Capitolul 7 - PREVEDERI CONSTRUCTIVE - Reglementari tehnice din 2006 ''COD DE PROIECTARE A CONSTRUCŢIILOR CU PEREŢI STRUCTURALI DE BETON ARMAT'', INDICATIV CR 2-1-1.1 -2005

M.Of. 172 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 22 Martie 2006
CAPITOLUL 7:PREVEDERI CONSTRUCTIVE
7.1.Materiale utilizate
7.1.1.Clasa minimă a betonului utilizat în pereţii structurali va fi Bc 15.
La clădirile cu înălţimi mari (orientativ, cu mai mult de 10 niveluri) se recomandă utilizarea unor betoane de clasă superioară Bc 30...Bc 40, în special la nivelurile inferioare.
7.1.2.Pentru armarea pereţilor structurali se utilizează:
- bare din oţel beton (PC 60, PC 52, OB 37);
- sârma trasă mată (STNB) sau sârmă profilată sub formă de plase sudate produse în industrie.
Plasele sudate din STNB pot fi folosite, de regulă, numai la armăturile constructive (paragraful 7.3.1).
Plasele sudate din sârme ecruisate mai pot fi folosite ca armătură de rezistenţă în situaţiile în care prin asigurarea superioară faţă de eforturile secţionale se asigură o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic.
7.2.Alcătuirea secţiunii de beton a pereţilor structurali. Dimensiuni minime
7.2.1.Grosimea minimă a inimilor şi tălpilor pereţilor structurali va îndeplini condiţiile:
7.2.2.Pentru stabilirea necesităţii prevederii de bulbi şi tălpi (evazări) la capete se vor lua ca bază condiţiile de la paragraful 6.4.1 şi 6.4.2.
Se recomandă ca la clădirile situate în zonele seismice de calcul A + D cu pereţi structurali rari sau/şi cu mai mult de 6 niveluri, pereţii să fie prevăzuţi la extremităţi cu bulbi sau tălpi,
7.2.3.La dimensionarea secţiuni bulbilor se vor respecta şi condiţiile:
hp > 250 mm şi bp > 2b
Se consideră tălpi, lamelele transversale cu grosimea minimă de 150 mm şi lungimea de cel puţin He/4 (fig. 7.1).
7.2.4.Grinzile de cuplare la pereţii cu goluri de uşi vor avea, de regulă, aceeaşi grosime cu restul peretelui. În cazurile în care, din calcul, această grosime rezultă insuficientă, grinzile se vor îngroşa cu condiţia îngroşării şi a peretelui pe o lungime suficientă pentru a asigura ancorarea armăturilor longitudinale din grindă (fig. 2.2).
7.2.5.În cazul în care se adoptă armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de armătură grosimea acestora va fi cel puţin 250 mm.
7.2.6.Se va evită amplasarea golurilor pentru uşi sau ferestre în apropierea capetelor libere ale pereţilor structurali. Se recomandă ca distanţa de la extremitatea peretelui structural până la marginea primului goi să fie mai mare de 1200 mm (fig. 7.1).
Fig. 7.1
În cazurile când această condiţie nu poate fi respectată, montantul de capăt va fi prevăzut cu bulb la marginea golului
7.2.7.La pereţii având goluri decalate pe verticală (fig. 7.2), se recomandă ca plinul dintre golurile la două niveluri succesive să fie de minimum 600 mm lungime.
Fig. 7.2
7.2.8.Se admite înglobarea în pereţii structurali a tuburilor verticale de instalaţii electrice, respectând condiţia ca în grosimea peretelui să nu se afle mai mult de un tub, iar distanţa minimă între două tuburi, în lungul peretelui să fie 200 mm. Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8 din grosimea peretelui şi se vor poza între cele două plase de armare curentă.
7.3.Armarea pereţilor. Prevederi generale
7.3.1.Armăturile pereţilor structurali se clasifică în:
a)armături de rezistenţă, a căror necesitate şi dimensionare rezultă din calculul la eforturile din acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale, pe baza prevederilor din cap. 8. În această categorie intră:
- armături longitudinale (verticale) cu aport în capacitatea de rezistenţă la încovoiere;
- armături transversale (orizontale) cu rol în preluarea forţei tăietoare; la pereţii scurţi (pct. 6.5.2) şi armăturile longitudinale verticale contribuie la capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare;
- armături longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare;
- armături de confinare a betonului din zona comprimată;
- armături transversale pentru evitarea flambajului armăturilor longitudinale comprimate.
b)armături constructive, a căror necesitate nu se stabileşte de regulă prin calcul, prevederea lor fiind determinată de acoperirea unor solicitări neevidenţiate în calcule curente (cum sunt cele produse de contracţia betonului, variaţiile de temperatură, cele datorate redistribuitor în timp ale solicitărilor datorită deformaţiilor de curgere lentă a betonului etc.) şi confirmată de comportarea în exploatare a clădirilor. În această categorie se încadrează şi armăturile cu rol de montaj.
7.3.2.În cazul utilizării plaselor sudate, se vor respecta prevederile "Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea şi executarea armării elementelor de beton cu plase sudate" P 59-80.
În cazul armării cu plase formate din bare independente, fără sudură, barele orizontale se vor dispune spre faţa exterioară a peretelui (fig. 7.3).
Fig. 7.3.
7.3.3.Acoperirea cu beton a armăturilor va lua în considerare condiţiile prevăzute în paragraful 8.1 din documentul normativ de referinţă STAS 10107/0-90.
7.3.4.Înnădirea armăturilor
a)De regulă nu se admit înnădiri ale armăturilor verticale în zona A, în special a celor de diametre mai mari concentrate la extremităţile secţiunii, utilizând bare cu lungime suficientă.
b)Dacă nu se poate evita înnădirea armăturilor în zona A, se recomandă ca înnădirea armăturilor principale concentrate de la extremităţile secţiunilor pereţilor să se facă prin sudare, de preferinţă cu procedee de sudare cap la cap sau prin manşoane sau alte dispozitive similare. În cazul adoptării înnădirii prin suprapunere, lungimile minime de înnădire sunt date în tabelul 2.
Tabelul 2
Înnădirile cu sudura vor respecta "Instrucţiunile tehnice pentru sudarea armaturilor din otel beton C 28-83".
Pentru zona B lungimile minime de înnădire sunt cu 10d mai mici decât cele din tabelul 2. De asemenea, în zona B nu este necesară înnădirea prin sudură a armăturilor cu d > 16 (20) mm.
c)Se recomandă ca barele verticale de armătură să fie realizate fără cârlige.
d)În cazul utilizării plaselor sudate, în condiţiile precizate la 7.1.2, lungimile minime de înnădire se iau egale cu un ochi + 50 mm şi cel puţin 40d
7.3.5.Ancorarea armăturilor
Problema ancorării se pune de regulă pentru:
a)Barele orizontale din centuri şi barele orizontale independente din inima pereţilor la intersecţiile în formă de T sau L (fig. 7.4.a);
(fig. 7.4)
b)Barele orizontale din grinzile de cuplare (fig. 7.11, 7.12)
c)Barele verticale din pereţi ancorate în infrastructură (fig. 7.4.b);
d)Barele verticale de bordare a golurilor
(fig. 7.5).
Pentru barele de la pct. a) se va prevedea o lungime de ancorare de 40d pentru bare din PC 52, PC 60 şi OB 37 cu cârlige. În cazul barelor din OB 37 fără cârlige se va prevedea o lungime de ancoraj de 60d.
Pentru barele din grinzile de cuplare şi cele ancorate în fundaţii (pct.b, c) se vor prevedea lungimile de ancoraj, luând ca referinţă STAS 10107/0-90.
Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d), lungimea de ancorare (Is,0, respectiv Is>v) se stabileşte astfel încât să se antreneze cel puţin numărul de bare întrerupte în fiecare direcţie. În fig. 7.5- Ia reprezintă lungimea de ancorare stabilită în baza prevederilor documentului normativ de referinţă STAS 10107/0-90.
Armăturile orizontale de bordaj pot include şi armătura centurii planşeului. Armătura orizontală prevăzută la partea superioară a golului trebuie să preia şi eforturile de încovoiere a grinzii create prin introducerea golului
7.3.6.Plasele care formează armarea continuă a pereţilor se vor lega cu agrafe care să le asigure poziţia în timpul turnării.
De regulă se vor dispune cel puţin (fig. 7.3):
- 4 agrafe 6/m2 în cazul barelor cu d < 10 mm;
- 6 agrafe 8/m2 în cazul barelor cu d > 10 mm.
7.4.Armarea în câmp a pereţilor structurali
7.4.1.Prin armare în câmp se înţelege armătura cuprinsă în inima pereţilor în zona dintre două intersecţii succesive de pereţi, între o intersecţie şi o zonă de capăt sau între două zone de capăt (definite la 7.5.1) fără intersecţii intermediare cu alţi pereţi.
În funcţie de încadrarea în prevederile paragrafului 7.3.1, armarea în câmp poate fi o armare de rezistenţă (paragraful 7.4,2) sau o armare constructivă (paragraful 7.4.3).
7.4.2.Armarea de rezistenţă, se prevede:
- în zona A (definită conform paragrafului 6.1);
- în zona B (definită conform paragrafului 6.1);
- în pereţii scurţi în conformitate cu prevederile paragrafului 6.5.2.
În zona A indiferent de tipul pereţilor (lungi sau scurţi), procentele minime de armare sunt cele din tabelul 3. În procentul de armare se consideră armăturile de la ambele feţe ale peretelui.
În afara zonei A se vor adopta ca procente minime de armare valorile indicate în tabelul 3 pentru zona seismică F.
Tabelul 3

Zona seismică de calcul

Procentul minim de armare pentru

Barele orizontale

Barele verticale

OB 37

PC 52, PC 60

OB 37

PC 52, PC 60

A, B, C, D, E

0,30%

0,25%

0,35%

0,30%

F

0,25%

0,20%

0,25%

0,20%

Armăturile din categoria STNB pot fi utilizate pentru armarea de rezistenţă numai în situaţiile specificate la 7.1.2. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0,25% pentru armături orizontale şi 0,20% pentru cele verticale.
Armătura de rezistenţă se realizează din două plase dispuse câte una la fiecare faţă a peretelui (fig. 7.3).
Barele se înnădesc conform 7.3.4 şi indicaţiilor din tabelul 2.
Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru armăturile orizontale şi 10 mm pentru cele verticale, în cazul armării cu bare independente. Distanţele maxime între bare se vor lua 350 mm pe orizontală şi 250 mm pe verticală.
7.4.3.Armăturile constructive se vor stabili funcţie de rolul îndeplinit şi dimensiunile elementelor structurale. Aceste armături nu vor fi mai mici decât cele care pot acoperi eforturile de fisurare (la întindere, încovoiere, după caz).
La pereţii de la calcane şi de la rosturi şi la cei care mărginesc casa scării, pe toată înălţimea acesteia, precum şi la ultimul nivel în toate cazurile, se vor prevedea armături orizontale care corespund cel puţin unor procente de armare de 0,30% în cazul oţelului OB 37 şi 0,25% pentru oţel PC 52 sau PC 60.
7.5.Armări locale ale elementelor verticale
7.5.1.Armarea zonelor de la extremităţile pereţilor structurali.
În zonele de la extremităţile secţiunilor pereţilor structurali, pe suprafeţele indicate în fig. 7.6a, pentru secţiuni lamelare, în fig. 7.6b, pentru secţiuni prevăzute cu bulbi şi tălpi şi în fig. 7.6c pentru secţiunile pereţilor cuplaţi, armarea se realizează cu carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.
Procentele de armare verticală a acestor zone nu vor fi mai mici decât valorile indicate în tabelul 4.
Tabelul 4

Zona seismică de calcul

Procente de armare minime pentru armături din:

OB

37,

PC52,

PC60

zona A

zona B

zona A

zona B

A, B, C, D, E

0,7%

0.5%

0,6%

0.5%

F

0/

l%

0/

l%

Diametrul minim al armăturilor este 12 mm.
Armarea locală va respecta, de regulă, din punct de vedere a distribuţiei şi numărului minim de bare, detaliile din fig. 7.7; 7.8 şi 7.9. Se recomandă ca barele orizontale ale plaselor sudate să fie în acelaşi plan vertical cu ramurile etrierilor din inimă. (Obs. În fig. 7.7, 7.8 şi 7.9 etrierii au fost desenaţi mai mici pentru a putea fi distinşi).
Armătura concentrată împreună cu armătura verticală prevăzută în inima şi tălpile pereţilor, inclusiv cea din intersecţiile intermediare (paragraful 7.5.2), trebuie să confere secţiunii peretelui structural o capacitate de rezistenţă la încovoiere superioară valorii momentului de fisurare Mf al secţiunii determinat cu:
Mf =Nrs+0,5cpiWfRt (7.1)
în care:
rs = distanţa de la centrul de greutate al secţiunii până la limita sâmburelui central situată pe aceeaşi parte cu forţa excentrică N;
Wf = modulul de rezistenţă la fisurare al secţiunii, calculat considerând zona întinsă integral plastificată;
cpi = coeficient care ţine seama de plastificarea parţială a zonei întinse a secţiunii (luând ca referinţă tabelul 15, STAS 10107/0-90).
 
- Secţiunile se vor alcătui astfel încât armăturile longitudinale să se găsească la punctul de îndoire al etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
Diametrul minim al etrierilor: 6 mm şi d/4 (d = diametrul minim al barelor verticale al armăturii). Distanţele maxime admise între etrieri şi agrafe sunt:
* în zona A: -150 mm în zona seismică de calcul F;
- 120 mm, dar nu mai mult de 10d, pentru zonele seismice de calcul A ÷ E;
* în zona B:
- 200 mm, dar nu mai mult de 15d.
Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor să prezinte cel puţin aceeaşi rezistenţă cu cea a armăturilor orizontale din inima peretelui cu care se înnădesc (fig. 7.7, 7.8 şi 7.9).
7.5.2.Armătura de confinare a zonelor comprimate.
În condiţiile în care înălţimea zonei comprimate a secţiunilor corespunzătoare capacităţii de rezistenţă depăşeşte valoarea limită stabilită cu relaţia (6.8): x > =X|jm, se va prevedea o armătură specială de confinare a zonei comprimate, pe o lungime cel puţin egală cu x/2.
Cantitatea de armătură de confinare Aa0, în fiecare direcţie se calculează cu relaţia:
în care:
ae = distanţa interax, pe verticală, între seturile de etrieri de confinare;
c = dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare măsurată
perpendicular pe direcţia braţelor etrierilor.
În armătura AaO se poate considera şi armătura orizontală a inimii dacă aceasta este îndoită după barde verticale şi ancorată corespunzător.
În zonele în care procentul de armare longitudinală depăşeşte valoarea 2,4/Ra (N/mm2) se vor lua măsuri suplimentare de a evita flambajul barelor în zona plastică potenţială. Armătura de confinare Aa0 poate juca şi acest rol. În aceste zone, barele verticale de diametru d > =14 mm se vor lega transversal prin etrieri şi agrafe la distanţe de cel mult 6d.
7.5.3.Armarea intersecţiilor de pereţi structurali.
Intersecţiile situate la capetele pereţilor se alcătuiesc conform paragrafului 7.5.1. Intersecţiile interioare cu dimensiunile precizate în fig. 7.10 se armează cu carcase cu 2 etrieri în cruce, care fac legătura cu armarea orizontală a pereţilor.
Etrierii carcaselor din intersecţii vor respecta condiţiile de la 7.5.1 privind secţiunea minimă şi înnădirea cu armătură orizontală din inima pereţilor.
Distanţa maximă între etrieri: 200 mm.
Armarea verticală minimă a zonelor în intersecţie: 12 12 în zona A şi 4 12 + 8 10 în zona B.
Fig. 7.10.
7.5.4.Armarea în jurul golurilor
a)în cazul şirurilor de goluri suprapuse pe verticală, limitate de montanţi şi grinzi de cuplare, armarea de contur se face conform paragrafului 7.5.1 şi fig. 7.6.
b)în cazul golurilor izolate de dimensiuni mari şi al golurilor care nu se suprapun pe verticală, armările în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu starea de eforturi stabilită ţinând seama în calcul de aceste goluri.
c)în jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui şi care nu influenţează în mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia, se va prevedea o armare constructivă având pe fiecare latură cel puţin două bare cu 10 mm şi cel puţin secţiunea echivalentă armăturilor întrerupte pe porţiunea de gol aferentă.
Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în fig. 7.5.
7.5.5.Armarea intersecţiilor pereţilor cu planşeele.
Pe grosimea planşeului în perete se prevede o armare de centură, formată din cel puţin 4 bare.
- Secţiunea barelor continue din centuri va fi stabilită ţinând seama de cerinţele de rezistenţă rezultate din solicitările de diafragmă orizontală (vezi 6.7).
Se va utiliza oţel PC 52, PC 60 sau OB 37.
Diametrul minim al armăturilor 12 mm.
La înnădirea şi ancorarea armăturilor se vor respecta condiţiile indicate în fig. 7.4.
7.6.Armarea grinzilor de cuplare
7.6.1.În sistemul de armare cu bare longitudinale şi etrieri verticali, armarea unei grinzi de cuplare este formată din (fig. 7.11):
a)Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor, dispuse la partea superioară şi inferioară a secţiunii.
Diametrul minim al barelor: 12 mm. Mrcile de oţel recomandate: PC 52, PC 60.
La detalierea armăturii longitudinale se va ţine seama de cerinţele de execuţie privind o bună betonare şi compactare a betonului.
b)Bare longitudinale intermediare dispuse pe feţele laterale cu diametrul minim 12 mm. Barele intermediare vor realiza un procent de armare minim de:
c)Etrieri, care vor avea diametrul minim: 6 mm. Procentul minim de armare transversal: 0,20 %. Distanţa maximă admisă între etrieri aeva fi:
ae <=8d
ae <= 150 mm
d = diametrul armăturilor longitudinale de la partea superioară şi de la partea inferioară.
La grinzile turnate în două etape la care se contează pe întreaga înălţime, etrierii se prevăd pe întreaga înălţime a acestora şi se dimensionează pentru a îndeplini şi roiul de conectori.
Fig. 7.11.
d)Armarea grinzilor se prezintă ca în fig. 7.11 unde se indică şi lungimile de ancorare necesare. În cazul utilizării unor armături longitudinale cu d >=22 mm se recomandă ca extremităţile barelor să fie curbate şi înnădite prin sudură (fig. 7.11).
7.6.2.Grinzile de cuplare cu armături principale înclinate încrucişate, se utilizează şi se dimensionează conform prevederilor paragrafelor 6.6.2 şi 6.6,4. În fig. 7.12 se prezintă un exemplu de alcătuire a acestui tip de grinzi.
Diagonalele pot fi realizate şi din profite metalice.
Armăturile înclinate se asamblează sub formă de carcase cu câte cel puţin 4 bare. Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60 d. Se recomandă închiderea la capete a barelor înclinate prin bucle sudate. Ori de câte ori dimensiunile grinzii permit, acest sistem de armare este cel mai indicat.
Armarea transversală se poate realiza cu etrieri sau cu freta continuă.
Distanţa dintre etrieri sau pasul fretei nu va fi mai mare de 8d (diametrul armăturilor înclinate).
Diametrul minim al etrierilor sau al fretei d / 4. Armăturile orizontale şi etrierii se dispun constructiv.
Procentul tuturor armăturilor orizontale va reprezenta cel puţin 0,30 %, iar procentul de armare transversală cu etrieri va fi cel puţin 0.20%.
Fig. 7.12.