Secţiunea 2 - 3.2. Infrastructura turistică şi tehnică - Strategie din 2019 naţională de dezvoltare a ecoturismului în România - context, viziune şi obiective - 2019-2029

M.Of. 520 bis

În vigoare
Versiune de la: 6 Martie 2024
SECŢIUNEA 2:3.2. Infrastructura turistică şi tehnică
Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare reprezintă componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice, întrucât răspunde uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului, şi anume odihna, înnoptarea. Dimensiunile şi distribuţia spaţială a mijloacelor de cazare, determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului şi, implicit, amploarea fluxurilor turistice.
În decursul timpului au fost construite diverse tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, atât în interiorul ariilor naturale protejate, dar şi la marginea sau în apropierea acestora.
Numărul şi tipul de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare din aceste zone variază considerabil. O situaţie centralizată a numărului de structuri şi a numărului de locuri de cazare din interiorul şi din apropierea parcurilor este prezentată în Anexa nr. 4. Conform datelor din această anexă, există parcuri care nu dispun de un număr suficient de unităţi de cazare (de exemplu Parcul Naţional Munţii Măcinului, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, Parcul Natural Comana), totuşi în majoritatea cazurilor acest lucru este compensat de structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare situate în localităţile din imediata vecinătate a ariilor naturale protejate (de exemplu Brăila pentru Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Arad pentru Parcul Natural Lunca Mureşului, Galaţi pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Călimăneşti pentru Parcul Naţional Cozia etc.).
În cadrul acestei analize ar trebui luate în considerare şi unităţile certificate ecoturistic de către Asociaţia de Ecoturism din România, majoritatea situate în interiorul sau în imediata apropiere a unor arii naturale protejate. În prezent, sunt certificate un număr de 19 structuri de primire cu fucţiuni de cazare, cu un număr de 406 locuri de cazare (Anexa nr. 5).
Pentru parcurile situate în zona montană o importanţă aparte o au refugiile turistice şi locurile de campare amenajate, structuri deficitare în majoritatea acestor areale. Amenajarea de locuri de campare a devenit o prioritate în cadrul majorităţii parcurilor, deoarece această formă de cazare este adaptată unui număr destul de mare turişti români, iar lipsa unor astfel de spaţii organizate poate fi dăunătoare pentru mediul înconjurător.
O altă formă de cazare de mare importanţă pentru zonele naturale, ce ar putea fi integrată în cadrul programelor ecoturistice o reprezintă cabanele de vânătoare48 (137 la nivel naţional49). RNP a dezvoltat această reţea de cabane pentru susţinerea turismului de vânătoare. Dintre acestea unele cabane au un nivel de confort ridicat, fiind utilizate pentru vizitele de protocol şi constituie un important potenţial pentru dezvoltarea ecoturismului.
_________
48OMT, Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of Romania (Final report), 2005
49http://www.rosilva.ro/articole/cabane__p_1497.htm
Infrastructura de vizitare şi informare are un rol important în promovarea obiectivelor de management ale ariei naturale protejate şi pentru conştientizarea de către publicul larg a măsurilor de conservare a speciilor/habitatelor naturale în contextul gestionării durabile a resurselor naturale.
Un rol deosebit în cadrul infrastructurii de vizitare a parcurilor naţionale şi naturale îl au centrele de vizitare şi punctele de informare. În general, o clădire care are rolul de centru de vizitare cuprinde spaţii expoziţionale, punct de informare turistică, sala de conferinţe, birourile administraţiei parcului şi spaţii de cazare.
În perioada 2007-2015, prin Programul Operaţional Mediu - Axa 4 "Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii", numeroase parcuri au construit sau au în curs de finalizare centre de vizitare sau puncte/ centre de informare turistică. Conform datelor centralizate primite de la administraţiile parcurilor (Anexa nr. 6), la nivelul anului 2018 ariile naturale protejate majore din România dispun de un număr de 29 de centre de vizitare şi 54 centre/puncte de informare, în creştere evidentă comparativ cu situaţia existentă în anul 2009 (14 centre de vizitare şi 31 centre/puncte de informare). Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere cantitativ numărul acestora a crescut, în multe cazuri există probleme în exploatarea acestora, cauzate de lipsa de fonduri.
În privinţa traseelor tematice/educative, dacă până în anul 2009, au fost realizate câteva astfel de trasee (18) prin intermediul unor proiecte Life Natura (Ceahlău, Munţii Rodnei, Balta Mică a Brăilei), GEF (Vânători Neamţ, Munţii Măcinului) sau proiecte finanţate prin Fundaţia pentru Parteneriat (Buila Vânturariţa, Retezat), mai nou, beneficiind de fondurile POS Mediu, numărul acestora a crescut considerabil (75 trasee tematice/educative în cele 30 parcuri, la nivelul anului 2018).
În cadrul procesului de valorificare turistică a ariilor protejate un rol important îl joacă infrastructura specifică de acces (drumuri, poteci, trasee turistice amenajate). Accesul în interiorul parcului se poate realiza, în funcţie de configuraţia terenului cu variate mijloace, incluzând: mersul pe jos, vehicule private, bărci, vaporaşe, biciclete, mijloace de transport pe cablu etc.
După cum se poate observa din datele centralizate în Anexa nr. 7, în majoritatea parcurilor naţionale şi naturale din România au fost create reţele de trasee turistice, în mare parte omologate sau în curs de omologare. Astfel, în cele 30 arii naturale protejate majore există un număr de 350 de trasee turistice omologate, la care se adaugă 132 trasee neomologate. În privinţa stării acestora, un număr de 21 administraţii au declarat că traseele pe care le deţin se află în stare bună sau foarte bună, existând doar cazuri izolate de deteriorări sau marcaje care necesită înlocuiri. Cele mai multe trasee sunt de drumeţie, dar au fost amenajate şi trasee cicloturistice sau trasee pe apă (în parcurile constituite în zone umede). În majoritatea cazurilor, de administrarea traseelor turistice se ocupă Consiliile Judeţene, administraţiile parcurilor sau serviciile publice de salvamont.
În anumite parcuri cu veche tradiţie în turism, s-au dezvoltat de-a lungul timpului şi diverse alte variante de acces în interiorul acestora, respectiv - mijloace de transport pe cablu (Parcul Natural Bucegi, Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Natural Apuseni), transport pe cale ferată îngustă (mocăniţa de pe Valea Vaserului - Parcul Natural Munţii Maramureşului), transport cu bărci şi nave de diferite dimensiuni (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării).
În cadrul ariilor naturale în care se doreşte dezvoltarea şi promovarea unor activităţi precum observarea speciilor de animale s-a demarat construirea infrastructurii specifice (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Natural Lunca Mureşului, Parcul Natural Vânători Neamţ, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Parcul Naţional Buila Vânturariţa, Parcul Natural Văcăreşti etc.), dar totuşi iniţiativele în acest domeniu sunt încă în faza de pionierat.
O evaluare cu privire la situaţia infrastructurii turistice din interiorul şi din vecinătatea ariilor protejate majore se poate face cu ajutorul documentaţiei ce a stat la baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 142/ 2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIIIa - zone cu resurse turistice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2009, cu modificările şi completările ulterioare. În aceste condiţii, din cele 282 de localităţi aflate în interiorul sau în apropierea celor 30 de arii protejate mari, doar în 63 de localităţi nu sunt probleme legate de infrastructura turistică (Figura nr. 5.). Este vorba de localităţi situate în Delta Dunării şi în interiorul sau în apropierea unor parcuri uşor accesibile, aflate pe traseul unor importante fluxuri turistice, cum ar fi: Parcul Natural Bucegi, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Natural Apuseni, şi unde turismul este o activitate economică cu o veche tradiţie. De asemenea, într-o poziţie bună din acest punct de vedere este Bucureştiul, pe teritoriul căruia se află Parcul Natural Văcăreşti, dar încă acesta nu este perceput ca un obiectiv turistic de turiştii care vizitează oraşul. În alte cazuri, infrastructura turistică se concentrează în oraşele şi staţiunile importante existente în apropierea parcului, acestea constituind puncte de plecare pentru vizitarea acestuia (Brăila pentru Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Galaţi pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Arad pentru Parcul Natural Lunca Mureşului, Drobeta Turnu Severin pentru Parcul Natural Porţile de Fier şi pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi, Reşiţa pentru Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului, Petroşani pentru Parcul Naţional Defileul Jiului, Călimăneşti-Căciulata pentru Parcul Naţional Cozia, Sângeorz Băi şi Borşa pentru Parcul Naţional Munţii Rodnei etc.).
O altă componentă deosebit de importantă, care oferă indicii în legătură cu potenţialul de dezvoltare a turismului la nivelul localităţilor situate în interiorul şi în apropierea ariilor protejate majore, este infrastructura tehnică50. Conform aceleiaşi surse, din cele 282 de localităţi, doar 119 pot fi considerate fără probleme din punct de vedere al infrastructurii tehnice (Figura nr. 6.).
_________
50Conform definiţiei din O.U.G. nr. 142/2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII-a - zone cu resurse turistice, prin Infrastructură tehnică se înţelege infrastructura edilitară a localităţilor - ansamblul de construcţii, instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice prin care sunt asigurate serviciile publice de gospodărie comunală.
Principalele probleme în acest sens au fost identificate în cadrul unor localităţi izolate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa, Geoparcul Platoul Mehedinţi, Parcul Natural Putna Vrancea, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei.