Titlul v - Raporturile dintre căile ferate - Regulament din 1997 de transport pe caile ferate din Romania
M.Of. 220
Ieşit din vigoare Versiune de la: 29 Octombrie 1997
TITLUL V:Raporturile dintre căile ferate
Art. 94: Lichidarea conturilor între căile ferate
94.1.Orice cale ferată care a încasat, fie în staţia de primire, la predare, fie la destinaţie, tarifele sau celelalte creanţe care rezultă din contractul de transport trebuie să le plătească căilor ferate partea care le revine.
Modalităţile de plată se stabilesc prin înţelegeri încheiate între căile ferate.
94.2.Calea ferată de predare este răspunzătoare de tariful de transport şi de celelalte tarife pe care nu le-a încasat atunci când expeditorul le-a luat în sarcina sa.
94.3.Când calea ferată de destinaţie eliberează marfa fără a încasa tarifele sau alte creanţe care rezultă din contractul de transport, ea este răspunzătoare de aceste sume.
94.4.În cazul încetării plăţilor din partea uneia din căile ferate, constatate legal la cererea uneia din căile ferate creditoare, consecinţele se suportă de toate celelalte căi ferate care au participat la transport proporţional cu partea lor din tariful de transport.
94.5.Dreptul de acţiune în regres împotriva căii ferate a cărei stare de încetare de plăţi a fost constatată rămâne rezervat.
Art. 95: Regres în caz de pierdere sau de avariere
95.1.Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru pierderea totală sau parţială a mărfii ori pentru avarierea ei, în baza Regulamentului, are drept de acţiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport, în conformitate cu următoarele dispoziţii:
95.1.1. - calea ferată care a cauzat paguba este singura răspunzătoare;
95.1.2. - când paguba a fost cauzată din vina mai multor căi ferate, fiecare din ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o, iar dacă distincţia nu este posibilă, despăgubirea este repartizată între ele în conformitate cu art. 95.1.3.;
95.1.3. - dacă nu se poate dovedi că paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor căi ferate, despăgubirea este repartizată între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc că paguba nu s-a produs pe liniile lor, repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
95.2.În caz de insolvabilitate a uneia din aceste căi ferate, partea care îi revine şi nu este plătită de ea este repartizată între toate celelalte căi ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
Art. 96: Regres în caz de depăşire a termenului contractului de transport
96.1.Articolul 95 se aplică şi în caz de despăgubire plătită pentru depăşirea termenului contractului de transport.
Dacă aceasta a fost cauzată de mai multe căi ferate, despăgubirea este repartizată între aceste căi ferate proporţional cu durata întârzierii pe liniile respective.
96.2.Termenele contractului de transport al expediţiilor de mărfuri stabilite prin art. 72 se împart în felul următor:
96.2.1. - când două căi ferate au participat la transport:
96.2.1.1. - termenul de expediere se împarte în părţi egale;
96.2.1.2. - termenul de transport se împarte proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor;
96.2.2. - când trei căi ferate sau mai multe au participat la transport:
96.2.2.1. - termenul de expediere se împarte în părţi egale între calea ferată de predare şi calea ferată de destinaţie;
96.2.2.2. - termenul de transport se împarte între toate căile ferate:
96.2.2.2.1 - o treime în părţi egale;
96.2.2.2.2. - restul de două treimi proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
96.3.Termenele suplimentare ale expediţiilor de mărfuri la care o cale ferată are dreptul, se atribuie acestei căi ferate.
96.4.Timpul scurs între predarea mărfii către calea ferată şi începerea termenului de expediere se atribuie exclusiv căii ferate de predare.
96.5.Împărţirea de mai sus nu se ia în considerare decât în cazul când termenul total al contractului de transport nu a fost respectat.
Art. 97: Procedura acţiunii în regres
97.1.Valabilitatea plăţii efectuate de calea ferată care exercită una din acţiunile în regres prevăzute la art. 95 şi 96 nu poate fi contestată de calea ferată împotriva căreia se exercită acţiunea în regres, când despăgubirea a fost stabilită de o autoritate judecătorească şi când acestei ultime căi ferate i s-a dat posibilitatea să intervină în proces. Judecătorul sesizat cu acţiunea principală stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie.
97.2.Calea ferată care îşi exercită acţiunea în regres trebuie să-şi formuleze cererea la una şi aceeaşi instanţă împotriva tuturor căilor ferate cu care nu a căzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecată.
97.3.Judecătorul trebuie să hotărască prin una şi aceeaşi hotărâre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat.
97.4.Căile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioară.
97.5.Acţiunile în regres nu pot fi introduse în instanţă referitor la cererea de despăgubire exercitată de cel îndreptăţit, potrivit contractului de transport.
Art. 98: Competenţa în materie de acţiuni în regres
98.1.Instanţa de la sediul căii ferate împotriva căreia se exercită acţiunea în regres este singura competentă pentru toate acţiunile în regres.
98.2.Când acţiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor căi ferate, calea ferată reclamantă are dreptul să aleagă între instanţele competente în temeiul art. 98.1. pe aceea căreia îi va prezenta cererea sa.
Art. 99: Înţelegeri referitoare la acţiunile în regres
Căile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispoziţiile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 97.5.
Art. 100: Derogări temporare
100.1. Dacă situaţia economică şi financiară a unei căi ferate este de natură să provoace dificultăţi grave în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Titlului V, două sau mai multe căi ferate pot deroga şi pot să decidă, pentru traficul cu calea ferată aflată în dificultate ca:
100.1.1. - transporturile care se expediază din fiecare aceste căi ferate să fie obligatoriu francate la predare până la frontierele căilor ferate aflate în dificultate, dar nu mai departe;
100.1.2. - transporturile cu destinaţie pentru fiecare din aceste căi ferate trebuie să fie francate de expeditor până la frontierele căilor ferate în dificultate, dar nu mai departe;
100.1.3. - transporturile cu destinaţia sau cu expediţia în şi din calea ferată în dificultate nu trebuie să fie grevate de nici un ramburs sau deburs decât dacă acestea sunt admise în limitele unor anumite sume;
100.1.4. - expeditorul nu poate modifica contractul de transport în ceea ce priveşte calea ferată de destinaţie, francarea şi rambursul.
100.2. Dispoziţiile art. 62,64,77 şi 78 în traficul cu calea ferată în dificultate pot fi restricţionate.
100.3. Măsurile de la art 100.1. şi 100.2. intră în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de două zile de la data publicării lor, conform art. 4.5.