Subcapitolul 5 - CONTABILITATEA ALTOR ELEMENTE DE ACTIV - Reglementari Contabile din 2001 specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate

M.Of. 34 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2002
SUBCAPITOLUL 5:CONTABILITATEA ALTOR ELEMENTE DE ACTIV
75.Imobilizările reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată activităţii sociale sub forma imobilizărilor necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare, fond comercial, alte imobilizări necorporale) şi imobilizărilor corporale de exploatare (mijloace fixe).
76.Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii societăţii (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi modificarea activităţii). Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
77.Cheltuielile de dezvoltare sunt cheltuielile care se atribuie direct activităţii de dezvoltare sau care pot fi alocate în mod raţional acesteia.
Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
78.În cadrul activelor imobilizate în concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare se cuprinde valoarea bunurilor preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate.
Brevetele şi alte drepturi şi valori similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de achiziţie sau la costul de producţie, după caz.
Activele imobilizate de această natură se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către societatea care le deţine, dar nu mai mult de cinci ani.
79.Din punct de vedere contabil, fondul comercial este o imobilizare necorporală care reprezintă orice exces al costului de achiziţie peste interesul celui care achiziţionează din valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile, achiziţionate la data tranzacţiei de schimb.
Fondul comercial negativ reprezintă orice exces de la data tranzacţiei de schimb, al interesului achizitorului în valorile juste ale activelor şi datoriilor identificabile achiziţionate, peste costul achiziţiei.
Valoarea fondului comercial achiziţionat se amortizează într-o perioadă care nu trebuie să depăşească durata de utilizare a fondului comercial respectiv, dar nu mai mult de 20 de ani de la data achiziţiei,
80.La alte imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create de societate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, evaluate la costul de producţie, respectiv la valoarea de achiziţie.
Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de 5 ani,
81.În cadrul imobilizărilor corporale de exploatare se cuprind mijloacele fixe, exclusiv construcţiile şi terenurile.
Sunt considerate mijloace fixe, obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului, care poate fi actualizată anual în funcţie de indicele de inflaţie;
- are o durată normală de utilizare mai mare de 1 an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe următoarele categorii: echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
82.Aspectele generale privind tratamentele contabile sunt prevăzute la punctele 4.12-4.19, ajustările pentru diminuarea valorii activelor sunt prevăzute la pct. 4.35, iar tratamentele contabile alternative sunt prevăzute la punctele 4.39-4.51 din capitolul Forma şi conţinutul situaţiilor financiare la societăţile din domeniul asigurărilor.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă.
83.Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorilor de intrare, conform duratelor normale de funcţionare şi condiţiilor de utilizare a acestora.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate sau închiriate se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către societatea care le are în proprietate. Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate sau concesionate este sarcina celui care a efectuat investiţia şi se înregistrează în contabilitatea acestuia.
Societăţile de asigurare amortizează mijloacele fixe utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
a)amortizarea liniară, care se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijloacelor fixe;
b)amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
c)amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul în care mijloacele fixe intră în activul societăţii, a unei amortizări de până la limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.
Amortizarea aferentă mijloacelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenţă. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obţine valoarea contabilă netă a mijloacelor fixe,
84.Reevaluarea activelor imobilizate se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justa a acestora. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluări efectuate de regula de evaluatori autorizaţi,
85.Contabilitatea imobilizărilor în curs se ţine distinct pentru imobilizări necorporale şi imobilizări corporale. Imobilizările necorporale în curs reprezintă costul de producţie, respectiv costul de achiziţie privind imobilizările necorporale neterminate până la finele exerciţiului financiar.
Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei.
Imobilizările corporale în curs se trec în categoria mijloacelor fixe după recepţie, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate sau luate cu chirie se înregistrează în contabilitatea societăţii care le-a efectuat.
La expirarea contractului de concesiune sau închiriere, valoarea investiţiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu, se scade din contabilitatea societăţii care le-a efectuat şi se înregistrează în contabilitatea societăţii căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.
86.Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, corporale şi a imobilizărilor în curs se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii.
87.Contabilitatea altor active materiale şi stocuri cuprinde materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb şi alte active materiale) şi materialele de natura obiectelor de inventar pe care societatea le achiziţionează pentru a fi utilizate în activitatea proprie.
88.Valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar se include integral în costuri la achiziţionarea acestora, urmând ca evidenţa analitică să se evidenţieze în conturi în afara bilanţului.
Bunurile de natura altor active materiale şi stocuri sunt considerate ca fiind în proprietatea societăţii care le deţine, în cadrul acestora incluzându-se şi bunurile aflate în custodie sau în consignaţie, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii.
89.Deţinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.
În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în gestiunea societăţii şi înregistrarea lor la locurile de depozitare.
Bunurile materiale primite în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului,
b)în situaţia unor decalaje ivite între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea societăţii, se procedează astfel:
- bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în societate;
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din activul societăţii, nemaifiind considerate proprietatea societăţii, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune, atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate se înregistrează la intrări şi respectiv la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate,
90.Aspectele generale privind tratamentele contabile sunt prevăzute la punctele 4.12-4.14, regulile privind stocurile şi activele fungibile sunt prevăzute la punctele 4.36-4.38, iar tratamentele contabile alternative sunt prevăzute la punctele 4.39-4.46 din capitolul Forma şi conţinutul situaţiilor financiare din domeniul asigurărilor.
91.Rechizitele de birou, imprimatele şi alte materiale consumabile pe care societatea consideră că nu este cazul să le stocheze pot fi incluse direct în cheltuieli, cu excepţia formularelor cu regim special, care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop.
92.În baza prevederilor art. 13, alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile de asigurare ţin contabilitatea valorilor materiale cantitativ şi valoric, prin folosirea inventarului permanent.
Prin folosirea inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Pentru folosirea inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor societăţii se poate organiza în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale societăţii, după una din metodele următoare:
a)metoda operativ-contabilă (pe solduri), care constă în ţinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor materiale de categorii, iar la contabilitate, a evidentei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactităţii şi concordantei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie în registrul stocurilor;
b)metoda cantitativ-valorică (pe fise de cont analitic), care constă în ţinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenţei cantitativ-valorice.
Contabilitatea stocurilor de desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi concordantei înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fisele de depozit şi cele din fisele de cont analitic de la contabilitate,
93.Pentru deprecierea stocurilor de materiale consumabile, a materialelor de natura obiectelor de inventar şi altele, de regulă, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu financiar sau la ieşirea din gestiune a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau se anulează,
94.Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării acţiunilor proprii, obligaţiunilor emise şi răscumpărate, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.
95.Acţiunile proprii sunt titlurile sub forma acţiunilor emise de societate şi răscumpărate.
Obligaţiunile emise şi răscumpărate sunt titlurile emise de societate, potrivit legii, în vederea obţinerii de împrumuturi.
96.Valorile de încasat cuprind cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci.
97.Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat postai, pe bază de documente prezentate societăţii şi neapărate încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.
98.Conturile curente la bănci se pot dezvolta în analitic pe fiecare bancă în parte sau pe fiecare fel de valută.
99.Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează prin corespondentă cu cheltuieli financiare, respectiv cu venituri financiare.
100.Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria societăţii, precum şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar, se ţine distinct în lei şi în valută.
101.Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei. Prin cursul zilei se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României.
La închiderea exerciţiului financiar, disponibilităţile în valută se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată, iar diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
102.În vederea achitării unor obligaţii faţă de terţi, societăţile pot solicita deschiderea de acreditive în bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
103.Avansurile de trezorerie reprezentând sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea societăţii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
104.Operaţiunile de transferuri de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între bănci şi casieria societăţii, se înregistrează în contabilitate printr-un cont de viramente interne.
105.Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în valută, se efectuează cu respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României, potrivit legii şi a altor reglementări.