Capitolul ii - Necesitatea de a lua măsuri - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020
M.Of. 536 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 26 August 2013
CAPITOLUL II:Necesitatea de a lua măsuri
În procesul de combatere a schimbărilor climatice, considerate în prezent, în forumurile internaţionale de specialitate, ca reprezentând o ameninţare cu potenţial ireversibil pentru societate şi planeta noastră, adoptarea măsurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu respectarea obiectivelor şi principiilor din Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice şi a Protocolului de la Kyoto, constituie o componentă fundamentală a politicii naţionale în domeniul schimbărilor climatice.
Procesul de încălzire globală şi impactul asupra sistemului climatic sunt considerate, în cel de-al patrulea Raport de evaluare al Grupului Interguvernamental asupra Schimbărilor Climatice, publicat în anul 2007, ca fiind fără echivoc, fiind confirmate de o creştere a temperaturii medii globale de 0.9°C comparativ cu temperatura medie din epoca preindustrială accentuată în ultimii 50 de ani, creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, de asemenea, mai accentuată în perioada recentă: 3.1 mm/an în perioada 1993 - 2003 comparativ cu 1.8 mm/an în perioada 1961 - 2003, topirea accelerată a gheţarilor a calotelor glaciale, creşterea intensităţii şi a frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme şi alte asemenea..
În acelaşi raport se face referire la creşterea cu aproximativ 80% a emisiilor de CO2 între anii 1970 şi 2004 şi 28% între 1990 şi 2004. Cea mai mare creştere a emisiilor de GES între anii 1970 şi 2004 s-a înregistrat în sectorul energetic fiind de 145%, urmat de sectorul transporturi cu 120%.
Ca urmare, se impune adoptarea unor măsuri care să contribuie la reducerea emisiilor de GES, astfel încât concentraţia maximă de GES în atmosferă să nu depăşească nivelul de la care fenomenul de încălzire globală poate genera modificări ireversibile ale sistemului climatic. Întrucât politicile şi măsurile vizând reducerea emisiilor de GES implică costuri economice ridicate şi modificarea multor aspecte legate de sistemele existente de producţie şi consum, pe plan internaţional există multe reţineri privind adoptarea unor obiective de reducere concrete.
Dacă analizele economice realizate înaintea producerii crizei economice actuale indicau costuri ridicate legate de atingerea obiectivelor de reducere, actualizarea acestora în noile condiţii generate de această criză estimează un cost de aproximativ 1% din PIB, până în anii 2050. Analiza economică menţionată anterior evidenţiază avantajul economic major pe termen lung al adoptării imediate a acţiunilor necesare pentru diminuarea emisiilor de GES şi pentru fundamentarea elementelor specifice unei economii bazate pe un consum redus de carbon.
Reducerea emisiilor de GES contribuie de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului, sănătăţii umane, securităţii energetice şi asigură diversificarea oportunităţilor legate de noile pieţe de energie şi nu numai.
Se cunoaşte că o criză economică prelungită contribuie la diminuarea emisiilor de GES, dar, în acelaşi timp, oferă statelor posibilitatea de a restructura dezvoltarea economică pe principiile economiei cu emisii scăzute de carbon.
Având în vedere importanţa Deciziei nr. 406/2009/CE în procesul de reducere a emisiilor de GES la nivel european şi naţional, România trebuie să asigure fundamentarea şi respectarea tuturor aspectelor tehnice şi instituţionale legate de implementarea acestei Decizii în ţara noastră.
Un rol foarte important în identificarea măsurilor şi politicilor de reducere a emisiilor de GES îl joacă stabilirea scenariilor de dezvoltare economică şi estimarea emisiilor GES aferente. Se recomandă ca orizontul de timp pentru elaborarea scenariilor de dezvoltare economică şi estimare a emisiilor de GES să fie anul 2020/2030.