Art. 71. - Psihologul din compartimentul ATI are în principal următoarele atribuţii: - Regulament din 2024 privind organizarea şi funcţionarea Spitalului ''Prof. dr. Constantin Angelescu''

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 2 Septembrie 2024

Art. 71

(1)Psihologul din compartimentul ATI are în principal următoarele atribuţii:

a)identifică şi analizează structura psihologică a fiecărui pacient din secţia/compartimentul în care este încadrat, la indicaţia medicului curant;

b)evaluează starea psihologică a pacienţilor pe tot parcursul spitalizării, după caz;

c)stabileşte strategia terapeutică pentru fiecare pacient în parte;

d)realizează programul activităţilor de consiliere şi terapeutice în sprijinul bolnavilor şi al familiilor acestora;

e)educă pacienţii sub aspectul atitudinii faţă de sine şi faţă de ceilalţi;

f)creşte complianţa pacienţilor la tratament şi îi conştientizează pe aceştia în legătură cu riscurile nerespectării regimului de tratament;

g)intervine în momentele de criză psihologică;

h)informează şi educă pacientul cu privire la regulamentul intern al Spitalului;

i)participă la elaborarea materialelor informative pentru pacienţi;

j)evaluează nevoile de consiliere pentru fiecare pacient.

(2)Evaluarea nevoilor de consiliere pentru fiecare pacient se realizează prin:

a)investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;

b)evaluare cognitivă şi neuropsihologică;

c)evaluare comportamentală;

d)evaluare subiectiv-emoţională;

e)evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;

f)evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;

g)evaluarea dezvoltării psihologice;

h)alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice.

(3)Intervenţia/Asistenţa psihologică cuprinde cel puţin 3 dintre următoarele componente:

a)educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (de exemplu, prin prevenţie primară şi secundară);

b)consiliere şi terapie suportivă;

c)consilierea în situaţii de criză;

d)terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup);

e)terapii standard de relaxare şi sugestive;

f)consiliere (de exemplu, prin tehnici comportamentale) specifică obiectivelor medicale (de exemplu, creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.).