Capitolul i - Introducere - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020
M.Of. 536 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 26 August 2013
CAPITOLUL I:Introducere
Sunt convins că schimbările climatice şi ceea ce facem noi în legătură cu acest subiect ne vor defini, vor defini era noastră şi, în cele din urmă, vor defini moştenirea pe care o lăsăm generaţiilor următoare. Astăzi, momentul îndoielilor a trecut. (Ban Ki-moon, Secretar General, Naţiunile Unite)
(1)Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice - UNFCCC stabileşte cadrul general de acţiune privind combaterea schimbărilor climatice, definite în sensul acestei Convenţii prin stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină influenţa periculoasă a activităţilor umane asupra sistemului climatic. Statele constituite Părţi ale UNFCCC, au obligaţia printre altele:
a)Să elaboreze, să actualizeze periodic, să publice, şi să transmită la Secretariatul acestei Convenţii inventarele naţionale ale emisiilor de gaze cu efect de seră;
b)Să elaboreze documente programatice la nivel naţional pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea capacităţii naturale de absorbţie a CO2 din atmosferă, precum şi măsuri vizând facilitarea adaptării corespunzătoare la efectele schimbărilor climatice;
c)Să integreze problematica schimbărilor climatice în politicile şi acţiunile de dezvoltare economică şi socială şi de protecţie a mediului.
(2)Dacă Protocolul de la Kyoto a avut ca obiectiv o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră - GES - din partea ţărilor dezvoltate şi cu economii în tranziţie de aproximativ 5% în perioada 2008-2012 comparativ cu anul 1990, studiile realizate au indicat că pentru prevenirea unor efecte ireversibile provocate de schimbările climatice emisiile globale trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% până în 2050 faţă de nivelurile înregistrate în 1990.
(3)În decembrie 2012, la cea de-a XVIII-a Conferinţă a Părţilor - COP 18 la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice s-a adoptat amendamentul la Protocolul de la Kyoto care defineşte normele de reglementare pentru cea de-a doua perioadă de angajament, respectiv 2013-2020, şi care vor fi aplicate de la 1 ianuarie 2013.
(4)UE şi statele sale membre şi-au asumat un angajament conform cu obiectivul intern de reducere a emisiilor cu 20% faţă de nivelurile din 1990 până în 2020, care va fi îndeplinit în comun de către UE şi statele sale membre şi Islanda.
(5)În ceea ce priveşte implementarea angajamentelor asumate pentru cea de-a doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto la nivelul Uniunii Europene, încă din decembrie 2008 s-a adoptat Pachetul Energie - Schimbări climatice1, prin care s-au stabilit eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră între Statele Membre.
1Pachetul repartizează între statele membre, prin criterii şi ţinte, obiectivele UE asumate la Consiliul European de primăvară 2007, respectiv de reducere, până în 2020, cu 20% a emisiilor de CO2 la nivelul UE şi creşterea, în acelaşi interval de timp, cu până la 20% a ponderii energiilor regenerabile în totalul consumului energetic, precum şi creşterea eficienţei energetice cu 20%.
1.Pachetul cuprinde următoarele acte legislative:
a)Directiva nr. 2009/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - în scopul obţinerii unei reduceri de emisii de GES la nivelul anului 2020 care să reprezinte 21% din emisiile aceloraşi sectoare în anul 2005, la nivelul UE;
b)Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, sectoarelor non-ETS le revine un procent de reducere de 10% faţă de anul 2005, la nivelul întregului spaţiu UE. Sectoarele care cad sub incidenţa deciziei sunt: transporturi, agricultură, deşeuri, servicii, locuinţe - în principal încălzire, instalaţii mici care nu fac obiectul schemei de comercializare. România este prevăzută cu un procent de +19% faţă de anul 2005 pentru sectoarele non ETS;
c)Directiva nr. 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului - stabileşte cadrul legal pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon în două tipuri de formaţiuni: zăcăminte depletate de hidrocarburi, respectiv acvifere saline;
d)Directiva nr. 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE - stabileşte un cadru comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile. Se prevăd obiective naţionale obligatorii privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie şi ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi. România trebuie să ajungă în 2020 la o pondere de energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie de 24%.