Art. 10. - Art. 10: Complementaritatea de roluri a autorităţii publice şi a persoanelor fizice şi juridice în vederea aplicării art. 5, 6 şi 61 din lege şi a art. 101 şi 102 din TFUE , după caz - Regulament din 2010 privind analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

M.Of. 687

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 9 Septembrie 2015
Art. 10: Complementaritatea de roluri a autorităţii publice şi a persoanelor fizice şi juridice în vederea aplicării art. 5, 6 şi 61 din lege şi a art. 101 şi 102 din TFUE, după caz
(1)Instanţele judecătoreşti sunt şi ele competente să apere drepturile persoanelor fizice şi ale celor juridice care decurg din încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din lege şi a prevederilor art. 101 şi 102 din TFUE. Având în vedere recomandările Comisiei Europene, Consiliul Concurenţei încurajează acţiunile formulate de către persoanele afectate de acţiunile şi comportamentele anticoncurenţiale, pentru repararea daunelor suferite.
(2)Instanţele judecătoreşti pot decide asupra validităţii sau nulităţii contractelor încheiate, în baza art. 49 din lege, şi numai ele pot acorda despăgubiri persoanelor fizice şi juridice în cazul încălcării art. 5 şi 6 din lege şi a art. 101 şi 102 din TFUE. Pentru a asigura eficacitatea deplină a regulilor în domeniul concurenţei, orice persoană poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite cauzate de un contract sau de un comportament susceptibil să restrângă ori să denatureze concurenţa. Aceste acţiuni în recuperarea daunelor în faţa instanţelor judecătoreşti, având natura de a descuraja întreprinderile de a încheia sau de a aplica acordurile ori practicile care restrâng concurenţa, sunt susceptibile să contribuie semnificativ la menţinerea unei concurenţe efective.
(3)Acţiunea în faţa instanţelor judecătoreşti are următoarele avantaje pentru persoanele afectate de acţiunile şi comportamentele anticoncurenţiale:
a)instanţele judecătoreşti pot acorda despăgubiri pentru pierderile suferite ca o consecinţă a încălcării art. 5 şi 6 din lege şi a art. 101 şi 102 din TFUE, după caz, pot dispune măsuri asigurătorii şi pot acorda cheltuieli de judecată;
b)instanţele judecătoreşti pot decide asupra revendicărilor referitoare la plăţi sau la executarea obligaţiilor contractuale întemeiate pe un contract sau acord analizat conform prevederilor art. 5 din lege, respectiv conform prevederilor art. 101 din TFUE.
(4)Acţiunile în despăgubire pot fi intentate atât de cei afectaţi direct de către un comportament anticoncurenţial, cât şi de persoanele afectate în mod indirect, de exemplu, de persoanele care cumpără bunuri şi servicii de la cei afectaţi în mod direct. Acţiunea în justiţie va putea fi intentată pentru consumatori şi de către asociaţiile de protecţia consumatorilor legal înregistrate, precum şi de către asociaţiile profesionale sau patronale pentru membrii acestora afectaţi de o practică anticoncurenţială, pe baza atribuţiilor acestora şi a împuternicirilor primite în acest sens, după caz.

(5)Acţiunea în justiţie poate fi intentată atât înainte, cât şi după emiterea unei decizii de sancţionare de către Consiliul Concurenţei. În cea de-a doua situaţie, persoanele fizice sau juridice, care se consideră prejudiciate printr-o practică anticoncurenţială, pot formula cerere privind acordarea de despăgubiri în termen de 2 ani de la data la care decizia Consiliului Concurenţei a rămas definitivă ori a fost menţinută, în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.