Nou Art. 30. - Principalele ameninţări care se manifestă în cazul producerii unui eveniment epidemiologic/unei epidemii sunt: - Regulament din 2026 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii şi a riscurilor asociate acestora

M.Of. 73

În vigoare

Versiune de la: 30 Ianuarie 2026

Art. 30

(1)Principalele ameninţări care se manifestă în cazul producerii unui eveniment epidemiologic/unei epidemii sunt:

a)afectarea stării de sănătate a unui număr foarte mare de persoane, în special din rândul categoriilor vulnerabile (copii, bătrâni, persoane cu imunitate scăzută), într-un timp scurt;

b)apariţia unui număr mare de decese, într-un timp scurt, cu riscul asociat al dificultăţilor privind gestionarea acestora (stabilirea cauzei şi declararea decesului, eliberarea documentelor, înhumarea etc.);

c)suprasolicitarea sistemului medical: sistemul medical va fi perturbat ca urmare a numărului mare de persoane care necesită tratament medical, cu efecte asupra:

1.organizării triajului medical în unităţile de primiri urgenţe;

2.asigurării numărului de paturi (în special cele de terapie intensivă), în contextul în care, în medie, gradul zilnic de ocupare a unităţilor spitaliceşti este de peste 80%, iar unele unităţi sanitare vor deveni nefuncţionale;

3.diminuării numărului personalului medical, ca urmare a îmbolnăvirilor;

4.asigurării stocurilor de materiale sanitare şi medicamente;

d)tulburări ale ordinii şi liniştii publice, ca urmare a apariţiei fenomenelor psihice negative (frica, panica);

e)creşterea riscului de manifestare a riscurilor tehnologice ca urmare a supravegherii incomplete a instalaţiilor cu risc;

f)afectarea vieţii sociale şi economice:

1.întreruperea temporară a activităţilor de învăţământ;

2.perturbarea activităţilor economice, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea alimentelor pentru populaţie.

(2)Impactul unui eveniment variază în funcţie de următoarele elemente: agentul patogen, modul de transmitere, calea de transmitere, vulnerabilitatea comunităţii, acoperirea vaccinală, existenţa tratamentului, momentul alertei, rapiditatea răspunsului, capacitatea de diagnostic, gradul de educare şi informare a populaţiei.

(3)Provocările implicate pe parcursul răspunsului la eveniment pot include:

a)lipsa informaţiilor iniţiale, când dimensiunea evenimentului este încă redusă, dar variantele de răspuns pot include acţiuni perturbatoare pentru societate;

b)potenţialul de transmitere pe scară largă poate face dificil controlul bolii într-o anumită zonă, ceea ce înseamnă că poate să nu existe un loc definit al incidentului, o zonă de risc circumscrisă pentru răspuns;

c)capacitatea pentru un răspuns susţinut (săptămâni - luni) trebuie să fie luată în considerare atunci când se angajează resurse care pot fi reorientate de la activităţile de rutină pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile. Unele activităţi necesare pentru controlul bolilor transmisibile nu sunt parte din activitatea uzuală a sectorului sanitar;

d)implementarea unor măsuri de sănătate publică implică coordonarea unor părţi interesate, care de obicei nu funcţionează sub o structură de comandă comună - medici de familie, medici de spital, funcţionari publici, oameni de afaceri, instituţii din domeniul educaţiei (inclusiv grădiniţe, şcoli primare, licee, universităţi), organizaţii nonguvernamentale şi publicul;

e)acţiunile de răspuns la boli transmisibile, care implică solicitarea către populaţie de a reacţiona (de exemplu, să reducă contactul social), ceea ce presupune câştigarea încrederii populaţiei pentru a obţine efectul dorit.