe specificul acestei categorii de persoane.

Încadrarea în muncă depinde nu numai de calitatea serviciilor oferite, ci şi de situaţia macroeconomică, de structura economică, de funcţionarea pieţei forţei de muncă la nivel naţional şi, nu în ultimul rând, de o mai bună utilizare a fondurilor europene structurale şi de investiţii.

Având în vedere dinamica pieţei muncii, un rol extrem de important îl au investiţiile în competenţele forţei de muncă, printr-o serie de instrumente adecvate care să menţină un echilibru între pregătirea profesională şi educaţie, angajamentele indivizilor şi responsabilitatea angajatorilor privind viaţa de familie şi cea profesională.

Totodată, este necesară eficientizarea cooperării la nivel naţional între toate entităţile implicate pentru a se asigura corelarea ofertei educaţionale cu cerinţele pieţei muncii şi asigurarea cunoştinţelor şi abilităţilor generice necesare pentru participarea pe deplin a tinerilor în societate. Implementarea Garanţiei pentru Tineret consolidate reprezintă o provocare considerabilă văzută în contextul constrângerilor de capacitate a instituţiilor pieţei muncii. În vederea creşterii eficienţei intervenţiilor dedicate tinerilor este necesară o schimbare de abordare, în sensul concentrării eforturilor pentru o mai bună identificare a tinerilor NEET sau care sunt în pericol de a deveni NEETs, prin parteneriate şi sisteme de avertizare timpurie, de natură a asigura furnizarea de măsuri adaptate şi personalizate în raport cu nevoile şi caracteristicile beneficiarilor înainte ca aceştia să devină şomeri sau inactivi, în special atunci când sunt încă în educaţie şi formare formală.

De asemenea, la nivel comunitar, cu implicarea autorităţilor locale, se va realiza constituirea şi funcţionalizarea unor structuri dedicate tinerilor, care vor fi implicate în implementarea primelor trei etape ale Garanţiei pentru tineret. Este vorba despre centrele de tineret, publice sau private, ce vor fi dezvoltate, în parte, pe infrastructura celor treizeci şi două de centre de tineret funcţionale, aflate în prezent în coordonarea Direcţiilor Judeţene pentru Sport şi Tineret, care funcţionează în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi despre reţelele de lucrători de tineret, care vor fi formate, într-o anumită măsură, din personal identificat, selectat şi activat chiar din rândul tinerilor (în special NEETs).

Aceste structuri vor desfăşura activităţi de consiliere deschisă şi individuală, ateliere de lucru, de creativitate, de dezvoltare a competenţelor sociale şi civice, precum şi a competenţelor antreprenoriale şi verzi, inclusiv de antreprenoriat social, de instruire pentru utilizarea tehnologiei moderne, sesiuni de educaţie digitală, de management al carierei, de comunicare şi muncă în echipă, de informare privind drepturi şi obligaţii pe piaţa muncii şi interacţiunea cu instituţii din domeniul muncii: inspectorate teritoriale de muncă, agenţii judeţene pentru ocuparea forţei de muncă etc.

Astfel, în faza de cartografiere, centrele de tineret şi reţelele de tineret vor contribui la o mai bună înţelegere a grupului ţintă al tinerilor NEET. Informaţiile colectate de acestea vor reprezenta inputuri importante pentru Serviciul Public de Ocupare în pregătirea unei oferte adaptate la nevoile tinerilor, dar şi în raport cu infrastructura de servicii publice/private existentă la nivel local. De asemenea, centrele şi reţelele vor aduce tinerii către Serviciul Public de Ocupare, în vederea înregistrării.

Valorificarea experienţei din implementarea proiectului "INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidenţele Serviciului Public de Ocupare" referitoare la completarea bazei de date cu tineri NEET, prin preluarea de date de la Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Inspecţia Muncii (aplicaţia REVISAL), reclamă implicarea tuturor decidenţilor de la nivel local pentru îmbunătăţirea situaţiei tinerilor pe piaţa muncii, monitorizarea acestor tineri putând crea o imagine mai clară a situaţiei acestora.

Rolul Serviciului Public de Ocupare rămâne prioritar, concentrându-se pe furnizarea de pachete personalizate de măsuri active, precum şi pe dezvoltarea de noi servicii adaptate la acest grup ţintă. În acest sens, instrumentele de monitorizare care vor fi dezvoltate în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei" vor putea fi utilizate în vederea îndeplinirii dezideratului menţionat.

Prin urmare, în ceea ce îi priveşte pe tineri, sunt necesare o serie de acţiuni, organizate în conformitate cu circumstanţele naţionale, regionale şi locale, acordând atenţie perspectivei de gen şi diversităţii tinerilor NEET, menite să le sporească şansele de a ocupa un loc de muncă, oferindu-le acestora oportunitatea de a-şi îmbunătăţi nivelurile de competenţe, creând totodată perspectivele dezvoltării unei cariere şi obţinerii unor venituri decente.

Nevoia de a asigura capacitatea de implementare a acestor măsuri este esenţială, implicarea partenerilor din mediul privat reprezentând o valoare adăugată în procesul de oferire a unor servicii corespunzătoare tinerilor.

4.cartografierea, informarea, pregătirea şi furnizarea ofertei propriu-zise (pachete integrate de măsuri de activare a tinerilor, inclusiv NEETs - consiliere, inclusiv antreprenorială şi de antreprenoriat social, mediere, prime de ocupare, subvenţii angajatori, formare profesională/ucenicii/stagii/internship-uri, evaluare de competenţe, înscriere şi susţinere participare la programe de a doua şansă flexibile, inclusiv la module de pregătire profesională, furnizare servicii suport personalizate: prime de instruire destinate acoperirii cheltuielilor asociate instruirii - transport, masă etc., subvenţionarea costurilor aferente obţinerii permisului de şoferi (pe diverse clase, în funcţie de necesităţi), stimularea tinerilor pre-ocupare prin stagii scurte la diferiţi angajatori pentru a lua contact cu domeniul respectiv de activitate, stimulare angajatori post-ucenicie);

SUBSECŢIUNEA 3:Obiectivul specific 3. Modernizarea şi consolidarea instituţiilor pieţei muncii în vederea creării unui mediu care să conducă la susţinerea unei pieţe a muncii flexibile, funcţionale şi reziliente

Schimbările sociale, economice şi tehnologice au dat naştere unor noi forme de ocupare. Multe dintre acestea sunt foarte diferite de "munca" tradiţională, fiind caracterizate prin modele neconvenţionale de muncă şi locuri de desfăşurare a muncii. Acestea pot implica asigurarea unei protecţii sociale adecvate şi a unor condiţii de muncă acceptabile, în acord cu un cadru legislativ adaptat.

Dinamica pieţei muncii şi necesitatea îndeplinirii de către instituţiile publice cu atribuţii pe piaţa muncii dezideratului de a fundamenta politicile şi măsurile pe date relevante reclamă dezvoltarea unui sistem bazat pe îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională.

Ca parte a Comunicării privind o Europă socială puternică pentru tranziţiile juste, Comisia Europeană a lansat la 14 ianuarie 2020 o dezbatere amplă cu partenerii sociali cu privire la modul de asigurare a unor salarii minime echitabile pentru toţi lucrătorii, care concură la asigurarea unor condiţii de muncă echitabile şi a unui nivel de trai decent pentru angajaţii Uniunii.

Deficitul de forţă de muncă, precum şi dinamica pieţei muncii converg spre necesitatea ca persoanele care se află într-o situaţie de şomaj să se reintegreze pe piaţa muncii într-o perioadă cât mai scurtă, eventual cu achiziţia de noi competenţe, iar perioada scurtă de inactivitate să fie depăşită cu succes. În acest sens, identificarea şi stabilirea unor modalităţi de optimizare a sistemului de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a valorii acesteia sunt deziderate ale modernizării şi consolidării instituţiilor pieţei muncii.

(1)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Reconcilierea flexibilităţii pieţei muncii cu securitatea ocupării şi coeziunea socială

Legislaţia privind relaţiile de muncă ar trebui să fie considerată ca parte a unui cadru instituţional mai larg care să includă sistemele de protecţie socială, politicile active privind piaţa muncii şi accesul la învăţarea pe tot parcursul vieţii.

Schimbările sociale, economice şi tehnologice şi dinamica societăţii actuale au generat modificări inclusiv în ceea ce priveşte formele de muncă, determinând schimbări în modul în care este privită relaţia tradiţională unu-la-unu dintre angajator şi angajat, dar şi în ceea ce priveşte locul în care angajatul îşi desfăşoară activitatea în folosul angajatorului său. Contextul creat de apariţia şi răspândirea virusului SARS-CoV-2 a determinat adoptarea unor soluţii de flexibilizare a muncii. Toată această perioadă în care oamenii au fost nevoiţi să desfăşoare activitatea în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, iar în viaţa privată au utilizat în mod semnificativ aplicaţiile IT pentru a-şi satisface nevoile de bunuri şi servicii a arătat că aceste comportamente funcţionează. Acest fapt se constituie într-o premisă favorabilă pentru continuarea utilizării variantei de telemuncă sau muncă la domiciliu, dar şi pentru luarea în considerare a exploatării altor forme noi flexibile de ocupare a forţei de muncă, precum: partajarea angajaţilor, partajarea locului de muncă, gestionarea provizorie, munca ocazională, munca pe bază de cupon valoric, munca pe bază de portofoliu, angajarea colectivă, munca în colaborare etc.

Integrarea sustenabilă a acestor forme emergente de ocupare în politicile de management al resurselor umane, aşa încât să contribuie la consolidarea unei pieţe a muncii mai flexibile şi mai favorabile incluziunii depind de crearea unui echilibru între asigurarea unei protecţii sociale adecvate şi a unor condiţii de muncă acceptabile, care să nu le facă mai puţin favorabile pentru lucrători decât tipurile consacrate de ocupare. Pentru implementarea cu succes a acestora este nevoie ca ele să fie uşor de utilizat de către angajatori, iar ambele segmente ale pieţei muncii să aibă un nivelul de informare şi conştientizare satisfăcător.

La data elaborării acestui document, la nivelul Uniunii Europene se discută cu privire la modul de asigurare a unor salarii minime echitabile pentru toţi lucrătorii din Uniunea Europeană.

Dezideratul preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este acela ca toţi lucrătorii din UE să câştige cel puţin un salariu minim care să le asigure un trai decent, aspect considerat a fi esenţial pentru redresare, precum şi pentru construirea unor economii echitabile şi reziliente, în contextul eforturilor de combatere a efectelor negative socio-economice a pandemiei COVID-19 şi de relansare economică. Salariile minime sunt relevante atât în ţările care se bazează exclusiv pe nivelurile salariale convenite în mod colectiv, cât şi în cele cu un salariu minim prevăzut de lege.

Comisia Europeană nu urmăreşte stabilirea unui salariu minim european uniform, nici armonizarea sistemelor minime de stabilire a salariilor. Orice eventuală măsură ar urma să fie aplicată diferit, în funcţie de sistemele de stabilire a salariului minim şi de tradiţiile statului membru, cu respectarea deplină a competenţelor naţionale şi a libertăţii contractuale a partenerilor sociali.

Nu în ultimul rând, în vederea asigurării unei protecţii sociale adecvate în perioada în care persoana beneficiază de indemnizaţie de şomaj se au în vedere identificarea şi stabilirea unor modalităţi de optimizare a sistemului de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a valorii acesteia.

(2)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 2: Crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare a politicilor publice şi de anticipare a modificărilor de pe piaţa muncii în vederea unei mai bune corelări între cerere şi ofertă

Sistemul bazat pe îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională va include previziuni periodice cu privire la dinamica cererii de forţă de muncă pe sectoare de activitate, în profil regional şi după mediul rezidenţial, în vederea creşterii predictibilităţii alocărilor şi realocărilor intra şi inter sectoriale ale forţei de muncă.

Datele obţinute prin mecanismele create vor contribui la realizarea priorităţilor de politică publică ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, constituind o bază solidă pentru asigurarea concordanţei dintre cererea şi oferta de forţă de muncă şi pentru creşterea calităţii serviciilor de ocupare în sensul furnizării unui răspuns adecvat nevoilor celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, dar şi angajatorilor care au locuri de muncă vacante.

Astfel, schimbările survenite în economia naţională, precum şi pe piaţa forţei de muncă, şi în special în contextul generat de pandemia de SARS-COV-2 impun dezvoltarea sistemului de monitorizare, evaluare şi anticipare în ceea ce priveşte: colectarea, prelucrarea, analiza datelor şi diseminarea informaţiilor relevante pentru piaţa muncii; elaborarea prognozelor pe termen scurt, mediu şi lung privind nevoia de competenţe şi adaptarea corespunzătoare a programelor de formare şi educaţie la nevoia de competenţe identificate; creşterea capacităţii instituţiilor relevante de a monitoriza şi evalua politicile publice şi de a utiliza sistemele informatice suport prin formarea de specialişti, seminarii, instruire, formare continuă; evaluarea politicilor şi revizuirea în consecinţă.

Un prim pas al dezvoltării unui astfel de sistem vor fi cele trei mecanisme dezvoltate în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei". Două din cele trei mecanisme vor crea premisele ca măsurile active de ocupare propuse de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi implementate de Serviciul Public de Ocupare din România, oferite şomerilor şi persoanelor în căutarea unui loc de muncă să fie adaptate nevoilor şi caracteristicilor în continuă schimbare ale pieţei muncii, ca stabilirea ofertei furnizorilor de educaţie şi formare profesională să se realizeze pe baza cerinţelor concrete ale angajatorilor astfel încât forţa de muncă disponibilă să se poată integra pe piaţa muncii rapid, iar ocuparea să fie de durată.

Cel de-al treilea mecanism va permite monitorizarea inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor sistemelor de educaţie şi formare profesională a adulţilor şi va facilita realizarea analizei de eficienţă a sistemului de educaţie şi formare profesională din perspectiva furnizării de competenţe în acord cu cerinţele concrete ale pieţei muncii, fapt ce va face posibilă adaptarea acestora în acord cu dinamica pieţei muncii, contribuind la facilitarea inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor şi la reducerea şomajului acestora.

1.îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională, cu adăugarea de noi dezvoltări, care să includă previziuni periodice cu privire la dinamica cererii de forţă de muncă pe sectoare de activitate, în profil regional şi după mediu rezidenţial, în vederea creşterii predictibilităţii alocărilor şi realocărilor intra şi inter sectoriale ale forţei de muncă;

(3)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 3: Consolidarea dialogului social în vederea îmbunătăţirii implicării partenerilor sociali în elaborarea şi implementarea politicilor cu impact pe piaţa muncii

Legislaţia naţională instituie obligativitatea consultărilor cu partenerii sociali pe toate iniţiativele de măsuri şi politici publice. În practică însă, procesele de consultare au loc adesea după elaborarea actelor normative, fără ca expertiza partenerilor sociali să fie valorificată în faza de elaborare a politicilor şi astfel capacitatea partenerilor de a influenţa politicile rămâne limitată.

Eficienţa implementării măsurilor, cu predilecţie în noul context de criză, depinde atât de capacitatea de implicare a partenerilor sociali în dialogul bazat pe soluţii, în negocierea colectivă şi în acţiuni comune în favoarea menţinerii şi relansării ocupării, cu integrarea în muncă a categoriilor defavorizate şi a tinerilor, inclusiv în noile forme de ocupare, cât şi de calitatea politicilor de management şi de implementarea efectivă a contractelor colective încheiate.

Deschiderea către dialog social şi promovarea negocierii colective, consultarea reală şi implicarea la toate nivelurile de decizie, expertiza în evaluare şi parteneriatul cu serviciile publice de consiliere şi ocupare şi cu entităţile din proximitate pot contribui la identificarea coerentă a nevoilor de ocupare şi calificare şi la ameliorarea politicilor. Participarea partenerilor sociali este esenţială pentru implementarea măsurilor, pentru evaluarea rezultatelor şi ameliorarea politicilor şi a strategiilor naţionale şi locale.

Astfel, sunt necesare măsuri de promovare a negocierii colective la nivel sectorial, dar şi de creştere a capacităţii organizaţiilor partenerilor sociali, răspunzând astfel obiectivelor stabilite în contextul Pilonului European de Drepturi Sociale, precum şi Recomandărilor specifice de ţară 2020. În plan naţional fondurile europene trebuie să sprijine atât investiţiile în capital uman, cu accent pe formare, calificare şi recalificare profesională, în corelare cu proiecte de consolidare a serviciilor publice de consiliere, orientare în carieră şi outplacement, şi cu susţinerea finanţării capacităţii de expertiză şi digitale a partenerilor sociali şi dezvoltarea serviciilor autonome oferite de organizaţii pentru lucrători şi pentru firme.

(4)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 4: Transformarea muncii nedeclarate în muncă declarată

Munca nedeclarată reprezintă o provocare importantă atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, fiind întâlnită în toate sectoarele economice şi având un impact negativ generalizat - nu este rentabilă, privează lucrătorii de protecţie socială (asigurare de sănătate, ajutor de şomaj şi pensie), distorsionează concurenţa între companii şi creează breşe uriaşe în finanţele publice, din cauza scăderii veniturilor fiscale şi a cotizaţiilor la asigurările sociale. De asemenea, are impact negativ asupra ocupării forţei de muncă, productivităţii şi standardelor de lucru, asupra dezvoltării competenţelor şi a învăţării pe tot parcursul vieţii. Efectele negative pentru cei care prestează muncă nedeclarată se manifestă inclusiv în poziţia economico-socială precară în comparaţie cu salariaţii angajaţi cu forme legale. Totodată, criza sanitară a evidenţiat riscurile la care se expun lucrătorii ce prestează muncă nedeclarată, aceştia nebeneficiind de ajutorul financiar acordat sub forma facilitării şomajului tehnic.

Având în vedere faptul că este un fenomen complex, dar şi caracterul eterogen al factorilor care o determină (impozitare excesivă a muncii şi alte costuri ridicate ale forţei de muncă, proceduri administrative deosebit de complexe şi costisitoare, încredere scăzută în guvern, lipsa mecanismelor de control, lipsa locurilor de muncă stabile pe piaţa forţei de muncă, un nivel ridicat de excluziune socială şi de sărăcie etc.), este important să se acţioneze simultan în vederea prevenirii, depistării şi sancţionării practicării muncii nedeclarate, scopul final fiind încadrarea unui număr cât mai mare de angajaţi cu contracte individuale de muncă.

Astfel, politicile ce vor fi implementate în domeniu trebuie să fie consolidate, inclusiv în ceea ce priveşte acţiunile de control în vederea combaterii muncii nedeclarate, evenimentele şi activităţile de informare permanentă şi conştientizare a angajaţilor şi a angajatorilor, precum şi iniţiativele de promovare a muncii declarate şi a unei culturi a condiţiilor de muncă echitabile pentru toţi.

Apare ca necesară organizarea de campanii care să îşi propună creşterea nivelului de informare şi conştientizare în rândul lucrătorilor cu privire la drepturile lor, la impactul negativ al muncii nedeclarate şi la modul de realizare a tranziţiei către munca declarată; conştientizarea de către companii a beneficiilor şi obligaţiilor declarării lucrătorilor, precum şi a riscului sancţiunilor în cazul muncii nedeclarate; încurajarea factorilor de decizie pentru a combate munca nedeclarată, prin intermediul politicilor publice şi legislaţiei; intensificarea cooperării între principalele entităţi implicate în combaterea muncii nedeclarate (autorităţile de inspecţie a muncii, autorităţile fiscale, asociaţiile patronale, agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, federaţiile sindicale şi alţi parteneri sociali), în vederea dezvoltării unei abordări comune, coordonate şi cu un nivel sporit de eficienţă.

Totodată, schimbul de bune practici ar putea reprezenta un sprijin considerabil, întărind eforturile autorităţilor pentru a preveni, urmări şi sancţiona munca nedeclarată, de asemenea, implicarea partenerii sociali poate deschide noi perspective în transformarea muncii nedeclarate în muncă declarată.

SUBSECŢIUNEA 4:OBIECTIVUL SPECIFIC 4. CONSOLIDAREA SISTEMULUI DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULŢILOR PENTRU O MAI BUNĂ CONECTARE LA CERINŢELE PIEŢEI MUNCII

Modernizarea şi consolidarea sistemului de formare profesională a adulţilor este justificată deoarece automatizarea şi digitalizarea producţiei şi a serviciilor care generează sisteme de inovare orientate spre viitor, continuă să remodeleze pieţele muncii. De asemenea, tranziţia către o economie digitală şi mai verde va necesita adaptarea sistemului de formare profesională a adulţilor, astfel încât în cadrul procesului de învăţare pe tot parcursul vieţii adulţii să dobândească competenţele necesare atât pentru tranziţia verde, cât şi pentru tranziţia digitală. În contextul generat de pandemia COVID-19, recalificarea profesională (inclusiv dobândirea de abilităţi digitale) se poate dovedi un factor pentru redresarea/creşterea ocupării. Un raport al PwC din 2019 a estimat faptul că adoptarea noilor tehnologii în România va avea impact asupra a 600 mii locuri de muncă în următorul deceniu, iar 25 mii vor fi nou create, în timp ce alţi 275 mii de angajaţi vor trebui să-şi îmbunătăţească abilităţile digitale, deoarece automatizarea şi introducerea inteligenţei artificiale vor elimina treptat activităţile repetitive.

În acest context, sistemul de formare profesională a adulţilor trebuie să reacţioneze rapid la provocările legate de competenţe, să crească atractivitatea şi calitatea învăţării, inclusiv a învăţării la locul de muncă, să ofere programe de recalificare rapidă în parteneriate cu angajatorii din sectorul public şi din cel privat, să promoveze noi medii de învăţare, noi pedagogii legate în special de digitalizare, care să vizeze programele şi conţinuturile de educaţie şi formare profesională atât specifice, cât şi transversale.

De asemenea, se impune crearea condiţiilor necesare pentru utilizarea instrumentelor digitale - simulatoarele, realitatea virtuală şi realitatea augmentată - care au potenţialul de a spori accesibilitatea şi eficienţa formării adulţilor, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

(1)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Promovarea formării profesionale pentru redresare economică

Pentru a ajuta la diminuarea efectelor economice şi sociale negative cauzate de pandemia COVID-19, pentru a iniţia redresarea la nivel european în acest context şi pentru a proteja şi crea locuri de muncă, Comisia Europeană a propus un plan major de redresare pentru Europa, valorificarea întregului potenţial al bugetului UE şi a propus instrumentul de redresare "Next Generation EU". Acest instrument va fi crucial pentru a sprijini, printre alte domenii, măsuri pe termen scurt de sprijinire a ocupării forţei de muncă, inclusiv ocuparea forţei de muncă pentru tineri, precum şi investiţii în reforme politice pe termen lung legate de piaţa muncii şi sisteme sociale, de educaţie şi formare. "Next Generation EU", un nou instrument de redresare, în valoare de 750 de miliarde EUR, care va consolida bugetul UE cu noi fonduri obţinute de pe pieţele financiare în perioada 2021-2024.

Reluarea activităţii economice în urma crizei provocate de pandemia COVID-19 oferă o oportunitate de a accelera reformele în domeniul formării profesionale a adulţilor şi de a consolida forţa acesteia, în special prin digitalizarea ofertelor şi a metodelor de învăţare şi printr-o adaptare flexibilă a sistemului de formare profesională a adulţilor la nevoile în schimbare ale pieţei muncii. Acest lucru include, printre altele, accesul la instrumente şi la tehnologii digitale pentru fiecare cursant adult, pentru fiecare formator, precum şi măsuri de orientare şi consiliere adecvate.

Pentru redresarea în urma crizei provocate de pandemia COVID-19 este esenţial să se consolideze în continuare sistemul de formare profesională a adulţilor în strânsă legătură cu sistemul naţional de educaţie şi formare profesională, deoarece s-a dovedit a fi o parte esenţială a eforturilor de sprijinire a ocupării forţei de muncă, în contextul învăţării pe parcursul întregii vieţi.

Programele de ucenicie, învăţarea la locul de muncă, dar şi programele de educaţie şi formare profesională pe termen scurt care vizează şomerii şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă s-au dovedit a fi o cale către sporirea capacităţii de inserţie profesională şi către facilitarea accesului sau a revenirii pe piaţa muncii.

Competenţele şi învăţarea pe tot parcursul vieţii sunt esenţiale pentru durabilitatea creşterii economice, a productivităţii şi a inovării pe termen lung şi, prin urmare, constituie un factor esenţial pentru competitivitatea întreprinderilor de toate dimensiunile, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri).

Pandemia COVID-19 a afectat modul de organizare şi funcţionare a sistemului de formare profesională a adulţilor. Ca răspuns de urgenţă, s-a procedat la închiderea fizică a instituţiilor de formare, mobilizând în acelaşi timp, rapid, opţiuni alternative şi sprijin pentru învăţarea la distanţă.

Principalele provocări în domeniul formării profesionale a adulţilor vizează asigurarea incluziunii şi a accesului egal la oportunităţi de calitate de formare profesională, inclusiv la învăţare la distanţă deoarece foarte mulţi adulţi nu au competenţe digitale sau nu au acces la tehnologie digitală, ceea reprezentă un obstacol serios, în special pentru adulţii din medii defavorizate şi din zone rurale. În plus, există adulţi cu nevoi speciale, care necesită consiliere şi sprijin suplimentar în procesul de învăţare.

(2)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 2: Sprijinirea participării adulţilor la educaţie şi formare profesională de calitate, favorabilă incluziunii, atractivă, mai flexibilă şi adecvată erei digitale şi tranziţiei ecologice

Învăţarea pe tot parcursul vieţii trebuie să devină realitate pentru toţi cetăţenii din România. Adulţii trebuie să aibă acces la programe de învăţare atractive, inovatoare şi incluzive.

La nivel european, prin Noua Agendă pentru competenţe (COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR "European Skills Agenda for sustainable competitiveness, social fairness and resilience" COM(2020)274 final) se anticipează realizarea obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale, în special a primului principiu al acestuia, care enunţă dreptul la educaţie, formare profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii, incluzivă şi de înaltă calitate.

Competenţele dobândite prin învăţare non-formală şi informală pot constitui un avantaj major pentru cetăţeni iar evaluarea şi certificarea acestora pot conduce la obţinerea de calificări parţiale sau chiar complete. Acest lucru poate spori şansele cetăţenilor pe piaţa forţei de muncă şi le poate oferi noi oportunităţi profesionale. De asemenea, le furnizează un acces mai bun la educaţie şi formare suplimentară şi permite derogarea de la anumite părţi ale unui program sau modul de formare profesională.

Un proces de calitate de evaluare şi certificare a competenţelor poate sprijini populaţia, inclusiv persoanele care părăsesc timpuriu şcoala, şomerii, adulţii slab calificaţi şi resortisanţii ţărilor terţe, prin faptul că oferă vizibilitate competenţelor lor şi conduce la creşterea incluziunii sociale. Pentru aceasta este însă necesară utilizarea unor metode de evaluare adecvate, operaţionalizate prin instrumente moderne, flexibile şi transparente, adaptate specificului activităţilor desfăşurate şi validate la nivelul fiecărui sector de activitate.

Modernizarea politicii de educaţie, formare profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii este necesară pentru a răspunde nevoilor de perfecţionare şi recalificare determinate de provocările din secolul XXI, şi în special de a sprijini recuperarea din pandemia COVID-19 şi de a contribui la construirea unei Uniuni Europene mai durabile, corecte şi mai rezistente.

(3)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 3: Implicarea entităţilor relevante pentru a oferi adulţilor oportunităţi de formare de calitate şi pentru deblocarea investiţiilor publice şi private care să stimuleze realizarea unui echilibru dintre cererea şi oferta de competenţe

La nivel naţional, politicile şi acţiunile în materie de formare profesională a adulţilor implică: instituţiile din administraţia publică centrală, furnizorii de formare profesională autorizaţi, organizaţiile de cercetare, partenerii sociali, camerele de comerţ, serviciul public de ocupare.

Aceste structuri instituţionale trebuie să colaboreze eficient şi responsabil pentru ca dezideratul perfecţionării şi al recalificării forţei de muncă să devină realitate. În acest sens se propune elaborarea, semnarea, implementarea şi monitorizarea unui Pact naţional pentru competenţe pentru a oferi adulţilor oportunităţi de formare mai numeroase şi de calitate mai bună, dar şi pentru identificarea de investiţii publice şi private care să stimuleze realizarea unui echilibru dintre cererea şi oferta de competenţe; pactul va facilita cooperarea dintre sectorul public şi cel privat; va facilita accesul la informaţii privind instrumentele de finanţare ale UE pentru dobândirea de competenţe, şi va fi conectat la punct de acces unic stabilit la nivelul UE.

În contextul Agendei pentru competenţe COM(2020)274 final, promovarea cooperării privind formarea profesională a adulţilor vizează elaborarea, semnarea, implementarea şi monitorizarea de Pacte regionale/sectoriale pentru competenţe, ca premisă pentru asigurarea unei forţe de muncă calificată corespunzător cu nevoile identificate în plan regional sau sectorial. Cu titlu de exemplu, un sector vizat ar fi sectorul Construcţiilor care oferă locuri de muncă la nivel local întâmpinând dificultăţi în a atrage lucrători calificaţi; lacunele în materie de competenţe sunt vizibile în domeniul proiectării verzi, al tehnologiilor şi al materialelor ecologice. Odată cu relansarea economică, a devenit evident că perfecţionarea trebuie să se concentreze pe eficienţa energetică şi pe utilizarea eficientă a resurselor, pe soluţii energetice descentralizate din surse regenerabile, pe circularitate, pe digitalizare şi pe renovarea construcţiilor existente, în conformitate cu cerinţele de accesibilitate.

(4)DIRECŢIA DE ACŢIUNE 4: Stimularea dobândirii de noi competenţe în vederea ocupării unui loc de muncă şi gestionarea cu succes a tranziţiilor profesionale

Primul pas pentru a ne asigura că cetăţenii pot dobândi competenţele de care au nevoie pentru locul de muncă actual sau pentru un viitor loc de muncă îl constituie informaţiile actualizate privind nevoile în materie de competenţe. De foarte multe ori informaţiile privind competenţele sunt disponibile prea târziu pentru a putea face alegerile corecte.

Piaţa muncii are nevoie de informaţii privind competenţele care să fie accesibile, uşor de înţeles, specifice şi actualizate cu regularitate.

Un rol important în utilizarea informaţiilor privind competenţele revine serviciilor publice de ocupare; serviciul public de ocupare trebuie să dispună atât de instrumentele necesare pentru identificarea timpurie a deficitelor de competenţe, cât şi de instrumente de identificare a tendinţelor legate de oportunităţile de angajare aflate în creştere. SPO poate juca un rol important atât în orientarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă către programe de perfecţionare şi recalificare de bună calitate care să le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării profesionale, cât şi în ceea ce priveşte creşterea relevanţei programelor de formare profesională pentru piaţa muncii.

Pentru a se asigura o mai bună dirijare a migraţiei legale către regiuni şi ocupaţii care se confruntă cu o lipsă de personal calificat se va acţiona pentru o mai bună corelare între cererea şi oferta de forţă de muncă, prin elaborarea de proceduri clare.

Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că angajatorii trebuie să le ofere angajaţilor acces periodic la formarea profesională, însă, în practică nu se respectă această prevedere.

Pe piaţa muncii, adesea angajaţii nu au acces la informaţii despre oportunităţile de formare ori au acces limitat la aceste informaţii, în special angajaţii mai în vârstă şi cei cu un nivel redus de educaţie.

Pentru a răspunde nevoilor de actualizare periodică în materie de competenţe instituţiile care gestionează domeniile de activitate au atribuţia de a elabora strategii sectoriale şi teritoriale privind formarea profesională a adulţilor. Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, strategiile sectoriale şi teritoriale privind formarea profesională a adulţilor se elaborează de ministere, agenţii naţionale şi alte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, după caz, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale.