Secţiunea 1 - Selectarea pacientului - Reglementari din 2006 referitoare la expunerea medicală la radiaţii ionizante a gravidelor

M.Of. 1039

În vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2007

SECŢIUNEA A:Selectarea pacientului

(1)Recomandările sunt aplicabile femeilor cu capacitate de reproducere, de la pubertate la menopauză, respectiv femeilor cu vârsta cuprinsă între 12 ani şi 50 de ani.

(2)Femeile cărora li s-a efectuat histerectomie, femeile diagnosticate cu sterilitate primară sau secundară ori cele care sunt sub administrare continuă mai mult de 3 luni de contraceptive orale se pot considera a nu fi însărcinate; se va avea în vedere faptul că utilizarea contraceptivelor nu garantează neapărat absenţa sarcinii.

(3)Orice solicitare de practicare a unei proceduri radiologice pentru o femeie în perioada fertilă va fi însoţită de menţiunea specială a ordonatorului asupra existenţei unei eventuale sarcini.

Art. 13

(1)Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (2), prezenţa sarcinii se evaluează atunci când se are în vedere o examinare sau un tratament care implică utilizarea radiaţiilor ionizante.

(2)Pacienta va fi întrebată explicit, verbal sau în scris, dacă este însărcinată, precum şi despre data ultimei menstruaţii.

Art. 14

Absenţa oricărei suspiciuni de sarcină, clinică sau de laborator, constatată de medicul ordonator şi practician, conduce la efectuarea procedurii radiologice în scop diagnostic sau terapeutic.

Art. 15

(1)Existenţa oricărei incertitudini cu privire la starea de graviditate, exprimată de către pacientă, ordonator sau practician, impune un consult de specialitate la medicul de specialitate obstetrică-ginecologie şi amânarea expunerii medicale până la clarificare.

(2)În situaţia în care pacienta se află în imposibilitatea de a preciza prezenţa unei eventuale sarcini, iar expunerea este absolut necesară, se efectuează procedura radiologică, cu luarea unor măsuri suplimentare de protecţie (protejarea abdomenului inferior).

Art. 16

Dacă sarcina se confirmă şi femeia trebuie investigată sau tratată pe parcursul sarcinii, se recomandă una dintre următoarele 3 proceduri alternative ori se vor alege altele, conform specificului fiecărui caz:

a)utilizarea altor metode de diagnostic, neiradiante, cum ar fi ultrasonografia sau rezonanţa magnetică;

b)amânarea examinării sau tratamentului până după naştere, dacă această opţiune se consideră acceptabilă din punct de vedere clinic, punându-se în balanţă riscul şi beneficiul pentru mamă şi făt;

c)în cazul în care întârzierea examinării sau tratamentului nu este considerată ca acceptabilă din punct de vedere medical, procedura radiologică se va efectua cu discernământ privind doza de radiaţii la nivelul fătului; în această situaţie, doza la nivelul fătului va fi estimată înainte de examinare/tratament şi, dacă este relevant, reestimată după.

Art. 17

(1)În procesul luării deciziei de efectuare a unei proceduri radiologice, riscul posibil datorat unor doze mari de iradiere trebuie să fie primordial.

(2)Se recomandă, de principiu, amânarea oricărei expuneri medicale la radiaţii ionizante a gravidelor aflate în primele 15 săptămâni de sarcină.

Art. 18

(1)În situaţii de urgenţă, în care viaţa femeii sau a produsului de concepţie este în pericol, expunerea medicală la radiaţii ionizante cu scop diagnostic ori tratament trebuie efectuată.

(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) se recomandă consemnarea tuturor parametrilor tehnici de expunere pentru estimarea ulterioară a posibilelor riscuri pentru făt.

Art. 19

(1)Pentru luarea deciziei corecte este necesară cooperarea gravidei.

(2)În cabinetul de radiologie trebuie să existe afişe care să atenţioneze pacienta asupra riscurilor expunerii pentru făt şi asupra obligativităţii acesteia de a informa personalul medical de radiologie asupra unei posibile sarcini.

Art. 20

Pentru femeia expusă profesional la radiaţii ionizante, aflată în perioada de sarcină, se aplică prevederile art. 63 din Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 173/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 21

(1)Pentru proceduri intervenţionale sau de diagnostic cu radiaţii X care implică expunerea abdomenului inferior sau a pelvisului, în situaţia în care examinarea se justifică şi nu poate fi amânată, reducerea dozei la nivelul fătului poate fi obţinută prin:

a)reducerea numărului de imagini;

b)selectarea proiecţiei;

c)limitarea timpului de fluoroscopie la minimum;

d)ecranarea şi colimarea cu atenţie a fasciculului de radiaţii.

(2)Se recomandă folosirea unui protocol valabil care să cuprindă diferite tipuri de examinări radiologice ale abdomenului, care să asigure că doza de radiaţie la nivelul fătului este cât de joasă posibil de obţinut.

(3)Pentru ecranare se folosesc mijloace şi dispozitive de radioprotecţie adecvate.