Capitolul iii - PRIORITĂŢI, POLITICI ŞI CADRU JURIDIC EXISTENTE - Strategie din 2012 NAŢIONALĂ împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016
M.Of. 820
În vigoare Versiune de la: 6 Decembrie 2012
CAPITOLUL III:PRIORITĂŢI, POLITICI ŞI CADRU JURIDIC EXISTENTE
SECŢIUNEA 1:Modificări legislative
Aderarea României la Uniunea Europeană a implicat armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, adaptarea structurilor şi mecanismelor administraţiei publice naţionale în mod corespunzător la cele ale Uniunii Europene, dar şi dezvoltarea capacităţii administrative şi juridice de implementare a acquis-ului european.
România a adoptat gradual, alături de alte state şi în special statele membre ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative destinate construcţiei şi consolidării continue a dispozitivului naţional, în contextul eficientizării cooperării internaţionale, în scopul prevenirii şi combaterii traficului de persoane. Ţara noastră a înregistrat progrese importante în lupta împotriva fenomenului traficului de persoane, având în prezent reglementări naţionale conforme cu standardele europene şi internaţionale. De asemenea, a adoptat şi implementat Mecanismul naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane, a focalizat activităţile şi campaniile de prevenire spre grupurile-ţintă vulnerabile la trafic de persoane, conform rezultatelor evaluărilor naţionale ale fenomenului, şi, nu în ultimul rând, au fost destructurate reţele de traficanţi şi s-a reuşit trimiterea acestora în judecată şi condamnarea de cele mai multe ori la pedepse privative de libertate.
SECŢIUNEA 2:Acte normative de referinţă
A)În cadrul Programului de guvernare 2012, prevăzut în anexa nr. 2 la Hotărârea Parlamentului nr. 15/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, la cap. 6 "Administraţie şi interne", în cuprinsul componentei "Ordine şi siguranţă publică", un obiectiv principal îl constituie combaterea corupţiei, a criminalităţii organizate transnaţionale şi a formelor grave ale criminalităţii economice şi financiare, în contextul în care criminalitatea organizată, traficul de persoane, traficul de droguri, contrabanda continuă să constituie probleme pentru siguranţa internă a României. Pentru aceste considerente se propune ca instituţiile publice din domeniul ordinii şi siguranţei publice să acţioneze ferm atât pentru a contracara provocările ridicate de infracţionalitate, cât şi pentru a oferi o reacţie clară şi cuprinzătoare în direcţia unor politici multidisciplinare, coerente şi coordonate, cu implicarea tuturor actorilor vizaţi.
În acelaşi timp, prin mijloace specifice de cooperare poliţienească trebuie contracarate acele forme de criminalitate organizată care aduc atingere imaginii României în străinătate.
Una dintre direcţiile de acţiune stabilite pentru îndeplinirea obiectivului este "perfecţionarea cooperării poliţieneşti internaţionale în vederea combaterii infracţiunilor de crimă organizată circumscrise traficului de persoane şi a traficului de droguri".
B)Principalele instrumente juridice internaţionale referitoare la traficul de persoane, ratificate de România, ori care au incidenţă în ceea ce priveşte traficul de persoane şi drepturile omului, precum şi documentele europene relevante sunt următoarele:
1.Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002. România a semnat la data de 14 decembrie 2000 la Palermo Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, precum şi cele două protocoale adiţionale, adoptate la New York la data de 15 noiembrie 2000: Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, precum şi Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare;
2.Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 300/2006;
3.Planul Uniunii Europene privind cele mai bune practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului de fiinţe umane;
4.Programul Stockholm, adoptat la Bruxelles la 2 decembrie 2009;
5.Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului.
C)Instrumente internaţionale care fac referire explicită la drepturile copilului, traficul de copii şi lupta împotriva oricărei forme de exploatare a copiilor:
1.Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare;
2.Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000;
3.Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000, ratificat prin Legea nr. 470/2001;
4.Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007 şi semnată de România la Lanzarote la 25 octombrie 2007, ratificată prin Legea nr. 252/2010.
D)Principalele acte normative naţionale în domeniul traficului de persoane:
1.Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
2.Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare;
3.Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
4.Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
5.Hotărârea Guvernului nr. 1.238/2007 pentru aprobarea Standardelor naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane;
6.Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2007/2881/2007/1990/2007/1072/2007/266/A6880/409/C/2353/C/2008 pentru aprobarea Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.
E)Acte normative naţionale cu referire la traficul de copii, drepturile copilului şi lupta împotriva oricărei forme de exploatare a copiilor:
1.Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare;
2.Hotărârea Guvernului nr. 1.443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor români neînsoţiţi şi asigurarea măsurilor de protecţie specială în favoarea acestora;
3.Hotărârea Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
4.Hotărârea Guvernului nr. 76/2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă;
5.Hotărârea Guvernului nr. 860/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013;
6.Hotărârea Guvernului nr. 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii;
7.Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.
F)Alte instrumente legislative naţionale cu incidenţă în domeniul traficului de persoane:
1.Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată;
2.Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;
3.Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale;
4.Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, cu modificările ulterioare;
5.Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare;
6.Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare;
7.Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată;
8.Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu modificările şi completările ulterioare;
9.Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
10.Legea asistenţei sociale nr. 292/2011;
11.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.