Art. 8. - Sursele seismice crustale (zona seismică la est de Vrancea, Depresiunea Bârlad, Depresiunea Predobrogeană, Falia Intramoesică, Depresiunea Transilvaniei, Danubiană, Gorj, zona Făgăraş - Câmpulung Muscel, Crişana - Maramureş, Shabla, Banat, Satu Mare, Porţile de Fier, zona Dobrogei), prezintă mecanisme de generare oarecum sporadice şi cu pondere semnificativ mai mică în bilanţul eliberării energiei seismice, ce contribuie mai mult la hazardul seismic local. - Regulament din 2023 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de cutremur

M.Of. 1038 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2023
Art. 8
(1)Seismicitatea României este dată de o combinaţie între sursa seismică subcrustală de adâncime intermediară Vrancea şi 13 surse seismice crustale (superficiale), localizarea acestor surse seismice fiind ilustrată în Figura 1.1.
(2)Sursa seismică subcrustală Vrancea este cea mai activă şi puternică şi influenţează mai mult de două treimi din teritoriul României, precum şi o parte din Republica Moldova şi Bulgaria. Seismicitatea este concentrată la adâncimi intermediare (h = 60-170 km).
(3)Sursele seismice crustale (zona seismică la est de Vrancea, Depresiunea Bârlad, Depresiunea Predobrogeană, Falia Intramoesică, Depresiunea Transilvaniei, Danubiană, Gorj, zona Făgăraş - Câmpulung Muscel, Crişana - Maramureş, Shabla, Banat, Satu Mare, Porţile de Fier, zona Dobrogei), prezintă mecanisme de generare oarecum sporadice şi cu pondere semnificativ mai mică în bilanţul eliberării energiei seismice, ce contribuie mai mult la hazardul seismic local.
Figura 1.1. Cutremurele din România şi împrejurimi (în perioada 984 - mai 2023) conform INCDFP şi principalele surse seismice, conform Proiectului BIGSEES
(4)Hazardul seismic nu este distribuit uniform în România, ci este concentrat în regiunile de sud şi est ale ţării. Această distribuţie geografică a hazardului seismic, prezentată în Figura 1.2, depinde de amplasarea şi de caracteristicile diferitelor surse seismice.
(5)Conform Codului de proiectare seismică a clădirilor P 100-1/2013, zonarea hazardului seismic este dată de distribuţia valorilor de vârf ale acceleraţiei terenului pentru proiectare (ag), cu un interval mediu de recurenţă a acţiunii seismice de 225 ani (probabilitate de depăşire de 20% în 50 de ani). Această zonare se bazează pe o analiză de hazard seismic în care a fost utilizat catalogul cutremurelor vrâncene din secolul XX şi un set de 80 de accelerograme înregistrate în 1977, 1986 şi 1990.
(6)- Anexa A - Acţiunea seismică. Definiţii şi prevederi suplimentare din Codul de proiectare seismică a clădirilor P 100-1/2013 prevede valorile acceleraţiei terenului pentru proiectare, ag, pentru 337 localităţi urbane din România.
Figura 1.2. Zonarea valorilor de vârf ale acceleraţiei terenului pentru proiectare ag cu IMR = 225 ani şi 20% probabilitate de depăşire în 50 de ani