Capitolul 3 - PREVEDERI REFERITOARE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE - Reglementari Contabile din 2008 conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar

M.Of. 879 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2011
CAPITOLUL 3:PREVEDERI REFERITOARE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
SECŢIUNEA 1:DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
6._
(1)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ,
- cont de profit şi pierdere,
- situaţia modificărilor capitalurilor proprii,
- situaţia fluxurilor de trezorerie,
- notele explicative.
(2)Fondul întocmeşte situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilanţ,
- cont de profit şi pierdere,
- notele explicative.
(3)Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar.
7.Structura situaţiilor financiare anuale întocmite de Fond este cea prevăzută la Capitolul 10 din prezentele reglementări.
8.Casele centrale ale cooperativelor de credit au obligaţia să întocmească atât situaţii financiare anuale care reflectă operaţiunile şi situaţia lor financiară cât şi situaţii financiare anuale care privesc operaţiunile şi situaţia financiară a reţelei cooperatiste de credit, privită ca o singură entitate.
9.În situaţia organizaţiilor cooperatiste de credit, referirile la "acţiuni" din prezentele reglementări se vor citi ca referiri la părţile sociale ale respectivelor instituţii de credit.
10.Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu prevederile prezentelor reglementări.
11.Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii şi fluxurilor de trezorerie ale instituţiei.
12.Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă în înţelesul prevederilor pct. 11, instituţia trebuie să prezinte informaţii suplimentare în notele explicative.

13.Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări se dovedeşte contrară obligaţiei prevăzute la pct. 11 trebuie să se facă abatere de la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini fidele, în înţelesul prevederilor pct. 11. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor acesteia şi o situaţie privind efectele abaterii asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
14.Autorităţile de reglementare pot solicita prezentarea în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cu prezentele reglementări.
15.Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii instituţiei pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale potrivit prezentelor reglementări. Informaţiile cuprinse în această declaraţie sunt cele prevăzute de legea contabilităţii.

16._
(1)Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin instituţiilor, persoane juridice române, organizează şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de verificare, dacă sunt împuternicite în acest sens de către conducerea instituţiei, fără a întocmi situaţii financiare, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale.

(2)Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, şi care aparţin instituţiilor, persoane juridice române, se include în situaţiile financiare ale instituţiei, persoană juridică română, şi se raportează pe teritoriul României, potrivit prezentelor reglementări.
(3)Instituţiile care au subunităţi fără personalitate juridică organizează şi conduc contabilitatea astfel încât să fie disponibile informaţiile necesare privind activitatea desfăşurată de aceste subunităţi.
(4)În înţelesul prezentelor reglementări, prin subunităţi fără personalitate juridică, care aparţin instituţiilor persoane juridice române, se înţelege sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii.

17.Formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale, sunt permise abateri de la acest principiu. Orice astfel de abatere trebuie menţionată în notele explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor care au determinat-o.
18.În bilanţ şi în contul de profit şi pierdere, elementele prevăzute la pct. 22 şi 61 trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O subclasificare mai detaliată a elementelor se autorizează cu condiţia ca formatele să fie respectate. Se pot adăuga noi elemente numai în cazul în care conţinutul acestora nu este acoperit de nici unul dintre elementele prevăzute de formate.
19._
(1)Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere, din situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi din situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.
(2)Dacă valorile prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, valoarea pentru exerciţiul financiar precedent trebuie să fie ajustată. Absenţa comparabilităţii şi orice ajustare trebuie prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante.
20.Un element de bilanţ, din contul de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent, în înţelesul pct. 19.(1).
SECŢIUNEA 11:UTILIZATORII ŞI CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
I._
201.Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul. Aceştia utilizează situaţiile financiare pentru a-şi satisface o parte din necesităţile lor de informaţii. În funcţie de părţile interesate, necesităţile de informaţii pot include următoarele:
a)Investitorii. Ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea instituţiei de a plăti dividende.
b)Angajaţii. Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea instituţiei de a oferi remuneraţii, pensii şi alte beneficii de pensionare, precum şi oportunităţi profesionale.
c)Creditorii. Creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
d)Furnizorii şi alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii şi alţi creditori sunt, în general, interesaţi de instituţie pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de continuitatea activităţii instituţiei, atunci când aceasta este un client major.
e)Clienţii. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei instituţii, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu instituţia respectivă sau sunt dependenţi de ea.
f)Instituţiile statului şi alte autorităţi. Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de alocarea resurselor şi implicit de activitatea instituţiilor. Acestea solicită informaţii pentru a reglementa activitatea instituţiilor, pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.
g)Publicul. Instituţiile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, instituţiile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea instituţiei şi a sferei de activitate a acesteia.
202.Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare cu scop general, există informaţii care pot interesa toţi utilizatorii.
II.CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
203._
(1)Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
(2)Inteligibilitatea. O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.
(3)Relevanţa. Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.
Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În anumite cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa. În alte cazuri, atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante.
În înţelesul prezentelor reglementări, se consideră că o informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt luate în considerare mărimea şi/sau natura omisiunii sau a declaraţiei eronate judecate în contextul dat.
(4)Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.
Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte.
Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică, potrivit pct. 79 din prezentele reglementări.
De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
În exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.
Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.
(5)Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei instituţii în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale diverselor instituţii, pentru a le evalua poziţia financiară şi performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei instituţii şi de-a lungul timpului pentru acea instituţie şi într-o manieră consecventă pentru diferite instituţii.
O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi instituţie de la o perioadă la alta, cât şi de diferite instituţii. Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de instituţie, ajută la obţinerea comparabilităţii.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o instituţie să continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o tranzacţie sau un alt eveniment dacă politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru o instituţie să-şi lase politicile contabile neschimbate atunci când există alternative mai relevante şi mai credibile.
Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare să prezinte informaţii corespunzătoare pentru perioadele precedente.
(6)Pentru ca informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele:
- informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
- beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;
- să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare.

SECŢIUNEA 2:FORMATUL BILANŢULUI
21._
(1)Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale instituţiei la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
(2)În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
(3)În înţelesul prezentelor reglementări:
a)un activ reprezintă o resursă controlată de către o instituţie ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituţie. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către instituţie şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil;
b)o datorie reprezintă o obligaţie actuală a instituţiei ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
c)capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei instituţii după deducerea tuturor datoriilor sale.

(4)Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau echivalente de numerar către instituţie. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de exploatare. Astfel, potenţialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către instituţiei. De asemenea, potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii în numerar sau echivalente de numerar.

22.Formatul bilanţului este următorul:
(1)Activ
22.1.Casa, disponibilităţi la bănci centrale
22.2.Efecte publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale:
a)efecte publice şi valori asimilate
b)alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale
22.3.Creanţe asupra instituţiilor de credit:
a)la vedere
b)alte creanţe
22.4.Creanţe asupra clientelei
22.5.Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix:
a)emise de organisme publice;
b)emise de alţi emitenţi, din care:
- obligaţiuni proprii
22.6.Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
22.7.Participaţii, din care:
- participaţii la instituţiile de credit
22.8.Părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, din care:
- părţi în cadrul instituţiilor de credit
22.9.Imobilizări necorporale, din care:
- cheltuieli de constituire
- fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros
22.10.Imobilizări corporale, din care:
- terenuri şi construcţii utilizate în scopul desfăşurării activităţilor proprii
22.11.Capital subscris nevărsat
22.12.Alte active
22.13.Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate
Total activ
(2)Pasiv
22.1.Datorii privind instituţiile de credit:
a)la vedere
b)la termen
22.2.Datorii privind clientela:
a)depozite, din care:
- la vedere
- la termen
b)alte datorii, din care:
- la vedere
- la termen
22.3.Datorii constituite prin titluri:
a)titluri de piaţă interbancară, obligaţiuni, titluri de creanţă negociabile în circulaţie
b)alte titluri
22.4.Alte pasive
22.5.Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate
22.6.Provizioane:
a)provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
b)provizioane pentru impozite
c)alte provizioane
22.7.Datorii subordonate
22.8.Capital social subscris
22.9.Prime de capital
22.10.Rezerve
22.11.Rezerve din reevaluare
22.12.Acţiuni proprii
22.13.Rezultatul reportat
22.14.Rezultatul exerciţiului financiar
22.15.Repartizarea profitului
Total pasiv
(3)Elemente în afara bilanţului
22.1.Datorii contingente, din care:
- acceptări şi andosări
- garanţii şi active gajate
22.2.Angajamente, din care:
- angajamente aferente tranzacţiilor de vânzare cu posibilitate de răscumpărare
23.Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată fie în cadrul elementului la care apare, fie în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale. De exemplu: o imobilizare corporală finanţată parţial din subvenţii, parţial din surse proprii; o imobilizare corporală reevaluată, pentru care transferul la rezerve al surplusului din reevaluare se face pe măsura amortizării imobilizării; un împrumut obligatar pentru care s-a prevăzut o primă de rambursare a obligaţiunilor; o majorare de capital subscrisă de acţionari la o valoare mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc.

24.Acţiunile deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.
25.Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu. Câştigurile sau pierderile legate de cumpărarea, vânzarea, emiterea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale instituţiei nu vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Contravaloarea primită sau plătită în urma unor astfel de operaţiuni este recunoscută direct în capitalurile proprii.
26.Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii".
27.În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înţeleg drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile instituţiei. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.
28._
(1)Valorile următoarelor elemente trebuie să fie prezentate în notele explicative, pentru fiecare din elementele 2 - 5 din Activ:
a)creanţele (reprezentate sau nu prin titluri) asupra societăţilor legate;
b)creanţe (reprezentate sau nu prin titluri) asupra societăţilor în care instituţia are un interes de participare.
(2)Valorile următoarelor elemente trebuie să fie prezentate în notele explicative, pentru fiecare din elementele 1, 2, 3 şi 7 din Pasiv:
a)datoriile (reprezentate sau nu prin titluri) faţă de societăţile legate;
b)datoriile (reprezentate sau nu prin titluri) asupra societăţilor în care instituţia are un interes de participare.
29._
(1)Activele subordonate trebuie prezentate, cu detalierea celor semnificative, în notele explicative.
(2)În acest scop, activele (reprezentate sau nu prin titluri) sunt subordonate dacă, în cazul lichidării sau al falimentului, vor fi rambursate numai după satisfacerea celorlalţi creditori.
30.Activele gajate sau date în garanţie, cu excepţia numerarului, sunt menţinute în toate cazurile în bilanţul instituţiei, iar activele primite în gaj sau garanţie, cu excepţia numerarului, nu figurează în bilanţul instituţiei, chiar dacă se referă la angajamente proprii sau în contul terţilor.
31.Toate angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.
32.Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care se referă la un exerciţiu ulterior, precum şi veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile până decât după închiderea acestuia, se prezintă la elementul de Activ "Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate". Atunci când orice valoare prezentată în cadrul elementului de Activ "Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate" este semnificativă, în notele explicative trebuie prezentate particularităţile fiecărei categorii de cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate, precum şi explicaţii privind natura şi valoarea acestora.

33.Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
34.Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare (înregistrate în conturile de ajustări pentru depreciere deschise în cadrul claselor 1 - 4 din Planul de conturi, prevăzut la Cap. 8 din prezentele reglementări, şi care diminuează în bilanţ valoarea activelor aferente), în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.
35.Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
36.Provizioanele prevăzute la pct. 35 sunt înregistrate în conturile corespunzătoare deschise în cadrul clasei 5 din Planul de conturi şi sunt prezentate ca atare în bilanţul instituţiei.
37.Provizioanele prevăzute la pct. 35 nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
38.Aceste provizioane nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
39.Provizioanele prezentate în bilanţ la postul 6.(c) din Pasiv "Alte provizioane" trebuie descrise în notele explicative, dacă acestea sunt semnificative.
40.Veniturile încasate înainte de data bilanţului aferent exerciţiului financiar curent, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, precum şi cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui exerciţiu financiar ulterior, se vor prezenta la elementul de datorii "Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate". Atunci când orice valoare prezentată în cadrul elementului de datorii "Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate" este semnificativă, în notele explicative trebuie prezentate particularităţile fiecărei categorii de venituri înregistrate în avans şi datorii angajate, precum şi explicaţii privind natura şi valoarea acestora.

41._
(1)În situaţia în care un credit a fost acordat de un sindicat sau un consorţiu ce grupează mai multe instituţii, fiecare instituţie care face parte din consorţiu sau sindicat prezintă doar acea parte din credit pe care aceasta a finanţat-o.
(2)În cazul unui credit consorţial, aşa cum este prezentat la alin. (1), dacă valoarea fondurilor garantate de o instituţie depăşeşte suma pe care aceasta a finanţat-o, garanţia suplimentară trebuie prezentată ca datorie contingentă (la elementul 1 în afara bilanţului, rândul 2).
42._
(1)Fondurile pe care o instituţie le administrează în nume propriu dar în contul unei terţe părţi trebuie să fie prezentate în bilanţ dacă instituţia achiziţionează titlul legal pentru activele respective. Valoarea totală a unor asemenea active şi datorii trebuie să fie prezentată separat, sau în notele explicative, detaliată conform diferitelor elemente de Activ şi Pasiv.
(2)Activele achiziţionate în numele şi în contul unei terţe părţi nu trebuie să fie prezentate în bilanţ.
43.Sunt considerate ca fiind la vedere, numai sumele care pot fi retrase în orice moment fără preaviz sau sumele pentru care s-a convenit o scadenţă sau un preaviz de 24 de ore sau de o zi bancară.
44._
(1)Operaţiunile de vânzare şi răscumpărare reprezintă tranzacţii ce implică transferul de către o instituţie sau un client ("cedentul") către o altă instituţie sau client ("cesionarul") de active, de exemplu, titluri, efecte de comerţ sau valori mobiliare, în condiţiile unui acord potrivit căruia aceleaşi active vor fi ulterior retrocedate cedentului la un preţ stabilit.
(2)Dacă cesionarul se angajează să retrocedeze elementele de activ la o dată determinată sau care va fi determinată de cedent, respectiva tranzacţie reprezintă o operaţiune de pensiune.
(3)Dacă însă cesionarul nu are decât dreptul de a retroceda elementele de activ la preţul de cesiune sau un alt preţ convenit dinainte, la o dată determinată sau care va fi determinată, respectiva tranzacţie reprezintă o vânzare cu posibilitate de răscumpărare.
(4)În cazul operaţiunilor de pensiune, menţionate la alin. (2), elementele de activ cedate continuă să figureze în bilanţul cedentului; preţul de cesiune încasat de cedent va figura ca datorie faţă de cesionar. În plus, valoarea elementelor de activ cedate va fi prezentată într-o notă explicativă de către cedent. Cesionarul nu va prezenta elementele de activ achiziţionate în bilanţul propriu; preţul de achiziţie plătit de cesionar va figura drept creanţă asupra cedentului.
(5)În cazul operaţiunilor de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, menţionate la alin. (3), cedentul nu prezintă în bilanţul propriu elementele de activ cedate; acestea vor fi înscrise în activul cesionarului. Cedentul va înregistra în cadrul elementului 2 din afara bilanţului, o valoare egală cu preţul convenit în caz de răscumpărare.
(6)Operaţiunile de schimb la termen, opţiunile, tranzacţiile ce implică emisiunea de titluri de datorie, în care emitentul se angajează să răscumpere parţial sau integral emisiunea înainte de scadenţă, precum şi orice alte operaţiuni similare, nu constituie operaţiuni de vânzare şi răscumpărare în sensul prezentelor reglementări.
SECŢIUNEA 3:PREVEDERI REFERITOARE LA UNELE ELEMENTE DIN BILANŢ
I.Activ: Elementul 1 - Casa, disponibilităţi la bănci centrale
45.Acest element cuprinde:
a)numerarul aflat în casieria instituţiei, bancnote şi monede româneşti şi străine care au curs legal;
b)numerar aflat în ATM-uri şi ASV-uri;
c)cecuri de călătorie cumpărate şi neremise spre încasare emitenţilor;
d)soldurile conturilor de disponibilităţi la băncile centrale şi instituţiile de emisiune din România şi/sau din ţările unde instituţia de credit este implantată. Aceste solduri trebuie să fie disponibile cu uşurinţă în orice moment. Celelalte creanţe privind aceste instituţii trebuie prezentate la "Creanţe asupra instituţiilor de credit" (elementul 3 din Activ).
II.Activ: Elementul 2 - Efecte publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale
46._
(1)Acest element cuprinde, la punctul (a), certificatele de trezorerie şi titlurile de creanţă asupra organismelor publice emise în România, precum şi instrumente de aceeaşi natură emise în străinătate, în situaţiile în care sunt acceptate pentru refinanţare de banca centrală a ţării sau ţărilor în care este implantată instituţia. Acele titluri de creanţă emise de organismele publice care nu îndeplinesc condiţiile de mai sus, trebuie prezentate la sub-elementul 5(a) din Activ.
(2)Acest element cuprinde, la punctul (b), alte titluri acceptate pentru refinanţare la bănci centrale, respectiv titlurile deţinute în portofoliu, care au fost achiziţionate de la instituţii sau de la clientelă, în cazul în care sunt acceptate, conform legislaţiei naţionale, pentru refinanţare de banca centrală a ţării sau ţărilor în care este implantată instituţia.
III.Activ: Elementul 3 - Creanţe asupra instituţiilor de credit
47._
(1)Prin creanţe asupra instituţiilor de credit se înţeleg toate creanţele ce rezultă din tranzacţii bancare, deţinute de către instituţia care întocmeşte situaţiile financiare, asupra instituţiilor de credit naţionale sau străine, indiferent de destinaţia acestora. Nu sunt incluse în acest element creanţele reprezentate prin obligaţiuni sau orice alt titlu, care trebuie prezentate la elementul 5 din Activ.
(2)În sensul alin. (1), prin instituţie de credit se înţelege orice entitate care corespunde definiţiei instituţiei de credit prevăzută la art. 7 alin. (1) pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, băncile centrale şi organizaţiile bancare oficiale naţionale şi internaţionale. Creanţele asupra entităţilor care nu îndeplinesc condiţiile de mai sus vor fi prezentate la elementul 4 din Activ.
IV.Activ: Elementul 4 - Creanţe asupra clientelei
48.Prin creanţe asupra clientelei se înţeleg toate elementele de activ care reprezintă creanţe asupra clienţilor naţionali sau străini, alţii decât instituţiile de credit, oricare ar fi denumirea lor, cu excepţia creanţelor reprezentate prin obligaţiuni sau orice alt titlu, care trebuie să figureze la elementul 5 din Activ.
V.Activ: Elementul 5 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
49._
(1)Acest post cuprinde obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile, emise de instituţiile de credit, de alte societăţi sau de organisme publice. Totuşi, obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix emise de organismele publice vor fi incluse în acest post numai dacă nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi prezentate la elementul 2 din Activ.
(2)Sunt asimilate obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix titlurile a căror dobândă variază în funcţie de unii parametrii determinaţi, cum ar fi rata dobânzii de pe piaţa interbancară sau de pe piaţa europeană.
(3)Numai obligaţiunile proprii răscumpărate şi negociabile pot fi incluse în sub-elementul 5 (b).
VI.Pasiv: Elementul 1 - Datorii privind instituţiile de credit
50._
(1)Prin datorii privind instituţiile de credit se înţeleg toate datoriile ce rezultă din tranzacţii bancare, ale instituţiei care întocmeşte situaţiile financiare, faţă de instituţiile de credit naţionale sau străine, oricare ar fi denumirea lor. Nu sunt incluse în acest post datoriile subordonate care trebuie prezentate la elementul 7 din Pasiv şi nici datoriile reprezentate prin obligaţiuni sau orice alt titlu, care trebuie să fie prezentate la elementul 3 sau 7 din Pasiv.
(2)În sensul alin. (1), prin instituţie de credit se înţelege orice entitate care corespunde definiţiei instituţiei de credit prevăzută la art. 7 alin. (1) pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, băncile centrale şi organizaţiile bancare oficiale naţionale şi internaţionale.
VII.Pasiv: Elementul 2 - Datorii privind clientela
51._
(1)Datoriile privind clientela cuprind sumele datorate clientelei, alta decât instituţiile de credit în sensul pct. 50, oricare ar fi denumirea lor. Nu sunt incluse în acest element datoriile subordonate care trebuie prezentate la elementul 7 din Pasiv şi nici datoriile reprezentate prin obligaţiuni sau orice alt titlu, care trebuie să fie prezentate la elementul 3 sau 7 din Pasiv.
(2)Prin depozite se înţeleg exclusiv depozitele care îndeplinesc condiţiile cerute în acest scop de prevederile legale în vigoare.
(3)În acest element nu se includ certificatele de depozit care sunt titluri negociabile.
VIII.Pasiv: Elementul 3 - Datorii constituite prin titluri
52._
(1)Acest element cuprinde atât obligaţiunile şi datoriile pentru care au fost emise certificate negociabile, în special certificatele de depozit care sunt titluri negociabile, titlurile de piaţă interbancară şi titlurile de creanţe negociabile, obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix, cât şi datoriile care rezultă din acceptări proprii şi bilete la ordin în circulaţie, cu excepţia datoriilor subordonate care trebuie prezentate la elementul 7 din Pasiv.
(2)Prin acceptări proprii se înţeleg exclusiv acceptările care sunt emise de instituţie pentru propria refinanţare şi în care aceasta figurează ca prim debitor (tras).
IX.Pasiv: Elementul 7 - Datorii subordonate
53.În acest element se înregistrează fondurile provenind din emisiunea de titluri sau din împrumuturi subordonate, a căror rambursare, în caz de lichidare a instituţiei, nu este posibilă, decât după plata celorlalţi creanţieri.
X.Pasiv: Elementul 8 - Capital social subscris
54.Acest element cuprinde toate sumele, indiferent de denumirea lor, care, în funcţie de forma juridică a instituţiei respective, sunt privite, în conformitate cu legislaţia naţională, ca fiind părţi subscrise de către acţionari sau asociaţi.
XI.Pasiv: Postul 10 - Rezerve
55._
(1)Acest element cuprinde rezervele legale, rezervele pentru riscuri bancare, rezervele statutare sau contractuale şi alte rezerve, cu excepţia rezervelor din reevaluare care trebuie prezentate la elementul 11 din Pasiv.
(2)Băncile pentru economisire şi creditare în domeniul locativ înregistrează fondul special constituit în conformitate cu prevederile art. 306 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în contul 519 "Alte rezerve", analitic distinct.
XII.Elemente în afara bilanţului: 1 - Datorii contingente
56._
(1)Acest element cuprinde toate tranzacţiile prin care instituţia a garantat obligaţiile unei terţe părţi.
(2)În notele explicative trebuie prezentate natura şi valoarea oricărui tip de angajament de garanţie, care este semnificativ în raport cu ansamblul activităţii instituţiei.
(3)Angajamentele reprezentând andosări de efecte rescontate, precum şi acceptările (altele decât cele proprii) se includ la acest element.
(4)Garanţiile şi activele gajate cuprind toate garanţiile asumate şi activele date în garanţie în contul unei terţe părţi, în special cauţiunile şi acreditivele irevocabile.
(5)Acest element cuprinde numai angajamentele irevocabile cu titlu oneros. Angajamentele revocabile nu se înregistrează în conturile de angajamente date din afara bilanţului, dar pot fi reflectate în conturile de evidenţă din afara bilanţului.
XIII.Elemente în afara bilanţului: 2 - Angajamente
57._
(1)Acest element cuprinde toate angajamentele irevocabile care ar putea da naştere unui risc.
(2)În notele explicative trebuie prezentate natura şi valoarea oricărui tip de angajament, care este semnificativ în raport cu ansamblul activităţii instituţiei.
(3)Angajamentele rezultate din tranzacţii de vânzare cu posibilitate de răscumpărare cuprind angajamentele asumate de către o instituţie în cadrul tranzacţiilor de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, pe baza unor contracte ferme de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, în înţelesul pct. 44.(3).
(4)Prevederile pct. 56.(5) se aplică şi acestui element.
SECŢIUNEA 4:FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
58.Contul de profit şi pierdere cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
59._
(1)Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
(2)În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
(3)Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.

(4)Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care instituţia practică programe de fidelizare a clienţilor. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou acordate clienţilor ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a altor forme similare de stimulare, şi care pot fi folosite în viitor de client pentru a obţine bunuri sau servicii gratuite sau la preţ redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiţii suplimentare, instituţia înregistrează în contabilitate un provizion.

60._
(1)Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
(2)În categoria cheltuielilor se includ valorile plătite sau de plătit în nume propriu din activităţi curente, cât şi pierderile din orice alte surse.
(3)Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a instituţiei. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.

61.Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:
(1)Dobânzi de primit şi venituri asimilate, din care:
- aferente obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix
(2)Dobânzi de plătit şi cheltuieli asimilate
(3)Venituri privind titlurile
a)Venituri din acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
b)Venituri din participaţii
c)Venituri din părţi în cadrul societăţilor comerciale legate
(4)Venituri din comisioane
(5)Cheltuieli cu comisioane
(6)Profit sau pierdere netă din operaţiuni financiare
(7)Alte venituri din exploatare
(8)Cheltuieli administrative generale
a)Cheltuieli cu personalul, din care:
- Salarii
- Cheltuieli cu asigurările sociale, din care:
* cheltuieli aferente pensiilor
b)Alte cheltuieli administrative
(9)Corecţii asupra valorii imobilizărilor necorporale şi corporale
(10)Alte cheltuieli de exploatare
(11)Corecţii asupra valorii creanţelor şi provizioanelor pentru datorii contingente şi angajamente
(12)Reluări din corecţii asupra valorii creanţelor şi provizioanelor pentru datorii contingente şi angajamente
(13)Corecţii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participaţiilor şi a părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate
(14)Reluări din corecţii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participaţiilor şi a părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate
(15)Rezultatul activităţii curente
(16)Venituri extraordinare
(17)Cheltuieli extraordinare
(18)Rezultatul activităţii extraordinare
(19)Impozitul pe profit
(20)Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus
(21)Rezultatul exerciţiului financiar
62._
(1)Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale instituţiei trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare".
(2)Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale instituţiei şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.
(3)În înţelesul prezentelor reglementări, prin activităţi curente se înţeleg orice activităţi desfăşurate de o instituţie, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
(4)Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale instituţiei, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de instituţie, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.
(5)Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere, în general, la elemente extraordinare sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.
(6)Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar.
63.Instituţiile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează "Rezultatul activităţii curente" şi "Rezultatul activităţii extraordinare".
SECŢIUNEA 5:PREVEDERI REFERITOARE LA UNELE ELEMENTE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
I.Elementul 1 - Dobânzi de primit şi venituri asimilate
64.Acest element cuprinde veniturile generate de activitatea bancară, incluzând:
a)veniturile realizate provenind din elementele înscrise la poziţiile 1-5 şi 12 din Activul bilanţului, oricum ar fi calculate. Asemenea venituri trebuie să includă şi veniturile generate de eşalonarea discountului pentru activele achiziţionate la o valoare mai mică decât suma plătibilă la scadenţă, precum şi pentru datoriile contractate la o valoare mai mare decât valoarea rambursabilă la scadenţă;
b)veniturile rezultate din operaţiunile la termen acoperite, eşalonate pe durata efectivă a operaţiunii şi care au caracter de dobândă;
c)taxe şi comisioane de primit, cu caracter de dobândă şi calculate în funcţie de durată sau la valoarea creanţei sau a angajamentului dat.
II.Elementul 2 - Dobânzi de plătit şi cheltuieli asimilate
65.Acest element cuprinde cheltuielile generate de activitatea bancară, incluzând:
a)cheltuielile provenind din elementele înscrise la poziţiile 1-4 şi 7 din Pasivul bilanţului, oricum ar fi calculate. Asemenea cheltuieli trebuie să includă şi cheltuielile generate de eşalonarea primei pentru activele achiziţionate la o valoare mai mare decât suma plătibilă la scadenţă, precum şi pentru datoriile contractate la o valoare mai mică decât valoarea rambursabilă la scadenţă;
b)cheltuielile rezultate din operaţiunile la termen acoperite, eşalonate pe durata efectivă a operaţiunii şi care au caracter de dobândă;
c)taxe şi comisioane de plătit, cu caracter de dobândă şi calculate în funcţie de durata sau valoarea datoriei sau a angajamentului primit.
III.Elementul 3 - Venituri privind titlurile
66.Acest element cuprinde dividendele şi alte venituri aferente acţiunilor, participaţiilor şi părţilor în societăţile legate. Venitul din acţiuni în societăţi de investiţii trebuie, de asemenea, inclus la acest element.
IV.Elementele 4 - Venituri din comisioane şi 5 - Cheltuieli cu comisioane
67.Fără a prejudicia prevederile pct. 64 şi 65, veniturile din comisioane includ veniturile aferente serviciilor acordate terţelor părţi, iar cheltuielile cu comisioanele includ cheltuielile aferente serviciilor prestate de terţe părţi, în special:
- comisioane pentru garanţii, administrarea creditelor în contul altor creditori şi pentru tranzacţiile cu titluri în contul unor terţe părţi;
- comisioane pentru plata operaţiunilor comerciale şi alte cheltuieli sau venituri aferente acestora, cheltuieli de administrare a conturilor şi comisioane pentru păstrarea în custodie şi administrarea titlurilor;
- comisioane percepute pentru operaţiunile de schimb şi pentru vânzarea şi cumpărarea de monede sau metale preţioase în contul unor terţe părţi;
- comisioane percepute în calitate de intermediar pentru operaţiuni de credit sau de plasament a contractelor de economii sau a celor de asigurări.
V.Elementul 6 - Profit sau pierdere netă din operaţiuni financiare
68.Acest element cuprinde:
a)rezultatul net din tranzacţii cu titluri care nu au caracter de imobilizări financiare, şi corecţiile şi reluările din corecţii asupra valorilor acestor titluri;
b)rezultatul net din operaţiunile de schimb, fără a prejudicia pct. 64 b) şi 65 b);
c)rezultatul net din alte operaţiuni de vânzare-cumpărare care implică instrumente financiare, inclusiv metale preţioase.
VI.Elementele 11 - Corecţii asupra valorii creanţelor şi provizioanelor pentru datorii contingente şi angajamente şi 12 - Reluări din corecţii asupra valorii creanţelor şi provizioanelor pentru datorii contingente şi angajamente
69._
(1)Aceste elemente cuprind:
- cheltuieli pentru corecţii asupra valorii creanţelor prezentate la elementele 3 şi 4 din Activul bilanţului, precum şi venituri din recuperări de creanţe trecute anterior pe pierderi şi din reluări din corecţii asupra valorilor respective;
- cheltuieli pentru corecţii asupra elementelor din afara bilanţului prezentate la elementele în afara bilanţului 1 şi 2 şi reluări din corecţii asupra valorii provizioanelor constituite anterior.
(2)Corecţiile de valoare pentru creanţele privind instituţiile de credit, clientela, societăţile cu care instituţia are o legătură de participaţie şi societăţile legate, se vor prezenta în notele la situaţiile financiare în cazul în care sunt semnificative.
VII.Elementele 13 - Corecţii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participaţiilor şi a părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate şi 14 - Reluări din corecţii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participaţiilor şi a părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate
70._
(1)Aceste elemente cuprind:
- cheltuieli pentru corecţiile asupra valorilor elementelor 5 - 8 din Activ;
- reluări din corecţii efectuate anterior asupra elementelor respective, în măsura în care cheltuielile şi veniturile se referă la titluri înregistrate ca imobilizări financiare, participaţii şi părţi în societăţile comerciale legate.
(2)Corecţiile de valoare privind aceste valori mobiliare, participaţii şi părţi în societăţile legate sunt prezentate separat în notele la situaţiile financiare, în măsura în care acestea sunt semnificative.
SECŢIUNEA 6:PRINCIPII CONTABILE GENERALE
71._
(1)Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
(2)Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.
(3)Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi contul de profit şi pierdere.

72._
(1)Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că instituţia îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.
Acest principiu presupune că instituţia îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
(2)O instituţie nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze instituţia sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.
Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată.
(3)Dacă administratorii unei instituţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia instituţia nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului.

73.Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

74._
(1)Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi, în special:
a)în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
b)trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
c)trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale;
d)trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere.
(2)Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

75.Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.
76.Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
77.Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentele reglementări.
78._
(1)Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
(2)Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi instituţie efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare.
(3)În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.

79._
(1)Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.
(2)Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni.
Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea.
(3)Exemple de situaţii când se aplică principiul prevalentei economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar; încadrarea operaţiunilor de pensiune.

80.Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt indicate cu litere mici poate fi combinată dacă:
a)acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 11; sau
b)o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

81.Abateri de la principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune pot fi efectuate în cazuri excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
SECŢIUNEA 7:REGULI DE EVALUARE
I.Reguli generale de evaluare
82.Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări. În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale se aplică prevederile pct. 121-126 din prezentele reglementări.

83._
(1)La data intrării în cadrul instituţiei, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a)la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b)la cost de producţie - pentru bunurile produse în cadrul instituţiei;
c)la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere, pentru bunurile obţinute urmare a executării silite a creanţelor sau rezilierii contractelor de leasing financiar, precum şi pentru instrumente financiare derivate.

(2)În cazul menţionat la lit. c), valoarea justă se substituie costului de achiziţie.
(3)Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare.
În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesionişti în evaluare.

(4)În cazul titlurilor de tranzacţie, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei de titluri, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
(5)În cazul celorlalte categorii de titluri, costul de achiziţie include şi costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei de titluri.
(6)Pentru titlurile cu venit fix clasificate în categoria titlurilor de plasament sau a titlurilor de investiţii, creanţele din dobânzile calculate pentru perioada scursă de la emisiunea acestora şi până în momentul achiziţiei (cuponul scurs) pot fi înregistrate în conturile de titluri sau în conturile de creanţe ataşate corespunzătoare. În acest ultim caz, diferenţa dintre valoarea de achiziţie şi cuponul scurs este înregistrată în conturile de titluri corespunzătoare.
84._
(1)Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
(11)În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

(2)Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor.

85._
(1)Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
(2)Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.

(3)În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt doar indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie.
(4)Următoarele reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
- costurile de desfacere.
86._
(1)Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie poate fi inclusă în costurile de producţie, în măsura în care aceasta este legată de perioada de producţie. În cazul includerii dobânzii în valoarea activelor, aceasta trebuie prezentată în notele explicative.
(2)În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.
87._
(1)Evaluarea cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementări şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.
(2)În scopul efectuării inventarierii, conducerea instituţiei trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.
În vederea desfăşurării în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică şi economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.

88._
(1)În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, instituţiile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
(2)În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
(3)În înţelesul prezentelor reglementări, valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi pierderile acumulate din depreciere sau pierdere de valoare.
(4)La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
(5)Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
(6)Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.
(7)Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate.

881._
(1)Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie.
(2)Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
(3)În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori independenţi sau personalul instituţiei, şi alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar).
(4)Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi interne de informaţii.
La sursele externe de informaţii se încadrează aspecte precum:
- pe parcursul perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;
- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra instituţiei, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care instituţia îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc.
Din sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele elemente:
- există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;
- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra instituţiei, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situaţiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum şi planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior;
- raportările interne pun la dispoziţie indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.
(5)Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziţie de raportările interne, includ:
- fluxul de numerar necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut iniţial în buget;
- rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;
- o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.
(6)Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista şi unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ţine cont de surse externe şi interne de informaţii.
În categoria surselor externe de informaţii se pot încadra următoarele:
- valoarea de piaţă a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;
- în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra instituţiei sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care instituţia îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc.
Dintre sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele:
- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra instituţiei, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăţi şi a creşte performanţa imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparţine imobilizarea; - raportările interne dovedesc faptul că performanţa economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut iniţial etc.
(7)Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare şi orice pierdere din depreciere cumulată.

89._
(1)La data ieşirii din cadrul instituţiei sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate).
(2)Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora.
(3)La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

II.Imobilizări
90.Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o perioadă mai mare de un an, în scopul desfăşurării activităţilor instituţiei. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor pct. 91 şi 92.

91._
(1)Costul de achiziţie sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică trebuie redus cu ajustări calculate pentru a diminua valoarea unor astfel de active în mod sistematic de-a lungul duratelor lor de utilizare economică (amortizare).

(11)Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).

(2)În înţelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:
a)perioada pe parcursul căreia unitatea estimează că activul va fi disponibil pentru utilizare de către instituţie; sau
b)numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de instituţie prin folosirea activului respectiv.
(3)Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu pierderile cumulate din depreciere.
(4)Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de instituţie.
(5)Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată.
(6)Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.
(7)În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
(8)O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.
(9)În cazuri excepţionale, inclusiv în situaţia prevăzută la pct. 121 alin. (4) din prezentele reglementări, durata de amortizare stabilită iniţial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.

92._
(1)Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierderea de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului.
(2)Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă.
(3)Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
(4)Evaluarea la valorile minime, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.
93.Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate.
94._
(1)Activele incluse la elementele 9 şi 10 din Activul formatului de bilanţ, trebuie să fie evaluate întotdeauna ca imobilizări.
(2)Activele incluse în alte elemente (posturi) din bilanţ trebuie să fie evaluate ca imobilizări atunci când sunt destinate să fie folosite în mod durabil în activitatea instituţiei.
(3)Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare, rezultat în urma reevaluării imobilizărilor corporale, poate fi transferat direct în rezultatul reportat, atunci când acest surplus este realizat.
III.Imobilizări necorporale
95._
(1)O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

(2)Imobilizările necorporale cuprind: fondul comercial, cheltuieli de constituire, alte imobilizări necorporale, avansuri pentru imobilizări necorporale şi imobilizări necorporale în curs.
(3)O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabilă când:
a)este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de instituţie şi vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; sau
b)decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de instituţie sau de alte drepturi şi obligaţii.
(4)O instituţie controlează o imobilizare dacă instituţia are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona accesul altora la acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de către instituţie.
(5)Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect fizic, cum ar fi un compact-disc (în cazul unui software), documentaţie legală (în cazul unei licenţe sau al unui brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale ar trebui tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o instituţie evaluează care element este mai semnificativ. De exemplu, software-ul pentru un utilaj computerizat care nu poate opera fără acel software specific se include în valoarea acelei imobilizări corporale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de operare al unui computer. Atunci când software-ul nu este parte integrantă a hardware-ului respectiv, software-ul este tratat ca imobilizare necorporală.
(6)Listele de clienţi nu se recunosc ca imobilizări necorporale.

96._
(1)O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru instituţie şi costul său poate fi evaluat în mod credibil.
(2)Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o instituţie clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o instituţie nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, instituţia tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare.
(3)Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate, deoarece în faza de cercetare a unui proiect intern, o instituţie nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare.
(4)Cercetarea este investigaţia originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi.
(5)Exemple de activităţi de cercetare sunt:
a)activităţile al căror scop este acela de a obţine cunoştinţe noi;
b)identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor descoperirilor făcute prin cercetare sau a altor cunoştinţe;
c)căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; şi
d)formularea, elaborarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite.

97._
(1)Fondul comercial apare, de regulă, în urma combinărilor de întreprinderi şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate.
(2)În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, se au în vedere următoarele prevederi:
a)fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
b)totuşi, instituţiile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative.
(3)În situaţiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi, după caz, şi de datorii şi capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de fuziune. Transferul este în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii. Pentru recunoaşterea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, instituţiile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează, de regulă, de către profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
(4)Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ deoarece nu este o resursă identificabilă (adică nu este separabil şi nici nu decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură) controlată de instituţie, care să poată fi evaluată credibil la cost.

98.Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei instituţii (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii instituţiei).
99._
(1)O instituţie poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
(2)În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
100.Sumele prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în note.

101._
(1)În cadrul altor imobilizări necorporale se înregistrează cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia celor create intern de instituţie, programele informatice create sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, reţete, formule, modele, proiecte, prototipuri precum şi alte imobilizări necorporale.
(2)Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale", se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către instituţia care le deţine.
(3)În cazul programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat.

102._
(1)Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect ce vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale.

(11)O imobilizare necorporală generată de dezvoltare (sau faza de dezvoltare a unui proiect intern) se recunoaşte dacă, şi numai dacă, o instituţie poate demonstra toate elementele următoare:
a)fezabilitatea tehnică pentru finalizarea imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
b)intenţia sa de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau vinde;
c)capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
d)modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, instituţia poate demonstra existenţa unei pieţe pentru producţia generată de imobilizarea necorporală ori pentru imobilizarea necorporală în sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;
e)disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură adecvate pentru a completa dezvoltarea şi pentru a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
f)capacitatea sa de a evalua credibil cheltuielile atribuibile imobilizării necorporale pe perioada dezvoltării sale.

(2)Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.
(3)În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.
(4)În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
(5)Sumele prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de dezvoltare" trebuie explicate în notele explicative.

103._
(1)În cadrul avansurilor se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.
(2)Imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.
104.Un element raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unei imobilizări necorporale.

105._
(1)Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează, de regulă, în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
(2)Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.
106.O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
107.O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sau cedarea sa.

108._
(1)În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2)În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile care apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.

IV.Imobilizări corporale
109._
(1)Imobilizările corporale reprezintă active care:
a)sunt deţinute de o instituţie pentru a fi utilizate în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b)sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
(2)Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale; avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
(3)Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii

110._
(1)Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.
(2)Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
111._
(1)Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcţia unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:
a)costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de acestea;
b)cheltuieli materiale;
c)costurile de amenajare a amplasamentului;
d)costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
e)costurile de instalare şi asamblare;
f)cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
g)onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor etc.
(2)În costul unei imobilizări corporale sunt incluse şi costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea acesteia la scoaterea din funcţiune, precum şi cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil şi instituţia are o obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a amplasamentului.

(3)Costurile estimate cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu restaurarea amplasamentului, se recunosc în valoarea acesteia, în corespondenţă cu contul de provizioane corespunzător, 555 "Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea".
(4)În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului. Acelaşi tratament contabil se aplică şi cheltuielilor reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate.

112.Prevederile pct. 128 se aplică şi în cazul imobilizărilor corporale.
113._
(1)Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.
(2)Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unor contracte de închiriere, locaţie de gestiune şi a altor contracte similare, prin care se transferă dreptul de utilizare a respectivelor bunuri pe o perioadă de timp, fără a transfera substanţial riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate, se evidenţiază în contabilitatea instituţiei care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.
114._
(1)Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.
(2)Sunt recunoscute ca o componentă a activului investiţiile efectuate la imobilizările corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi să conducă la obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial.
(3)Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare.
115._
(1)O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
(2)Dacă o instituţie recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci aceasta scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare.
116._
(1)În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2)În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.

117.În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
118._
(1)Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.
(2)Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
a)sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b)sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
V.Imobilizări financiare
119.Imobilizările financiare, în sensul prezentelor reglementări, cuprind: titluri de participare, părţi în societăţile comerciale legate şi titluri destinate a fi folosite în mod durabil în activitatea instituţiei (titluri ale activităţii de portofoliu şi titluri de investiţii).
120._
(1)Obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix care au caracter de imobilizări financiare sunt prezentate în bilanţ la preţul de achiziţie.
(2)Atunci când preţul de achiziţie al acestor titluri este mai mare decât preţul de rambursare, diferenţa trebuie amortizată în mod eşalonat, în aşa fel încât să fie complet trecută pe cheltuieli până în momentul în care se răscumpără titlul. Diferenţa trebuie prezentată separat în bilanţ sau în notele explicative.
(3)Atunci când preţul de achiziţie al acestor titluri este mai mic decât preţul de rambursare, diferenţa trebuie trecută la venituri, în mod eşalonat, pe parcursul perioadei rămase de scurs până la răscumpărare. Diferenţa trebuie prezentată separat în bilanţ sau în notele explicative.
VI.Reguli alternative de evaluare a imobilizărilor corporale
121._
(1)Instituţiile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.
(2)Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.

(3)Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanţ. Fac excepţie situaţiile în care data situaţiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situaţiilor financiare anuale.

(4)În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de profit şi pierdere.
(5)Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia reevaluării acesteia i se stabileşte o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.

122._
(1)Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
(2)La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:
a)recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
b)eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.
123._
(1)În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.
(2)Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.
(3)Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate.

(4)O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei instituţii.
(5)Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente etc.
(6)Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piaţă.

(7)Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauză că nu există o piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, minus ajustările cumulate de valoare.

(8)O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)elementele comercializate sunt omogene;
b)pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi
c)preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi.
(9)Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

124._
(1)În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în cadrul elementelor de capitaluri proprii. Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.
(2)Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, instituţiile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:
a)valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
b)diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar;
c)sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare;
d)valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.
(3)Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:
a)ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementelor de capitaluri proprii, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau
b)ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
(4)Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementelor de capitaluri proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
(5)Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate şi pentru obţinerea scopului său.
(6)Sumele reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
(7)Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. În sensul prezentelor reglementări, surplusul de reevaluare inclus în rezerva din reevaluare se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care sa constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de instituţie. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.
(8)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (5) şi la pct. 94.(3), rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.
125.Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii atribuite imobilizării la încheierea acelui exerciţiu financiar.

126.În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:
a)valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de valoare; sau
b)valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.
VII.Active de natura stocurilor şi alte active ce nu sunt deţinute ca imobilizări
127.La evaluarea activelor de natura stocurilor, creanţelor, obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix, precum şi a acţiunilor şi altor titluri cu venit variabil care nu sunt deţinute ca imobilizări financiare, vor fi avute în vedere următoarele aspecte:
a)Sunt aplicabile prevederile pct. 85.(4) din prezentele reglementări.
b)Valoarea activelor de natura stocurilor, a creanţelor, precum şi a obligaţiunilor şi a altor titluri cu venit fix, a acţiunilor şi a altor titluri cu venit variabil care nu sunt deţinute ca imobilizări financiare, înregistrate în contabilitate, va fi egală cu costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor lit. c) de mai jos.
c)Ajustările de valoare se fac pentru elementele de activ menţionate mai sus, în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
d)Evaluarea efectuată conform prevederilor lit. c) de mai sus nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.
e)Dacă elementele de activ menţionate la lit. b) fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional, exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.
128.Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare totală este de o importanţă secundară pentru instituţie pot fi prezentate la "Active" la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod semnificativ.
129._
(1)Stocurile sunt active:
a)deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b)în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;
c)sub formă de materiale care urmează să fie folosite pentru desfăşurarea activităţii sau pentru prestarea de servicii.
(2)Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

(21)Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi beneficiilor.
(22)În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid. Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
- stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân contabilizate în bilanţul debitorului până la vânzarea lor;
- bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;
- bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având loc;
- bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii. De exemplu, la vânzările cu condiţia de livrare "ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc.
(23)Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătăţită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.

(3)În înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.
1291.În cazul activelor care iniţial erau destinate vânzării şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de instituţie pe o perioadă îndelungată sau să fie închiriate unor terţi, în contabilitate se înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale.
Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate.

130._
(1)Costul stocurilor şi al altor active care nu sunt de obicei fungibile trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
(2)Stocurile şi alte active fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
(3)Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor şi ale altor active.
(4)Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile şi alte active cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
131._
(1)La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:
a)metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;
b)metoda costului mediu ponderat - CMP;
c)metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
(2)Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active.
(3)Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
(4)Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare.

(5)Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
(6)Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
a)motivul schimbării metodei, şi
b)efectele sale asupra rezultatului.
(7)O instituţie trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de "utilizare similară" este proprie fiecărei instituţii. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.

(8)O diferenţă în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.

132._
(1)Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent.
(2)Inventarul permanent constă în înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
133._
(1)Titlurile transferabile care nu au caracter de imobilizări financiare sunt titlurile de tranzacţie şi de plasament.
(2)Evaluarea ulterioară a titlurilor de tranzacţie se efectuează la valoarea de piaţă fără deducerea costurilor de tranzacţionare aferente vânzării sau cedării. Modificările valorii de piaţă sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere.
(3)Titlurile de tranzacţie sunt înscrise în bilanţ la valoarea de piaţă, iar titlurile de plasament la valoarea cea mai mică dintre valoarea de piaţă şi cea de achiziţie.

(4)Pentru diferenţa negativă dintre valoarea de piaţă şi valoarea de achiziţie a titlurilor de plasament se fac ajustări de valoare.
(5)Diferenţa pozitivă dintre valoarea de piaţă şi valoarea de achiziţie a titlurilor de plasament se va prezenta în notele explicative.
VIII.Elemente de activ şi pasiv exprimate în devize
134._
(1)Elementele de activ şi de pasiv exprimate în devize trebuie să fie convertite în lei la cursul de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanţului cu excepţia activelor în devize înregistrate ca imobilizări financiare care sunt convertite în lei la cursul de schimb în vigoare la data achiziţionării acestora.
(2)Prin curs de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanţului se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară a exerciţiului financiar în cauză.
135._
(1)Operaţiunile de schimb la vedere neajunse la scadenţă trebuie să fie convertite la cursul de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanţului.
(2)Tranzacţiile de schimb la termen neajunse la scadenţă trebuie convertite la cursul la termen rămas de scurs de la data întocmirii bilanţului.
136._
(1)Diferenţele dintre valoarea de intrare (contabilă) a elementelor de activ şi de pasiv, a operaţiunilor la vedere şi la termen înregistrate în afara bilanţului şi sumele rezultate în urma conversiei respectivelor elemente, efectuate în conformitate cu pct. 134 şi 135, vor fi evidenţiate în contul de profit şi pierdere.
(2)Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează în contul de profit şi pierdere. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează conform pct. 134.
IX.Prime privind rambursarea obligaţiunilor
137._
(1)Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ, ca o corecţie a datoriei, precum şi în notele explicative.
(2)Valoarea acestei diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei.
X.Provizioane
138._
(1)Provizioanele reprezintă datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.
(2)Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
- instituţia are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
(3)Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:
a)datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la ori expediate de furnizori şi care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi
b)cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la ori expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este în general mult mai redus decât în cazul provizioanelor.
(4)Adesea, cheltuielile angajate sunt prezentate ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.
(5)O obligaţie curentă este o obligaţie legală, contractuală sau implicită.
(6)În înţelesul prezentelor reglementări:
a)o obligaţie legală sau contractuală este obligaţia care rezultă:
- dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);
- din legislaţie; sau
- din alt efect al legii;
b)o obligaţie implicită (de exemplu, obligaţia prin care o instituţie se angajează să efectueze plăţi compensatorii personalului disponibilizat) este obligaţia care rezultă din acţiunile unei instituţii în cazul în care:
- prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a instituţiei sau dintr-o declaraţie suficient de specifică, instituţia a indicat partenerilor săi că îşi asumă anumite responsabilităţi; şi
- ca rezultat, instituţia a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele responsabilităţi.
139._
(1)Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
(2)Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale instituţiei (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor).
140._
(1)Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
(2)Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.
141._
(1)Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o instituţie ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment.
(2)Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei, în acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu.
(3)Actualizarea provizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane specializate. Rata de actualizare utilizată reflectă evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei.

142.Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.
143.Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.
144._
(1)Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.
(2)Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
(3)Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.
XI.Subvenţii
145.În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
146.În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:
- subvenţii guvernamentale;
- împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
- alte sume cu caracter de subvenţii.
147._
(1)Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca instituţia beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate.
(2)O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.

(3)În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile de inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
148.Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
149._
(1)Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.
(2)În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.

150._
(1)Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.
(2)Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
151._
(1)Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
(2)Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.
(3)În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială.
XII.Rezultatul exerciţiului
152._
(1)Profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar.
(2)Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.
(3)Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.
(4)Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(5)Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează în conturile de rezerve corespunzătoare în contrapartidă cu contul "Repartizarea profitului". Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii.

(51)În contul 5811 "Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, respectiv pierderea neacoperită" se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit şi pierdere al exerciţiului financiar precedent.

(6)Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, stabilirea ordinii surselor din care se acoperă pierderea contabilă este de competenţa adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.
(7)Închiderea conturilor "Profit sau pierdere" şi "Repartizarea profitului" se efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale.
XIII.Active şi datorii contingente
153._
(1)Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul instituţiei.
(2)Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată instituţia şi al cărui rezultat este incert.
(3)Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în instituţie. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoaşterea lor ar putea determina recunoaşterea unui venit care să nu se realizeze niciodată.
(4)În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
(5)Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, instituţia va prezenta în notele explicative activul contingent.
154._
(1)O datorie contingentă este:
a)o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul instituţiei; sau
b)o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
- nu este sigur că vor fi necesare resurse care să încorporeze beneficii economice pentru stingerea acestei datorii; sau
- valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
(2)Datoriile contingente nu se recunosc în bilanţ, acestea fiind prezentate în cadrul elementelor în afara bilanţului, în conformitate cu prevederile pct. 56 şi pct. 57, respectiv în notele explicative, în cazul altor datorii contingente.
(3)În situaţia în care o instituţie are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
(4)Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă devine probabil faptul că va fi necesară o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice pentru un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi făcută nicio estimare credibilă şi, drept urmare, va exista o datorie care nu poate fi recunoscută, dar va fi prezentată ca obligaţie contingentă.
155.Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
a)provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
b)datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
- obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă instituţia are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
- obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor instituţiei pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
XIV.Evenimente ulterioare datei bilanţului
156._
(1)Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
(2)În accepţiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situaţiilor financiare anuale se înţelege aprobarea acestora de către un consiliul director, administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării instituţiei, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform legii.
(3)Evenimentele ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informaţii financiare selectate.
(4)Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului:
a)cele care fac dovada condiţiilor care au existat la data bilanţului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanţului conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale; şi;
b)cele care oferă indicaţii despre condiţii apărute ulterior datei bilanţului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanţului nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale.
(5)În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, instituţia ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului.
(6)Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului, care conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi care impun ajustarea de către instituţie a valorilor recunoscute în situaţiile sale financiare sau recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute, sunt următoarele:
a)soluţionarea ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o instituţie are o obligaţie prezentă la data bilanţului. Instituţia ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, instituţia nu prezintă o datorie contingenţă;
b)falimentul unui client, apărut ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, instituţia trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale;
c)descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt incorecte.
(7)În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, instituţia nu îşi ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare, pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanţului.
(8)Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
(9)Dacă o instituţie primeşte, ulterior datei bilanţului, informaţii despre condiţiile ce au existat la data bilanţului, instituţia trebuie să actualizeze prezentările de informaţii ce se referă la aceste condiţii, în lumina noilor informaţii.
(10)Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. În consecinţă, o instituţie trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanţului:
a)natura evenimentului; şi
b)o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.

157._
(1)Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile financiare precedente.

(11)Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
(12)Corectarea erorilor aferente perioadelor anterioare, constatate în contabilitate, se efectuează pe seama rezultatului reportat şi nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii.

(2)Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale instituţiei pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informaţii credibile care:
a)erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; sau
b)ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare.
(3)Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.
(4)În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.
(5)În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate.
(6)În vederea asigurării comparabilităţii, informaţiile prezentate în situaţiile financiare ale exerciţiului financiar curent, referitoare la perioadele anterioare, sunt ajustate pentru a reflecta corectarea erorilor, în măsura în care acest lucru este posibil.
(7)Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii, acestea rămânând aşa cum au fost publicate.
(8)Erorile aferente exerciţiului financiar curent se corectează prin stornarea (înregistrarea în roşu/cu semnul minus sau prin metoda înregistrării inverse, în funcţie de politica contabilă şi de programele informatice utilizate) operaţiunii contabilizate greşit şi, concomitent, înregistrarea corespunzătoare a operaţiunii în cauză.

SECŢIUNEA 8:CONŢINUTUL NOTELOR EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
158.Notele explicative trebuie:
a)să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;
b)să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.
159._
(1)Pe lângă informaţiile cerute conform prevederilor din celelalte secţiuni ale prezentelor reglementări, instituţiile trebuie să prezinte în notele explicative şi informaţiile prevăzute de prezenta secţiune.
(2)Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative.
160.Notele explicative trebuie să menţioneze, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.
161.Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda naţională.
162._
(1)Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o instituţie la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale. Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.

(2)În aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, instituţiile trebuie să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul instituţiilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării instituţiei respective. Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, în colaborare cu specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de instituţie.

(3)La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevăzute de prezentele reglementări.
(4)Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:
a)relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
b)credibile în sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea instituţiei;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
c)inteligibile.

163._
(1)Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de reglementări sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile instituţiei.
(2)În cazul modificării unei politici contabile, instituţiile trebuie să menţioneze în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii.

(21)Schimbările de politici contabile pot fi determinate de:
a)iniţiativa instituţiei, caz în care schimbarea trebuie justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale:
b)o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune instituţiei (schimbare de reglementare), caz în care schimbarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menţionată în acestea.
(22)Schimbarea conducătorilor instituţiei nu justifică schimbarea politicilor contabile.
(23)Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi; uzurii morale a stocurilor; duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.
(24)Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei mai bune experienţe.
(25)O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă instituţia are dificultăţi în a face distincţie între o schimbare de politică contabilă şi o schimbare de estimare, schimbarea se tratează ca o modificare a estimării.
(26)Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv prin includerea sa în rezultatul:
- perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi); sau
- perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale).

(3)Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
a)adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;
b)adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
164.Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înţelegere:
a)denumirea instituţiei care face raportarea;
b)faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;
c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;
d)moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale;
e)exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
165.O instituţie prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situaţiile financiare anuale:
a)locul principal unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul social;
b)o descriere a naturii activităţii desfăşurate şi principalele domenii de activitate;
c)denumirea societăţii - mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
d)orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra entităţii.
166._
(1)Dacă au existat tranzacţii între entităţile afiliate, entitatea raportoare trebuie să prezinte natura relaţiilor dintre acestea, tipurile de tranzacţii, precum şi valoarea tranzacţiilor.
(2)Se prezintă tranzacţiile încheiate cu entităţile afiliate, inclusiv suma acestor tranzacţii, natura relaţiei cu entitatea afiliată şi alte informaţii referitoare la tranzacţii, necesare pentru o înţelegere a poziţiei financiare a instituţiei raportoare, dacă asemenea tranzacţii sunt semnificative şi nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepţia cazului când informaţia separată este necesară pentru o înţelegere a efectelor tranzacţiilor cu entitatea afiliată, asupra poziţiei financiare a instituţiei raportoare.
167.În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii:
a)denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care instituţia deţine fie direct, fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul instituţiei, interese de participare reprezentând un procent de capital de cel puţin 20%, prezentând: proporţia de capital deţinut, valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. Informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea entităţii în care se deţine interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă în sensul pct. 11 din prezentele reglementări;
b)denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care instituţia este asociat cu răspundere nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă în sensul pct. 11 din prezentele reglementări;
c)denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup de entităţi din care face parte instituţia în calitate de filială;
d)denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup de entităţi din care face parte instituţia în calitate de filială şi care este, de asemenea, inclusă în grupul de entităţi prevăzut la lit. c);
e)locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate prevăzute la lit. c) şi d), cu condiţia ca acestea să fie disponibile;
f)existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile sau valori mobiliare ori drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă. Aceste informaţii se prezintă distinct la imobilizări financiare sau la active financiare care nu au caracter de imobilizări.
168._
(1)În notele explicative se prezintă, de asemenea:
a)pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:
- valoarea justă a instrumentelor, dacă o astfel de valoare poate fi determinată;
- informaţii privind aria şi natura instrumentelor financiare;
b)pentru imobilizările financiare prevăzute la pct. 119 din prezentele reglementări înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă şi fără a se fi utilizat opţiunea de a face o ajustare de valoare conform pct. 92.(1):
- valoarea contabilă şi valoarea justă ale fiecăruia dintre activele individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale;
- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor pe care se întemeiază opinia că valoarea contabilă va fi recuperată.
(2)O instituţie prezintă informaţii care să permită utilizatorilor situaţiilor sale financiare să evalueze importanţa instrumentelor financiare pentru poziţia şi performanţa sa financiară.

169._
(1)În notele explicative trebuie prezentate, de asemenea, informaţii referitoare la obligaţiile financiare viitoare ale instituţiei pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situaţia economică a instituţiei.
(2)Valoarea totală a oricăror angajamente, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute în bilanţ, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste informaţii sunt utile pentru evaluarea poziţiei financiare.
(3)Notele explicative prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelor instituţiei, care nu sunt incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamente asupra instituţiei, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative şi în măsura în care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a instituţiei.
(4)Pentru orice garanţie semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată.
(41)Se specifică toate situaţiile în care instituţia a depus garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea unui terţ, menţionându-se, de asemenea şi valoarea acestora.
(42)În cazul existenţei de garanţii, o instituţie prezintă:
- valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanţii reale pentru datorii sau datorii contingente; şi
- termenii şi condiţiile aferente gaj arii.
(43)Când o instituţie deţine garanţii reale şi are dreptul de a vinde sau regaja garanţia reală în lipsa imposibilităţii de respectare a obligaţiilor de către proprietarul garanţiei reale, aceasta prezintă:
- valoarea justă a oricăror astfel de garanţii reale vândute sau regajate, şi dacă instituţia are sau nu obligaţia de a le returna; şi
- termenii şi condiţiile asociate cu utilizarea garanţiilor reale.

(5)Orice angajamente privind pensiile şi entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.
(6)Pentru împrumuturile recunoscute la data de raportare, o instituţie prezintă:
- detaliile oricăror neexecutări ale obligaţiilor privind durata principalului, dobânda, condiţiile de rambursare a acelor împrumuturi de plată;
- încălcări ale condiţiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite rambursarea accelerată. Informaţiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condiţiile împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;
- valoarea contabilă a împrumuturilor, pentru care nu a fost onorată obligaţia la data de raportare; şi
- dacă obligaţia neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condiţiile împrumuturilor, înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru emitere.

170._
(1)Referitor la capitalul instituţiei, în notele explicative se prezintă următoarele informaţii:
a)dacă instituţia nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris;
b)dacă, conform actului de înfiinţare, instituţia are capital autorizat, valoarea acestuia, precum şi valoarea capitalului subscris în momentul înfiinţării instituţiei sau în momentul autorizării instituţiei pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;
c)numărul şi valoarea nominală a acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele unui capital autorizat, precum şi valoarea încasată de către instituţie la distribuirea lor;
d)dacă există mai multe clase de acţiuni sau părţi sociale, numărul şi valoarea nominală pentru fiecare clasă.
(2)În înţelesul prezentelor reglementări, prin capital autorizat se înţelege suma maximă a capitalului subscris potrivit statutului sau adunării generale, iar prin clasă de acţiuni sau părţi sociale se înţelege o grupare în funcţie de caracteristicile acestora, stabilite potrivit legii.
171._
(1)În cazul în care instituţia a emis pe parcursul exerciţiului financiar valori mobiliare, se prezintă următoarele informaţii:
a)tipul valorilor mobiliare emise;
b)pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune şi suma primită.
(2)În cazul în care obligaţiunile emise de o instituţie sunt deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de către acea instituţie, în notele explicative se menţionează valoarea nominală a obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a acestora.
172._
(1)În notele explicative trebuie incluse informaţii privind numărul mediu de persoane angajate în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciţiului financiar, defalcate conform pct. 61 elementul 8.(a).
(2)Se menţionează suma indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în virtutea responsabilităţilor acestora, precum şi orice angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foştii membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
173.În notele explicative trebuie prezentate, de asemenea, valoarea avansurilor şi creditelor acordate de către instituţie membrilor organelor de administrare, conducere sau supraveghere, precum şi angajamentele luate în contul acestor persoane cu titlu de garanţie de orice tip. Aceste informaţii trebuie să fie furnizate în mod global pentru fiecare categorie în parte.
174.În notele explicative trebuie prezentată şi măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi regulile de evaluare prevăzute de prezentele reglementări, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de facilităţi fiscale. Atunci când influenţa unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii.
175._
(1)În notele explicative se prezintă diferenţa dintre cheltuiala cu impozitul pe profit aferent exerciţiului financiar curent şi exerciţiilor financiare precedente şi suma impozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciţii, cu condiţia ca această diferenţă să fie semnificativă pentru obligaţiile fiscale viitoare.
(2)De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit pe profit.
176.În completarea informaţiilor solicitate la pct. 167 lit. f) din prezentele reglementări, instituţiile prezintă, pentru postul 7 din Pasiv (Datorii subordonate), următoarele informaţii:
a)pentru fiecare împrumut care depăşeşte 10% din valoarea totală a datoriilor subordonate:
(i)valoarea împrumutului, moneda de exprimare, rata dobânzii şi scadenţa, sau o menţiune că este vorba de o emisiune perpetuă;
(ii)dacă există circumstanţe în care este necesară rambursarea anticipată;
(iii)condiţiile subordonării, existenţa unor dispoziţii care permit convertirea datoriei subordonate în capital sau alt element de pasiv, precum şi condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii;
b)o menţiune globală privind regulile ce guvernează celelalte împrumuturi.
177._
(1)Instituţiile menţionează distinct, în notele explicative la situaţiile financiare, pentru fiecare din elementele de Activ 3.(b) "Creanţe asupra instituţiilor de credit - alte creanţe" şi 4 "Creanţe asupra clientelei", precum şi pentru fiecare din elementele de Pasiv 1.(b) "Datorii privind instituţiile de credit - la termen", 2.(a) "Datorii privind clientela - depozite", 2.(b) "Datorii privind clientela - alte datorii - la termen" şi 3.(b) "Datorii constituite prin titluri - alte titluri", valoarea acestor creanţe şi datorii, defalcată în funcţie de durata lor reziduală, după cum urmează:
- până la trei luni inclusiv;
- între trei luni şi un an inclusiv;
- între un an şi cinci ani inclusiv;
- peste cinci ani.
(2)Pentru elementul de Activ 4 "Creanţe asupra clientelei" trebuie să se indice valoarea creanţelor la vedere.
(3)În cazul creanţelor sau datoriilor ce comportă plăţi eşalonate, durata reziduală este perioada cuprinsă între data de închidere a bilanţului şi data de scadenţă a fiecărei plăţi.
178.Instituţiile trebuie să indice, pentru elementul de Activ 5 "Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix" şi de Pasiv 3.(a) "Datorii constituite prin titluri - titluri de piaţă interbancară, obligaţiuni, titluri de creanţă negociabile în circulaţie", valoarea creanţelor şi datoriilor care vor deveni scadente în termen de un an de la data întocmirii bilanţului.
179.Instituţiile trebuie să prezinte informaţiile privind activele pe care le-au gajat pentru propriile datorii sau pentru cele ale unor terţe părţi (inclusiv datorii contingente); aceste informaţii trebuie să fie suficient de detaliate pentru a indica suma totală a activelor gajate pentru fiecare element de Pasiv şi pentru fiecare element în afara bilanţului.
180.Instituţiile care prezintă în elementele din afara bilanţului informaţiile prevăzute la pct. 169.(2) din prezentele reglementări, nu sunt obligate să reia aceste informaţii în notele la situaţiile financiare.
181.O instituţie trebuie să prezinte, în notele explicative, proporţia din acele venituri atribuibile fiecărei pieţe geografice (în măsura în care, din punct de vedere al organizării instituţiei, aceste pieţe diferă între ele considerabil) în care instituţia a activat de-a lungul exerciţiului financiar, care sunt incluse în următoarele elemente din contul de profit şi pierdere:
a)elementul 1 "Dobânzi de primit şi venituri asimilate";
b)elementul 3 "Venituri privind titlurile";
c)elementul 4 "Venituri din comisioane";
d)elementul 6 "Profit sau pierdere netă din operaţiuni financiare";
e)elementul 7 "Alte venituri din exploatare".
182.Pentru elementele de activ considerate active imobilizate, în sensul pct. 90-120 din prezentele reglementări, în notele explicative se vor furniza şi următoarele informaţii:
(a)Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu costul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.
(b)Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, costul de achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept cost de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative. În acest context, valoarea reziduală reprezintă valoarea justă a bunului respectiv.
(c)Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor elemente de imobilizări, prevăzute la lit. a), se prezintă începând cu costul de achiziţie sau costul de producţie, modificat ca rezultat al reevaluării. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

183.Instituţiile trebuie să prezinte, în notele la situaţiile financiare, detalierea titlurilor transferabile înscrise la elementele 5 - 8 din Activ în titluri cotate şi necotate.
184._
(1)Pentru fiecare din elementele de Activ înscrise la elementele 5 şi 6, trebuie să se prezinte următoarele:
a)valoarea titlurilor transferabile deţinute ca imobilizări financiare;
b)valoarea titlurilor transferabile care nu sunt deţinute ca imobilizări financiare;
c)criteriile utilizate pentru a face distincţia între cele două categorii de titluri transferabile.
(2)Pentru titlurile transferate în cursul exerciţiului financiar între categoriile de titluri prevăzute la pct. 284.(3), altele decât titlurile transferate din categoria titlurilor de tranzacţie, în notele explicative trebuie prezentată valoarea titlurilor transferate în şi din fiecare categorie, precum şi motivul pentru care a fost realizat respectivul transfer.
(3)Pentru titlurile transferate din categoria titlurilor de tranzacţie în alte categorii, potrivit prevederilor pct. 285.(3), în notele explicative trebuie prezentate:
a)valoarea titlurilor transferate în fiecare altă categorie;
b)pentru fiecare exerciţiu financiar până în momentul cedării respectivelor titluri, valorile contabile şi valorile de piaţă ale tuturor titlurilor care au fost transferate în cursul exerciţiului financiar curent şi în exerciţiile financiare precedente;
c)motivul transferului, împreună cu evenimentele şi circumstanţele care indică faptul că situaţia a fost rară;
d)pentru exerciţiul financiar în care titlurile au fost transferate, câştigurile sau pierderile din evaluarea la valoarea de piaţă, înregistrate în contul de profit şi pierdere în exerciţiul financiar respectiv şi în exerciţiul financiar anterior;
e)pentru fiecare exerciţiu financiar ulterior celui în care a avut loc transferul (inclusiv pentru exerciţiul financiar în care titlurile au fost transferate), până la cedarea respectivelor titluri, câştigurile sau pierderile din evaluarea la valoarea de piaţă care ar fi fost înregistrate în contul de profit şi pierdere dacă titlurile respective nu ar fi fost transferate, precum şi toate veniturile şi cheltuielile aferente înregistrate efectiv în contul de profit şi pierdere.
185.Referitor la imobilizările necorporale, notele explicative trebuie să cuprindă:
a)duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare utilizate;
b)metodele de amortizare utilizate;
c)creşterile de valoare ale imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de dezvoltare internă;
d)valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
186.Atunci când imobilizările necorporale prezentate în bilanţ cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informaţii:
a)perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată; şi
b)motivele care au determinat recunoaşterea acestora ca active (beneficii economice viitoare etc.).
187.În cazul în care fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat în bilanţ la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
188._
(1)Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele informaţii:
a)bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;
b)metodele de amortizare folosite;
c)valoarea imobilizărilor corporale în curs.
(2)În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate data şi condiţiile de efectuare a reevaluării.
189.În notele explicative trebuie prezentate valorile tranzacţiilor de leasing, defalcate pe posturile corespunzătoare din bilanţ.
1891.În notele explicative trebuie prezentate, de asemenea, următoarele informaţii referitoare la ajustările pentru depreciere şi pierderile din creanţe, detaliate pe fiecare clasă de conturi în care sunt sau au fost înregistrate creanţele respective, după caz:
a)cheltuielile cu ajustările pentru depreciere;
b)reluarea în conturile de venituri a ajustărilor pentru depreciere constituite;
c)valoarea cheltuielilor aferente pierderilor din creanţe, acoperite cu ajustări pentru depreciere;
d)valoarea cheltuielilor aferente pierderilor din creanţe, neacoperite cu ajustări pentru depreciere;
e)valoarea bunurilor recuperate urmare executării silite sau rezilierii contractelor (cu prezentarea distinctă a celor care au intrat în folosinţa instituţiei şi a celor ce urmează să fie vândute).

190.Corecţiile asupra valorii creanţelor privind instituţiile de credit şi clientela, cu care o instituţie este legată prin intermediul intereselor de participare şi societăţilor afiliate, vor fi prezentate distinct în notele explicative, în cazul în care acestea sunt semnificative.
191.Corecţiile asupra valorii titlurilor transferabile deţinute ca imobilizări financiare, intereselor de participare şi acţiunilor în societăţi afiliate trebuie să fie prezentate distinct în notele explicative, în cazul în care acestea sunt semnificative.
192.În notele explicative, instituţiile trebuie să prezinte defalcarea elementelor 12 "Alte active" din Activ şi 4 "Alte pasive" din Pasiv, precum şi a elementelor 7 "Alte venituri din exploatare", 10 "Alte cheltuieli de exploatare", 16 "Venituri extraordinare" şi 17 "Cheltuieli extraordinare" din contul de profit şi pierdere, în principalele elemente care le compun, dacă acestea prezintă importanţă în evaluarea situaţiilor financiare anuale, precum şi explicaţii privind natura şi valoarea acestor elemente.
193.Cheltuielile plătite în cursul exerciţiului financiar pentru datoriile subordonate de către instituţie trebuie prezentate în notele explicative.
194.Dacă valoarea serviciilor de administrare şi de agent prestate unor terţe părţi este semnificativă în ansamblul activităţilor instituţiei, acest fapt trebuie prezentat în notele explicative.
195.Valoarea totală a elementelor de activ şi de pasiv exprimate în devize, convertite în moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale, trebuie să fie prezentată în notele explicative.
196._
(1)Pentru tranzacţiile la termen neajunse la scadenţă şi nedecontate la data întocmirii bilanţului trebuie prezentate următoarele informaţii:
a)categoriile de operaţiuni la termen neajunse la scadenţă;
b)pentru fiecare tip de operaţiune trebuie să se menţioneze dacă acestea au fost efectuate (într-o măsură semnificativă) în scopul acoperirii efectelor fluctuaţiei ratei dobânzii, cursului de schimb sau preţului pieţei, sau dacă acestea au fost efectuate (într-o măsură semnificativă) în scop speculativ.
(2)Aceste tipuri de operaţiuni trebuie să includă toate acele operaţiuni (având la bază, de exemplu valute, metale preţioase, titluri transferabile, certificate de depozit şi alte active) pentru care veniturile sau cheltuielile sunt incluse în:
a)elementul 6 "Profit sau pierdere netă din operaţiuni financiare" din contul de profit şi pierdere) sau
b)elementele 1 "Dobânzi de primit şi venituri asimilate" sau 2 "Dobânzi de plătit şi cheltuieli asimilate" din contul de profit şi pierdere, conform cerinţelor pct. 64.b) şi, respectiv, 65.b).
197.În cazul în care capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile, în notele explicative sunt furnizate următoarele informaţii:
a)data cea mai apropiată şi data limită la care instituţia poate răscumpăra respectivele acţiuni;
b)dacă acele acţiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea instituţiei sau a acţionarilor/asociaţilor;
c)dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.
198.În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor, se furnizează următoarele informaţii:
a)numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;
b)perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
c)preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.
199.În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a profitului pe destinaţii, astfel:
a)sumele repartizate la rezerve;
b)sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
c)dividende;
d)alte repartizări.
200.Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa şi scopul pentru care a fost constituită.
201.Dacă în timpul exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele informaţii se prezintă în notele explicative:
a)valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar;
b)sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exerciţiului financiar;
c)natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri;
d)valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar.
202.Se prezintă în mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului financiar, de auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, totalul onorariilor percepute pentru alte servicii de asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de consultanţă fiscală şi totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât cele de audit statutar.

SECŢIUNEA 9:RAPORTUL ADMINISTRATORILOR
203._
(1)Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor instituţiei şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă.
(2)Prezentarea de mai sus este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor instituţiei şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.
(3)În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea instituţiei, performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.
(4)În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.
204.Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
a)evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
b)dezvoltarea previzibilă a instituţiei;
c)activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d)informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:
- motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
- în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de instituţie şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă.
e)existenţa de sucursale ale instituţiei;
f)utilizarea de către instituţie de instrumente financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
- obiectivele şi politicile instituţiei în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi
- expunerea instituţiei la riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de trezorerie.
205._
(1)O instituţie ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, va include în raportul administratorilor o declaraţie referitoare la guvernanţa corporativă. Această declaraţie va fi inclusă ca o secţiune distinctă a raportului administratorilor şi va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a)o trimitere la:
- codul de guvernanţă corporativă care se aplică instituţiei şi/sau codul de guvernanţă corporativă pe care instituţia a decis în mod voluntar să-l aplice. Instituţia va indica prevederile care sunt disponibile public; şi/sau
- toate informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă de cerinţele legislaţiei naţionale. În acest caz, instituţia va face disponibile public practicile sale de guvernanţă corporativă;
b)în măsura în care, potrivit legislaţiei naţionale, instituţia se îndepărtează de la codul de guvernanţă corporativă care i se aplică sau pe care a ales să-l aplice, o explicaţie a acesteia privind părţile din cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării. În situaţia în care instituţia a decis să nu aplice nicio prevedere a unui cod de guvernanţă corporativă, la care se face referire la lit. a), aceasta va explica motivele pentru care a decis de o asemenea manieră.
c)o descriere a principalelor caracteristici ale controlului intern şi sistemelor de gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare financiară;
d)în cazul instituţiilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice de preluare, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital:
- deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni (inclusiv deţinerile indirecte prin structuri piramidale şi deţineri încrucişate de acţiuni, aşa cum acestea sunt definite în reglementările în vigoare privind piaţa de capital);
- deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a acestor drepturi;
- orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deţinătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu instituţia, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de deţinerea de valori mobiliare;
- regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi modificarea actelor constitutive ale instituţiei;
- puterile membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acţiuni;
e)modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi atribuţiile cheie ale acesteia, ca şi o descriere a drepturilor acţionarilor sau asociaţilor şi a modului în care acestea pot fi exercitate;
f)structura şi modul de operare a organelor de administraţie, conducere şi supraveghere şi ale comitetelor acestora.
(2)Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale instituţiei au obligaţia colectivă de a asigura că situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor sunt întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională.
206.Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele acestuia de preşedintele consiliului.
SECŢIUNEA 10:AUDITAREA STATUTARĂ A SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
207._
(1)Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor sunt auditate de către persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale, potrivit legii.
(2)Persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale îşi exprimă, de asemenea, o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
208._
(1)Raportul persoanelor responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale cuprinde:
a)menţionarea situaţiilor financiare anuale care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b)o descriere a ariei auditului statutar, respectiv a standardelor de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
c)o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia persoanelor responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale potrivit căreia respectivele situaţii financiare oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară şi, după caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele legale; opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
d)o referire la aspectele asupra cărora persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale atrag atenţia, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e)o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
(2)În cazul în care situaţiile financiare anuale sunt auditate statutar de către firme de audit, raportul se semnează de către auditorii statutari în numele firmelor de audit şi se datează.