Subcapitolul 1 - CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE CAPITAL - Reglementari Contabile din 2001 specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate
M.Of. 34 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2002
SUBCAPITOLUL 1:CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE CAPITAL
37.Conturile de capitaluri cuprind totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia societăţii, cu caracter permanent sau durabil, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii, împrumuturile pe termen lung şi alte surse asimilate cu durata de finanţare pe termen lung.
38.Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor, proprietatea acţionarilor sau asociaţilor, care se înscrie în pasivul bilanţului şi se compune din: aporturile la capitalul social, primele legate de capital, rezervele de capital, rezervele din reevaluare, subvenţiile, profitul nerepartizat reportat din anii precedenţi şi alte elemente asimilate capitalurilor proprii.
39.Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv cu valoarea aportului de capital, a primelor şi rezervelor încorporate în capitalul social sau a altor operaţiuni care duc la modificarea acestuia, potrivit legii.
40.Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a societăţii şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.
Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la mărirea capitalului sunt următoarele: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea primelor legate de capital, a rezervelor de capital statutare şi altor rezerve şi alte operaţiuni, potrivit legii.
Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: răscumpărarea acţiunilor proprii, acoperirea pierderilor din anii precedenţi şi alte operaţiuni, potrivit legii.
41.Primele legate de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune, de aport, de fuziune sau de conversie şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale.
42.Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile IAS 16, trebuie reflectat în debitul sau în creditul contului "Rezerve din reevaluare", după caz. Cu toate acestea, majorarea constatată din reevaluare trebuie recunoscută ca venit în măsura în care aceasta compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ, recunoscută anterior ca o cheltuială.
În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială. Totuşi, o diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din orice surplus din reevaluare corespunzător, în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare pentru acelaşi activ.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalul propriu poate fi transferat direct în rezultatul reportat atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că întregul surplus este realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de societate; în acest caz, valoarea surplusului realizat este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. Transferul din surplusul din reevaluare în rezultatul reportat se efectuează prin contul de profit şi pierdere.
La această categorie se cuprind şi rezervele din reevaluare aferente bilanţului de deschidere al primului an de aplicare a ajustării la inflaţie a elementelor nemonetare din activul şi pasivul bilanţului.
43.Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve pentru acţiuni proprii, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual, din profitul societăţii, în cotele şi în limitele stabilite şi din alte surse, potrivit legii. Rezervele astfel constituite, în caz de micşorare, se completează în condiţiile prevăzute de lege.
Rezervele pentru acţiuni proprii se constituie în condiţiile şi la nivelul prevăzute de lege şi se menţin până la cesiunea sau anularea acţiunilor proprii.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual clin profitul net al societăţii, conform prevederilor din statutul sau contractul acesteia.
Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut ori contract, pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
44.Rezerve din conversie sunt diferenţele de curs valutar ce apar în legătură cu un element monetar care face parte din investiţia netă a unei societăţi într-o entitate externă.
Aceste diferenţe de curs valutar trebuie prezentate în situaţiile financiare ale societăţii raportoare ca fiind capital propriu, până în momentul cedării investiţiei nete, moment în care diferenţele de curs valutar trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli, după caz.
45.Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sumele de care beneficiază societatea în vederea finanţării cheltuielilor de natura investiţiilor sau achiziţionării unor bunuri de natura imobilizărilor, pentru finanţarea unor activităţi pe termen lung sau altor cheltuieli de natura investiţiilor. În această categorie de subvenţii se cuprinde şi valoarea bunurilor de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii.
Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii se ţine cu ajutorul unui cont distinct, care se închide prin conturile de venituri, pe măsura amortizării bunurilor procurate sau produse pe seama acestora.
46.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie, de regulă, la finele exerciţiului financiar pentru acele elemente de activ şi pasiv a căror realizare sau plată este incertă, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare, cum sunt:
- litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
- demontarea şi mutarea activului, respectiv restaurarea amplasamentului, precum şi costuri estimate pentru restructurare în conformitate cu prevederile IAS 16 şi IAS 37;
- alte provizioane potrivit reglementarilor în vigoare.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. La finele fiecărui exerciţiu financiar, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează astfel:
- prin debitul contului de cheltuieli, în cazul majorării provizionului;
- prin creditul contului de venituri, când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv când acesta devine total sau parţial fără obiect;
- când are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă, conturile de provizioane constituite anterior se închid prin creditul conturilor de venituri şi, concomitent, cheltuielile şi pierderile respective, în raport cu natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare.
47.Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate se ţine pe categorii de împrumuturi.
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor, potrivit legii.
Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri.
În categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen, titlurile subordonate pe durată nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile subordonate la termen, împrumuturile subordonate pe durata nedeterminată, împrumuturile participative, precum şi alte împrumuturi subordonate.
Titlurile subordonate la termen reprezintă, în general, împrumuturi obţinute pe bază de titluri, destinate a fi capitalizate, respectiv fonduri care, în baza unei convenţii sau a unui acord particular, sunt destinate să finanţeze o viitoare mărire de capital hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. În această categorie intră obligaţiunile rambursabile în acţiuni, atunci când fondurile obţinute de societate sunt destinate să fie capitalizate la o anumită dată, iar împrumutatorii nu pot cere restituirea acestora.
Titlurile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi obţinute pe baza titlurilor emise, având, în general, următoarele caracteristici:
- durata lor nu este determinată;
- sunt purtătoare de o remuneraţie permanentă;
- rambursarea lor nu este posibilă decât la iniţiativa societăţii emitente;
- în caz de lichidare a societăţii, rambursarea împrumuturilor nu este posibilă decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri;
- plata dobânzii anuale poate fi amânată, pentru unul sau mai mulţi ani, în caz de absentă a profiturilor distribuibile.
Titlurile participative sunt împrumuturi primite pe baza titlurilor emise, care prezintă, în general, următoarele caracteristici:
- nu sunt rambursabile de către societatea emitentă înainte de 7 ani;
- sunt remunerate printr-o parte fixă şi o parte variabilă;
- au rang prioritar acţiunilor sau părţilor sociale;
- posesorii au aceleaşi drepturi ca şi posesorii de obligaţiuni, dar nu dispun de nici un drept de vot, de nici un drept la repartizarea rezervelor şi nici de drepturi cu caracter de beneficiu în caz de lichidare a societăţii.
Împrumuturile subordonate la termen reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:
- împrumutatorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai societăţii;
- au fixată, de la origine, o dată de rambursare;
- comportă o remuneraţie fixă.
În această categorie de împrumuturi se încadrează şi depozitele băneşti ale acţionarilor sau asociaţilor, respectiv sumele puse la dispoziţia societăţii de către persoanele fizice, acţionari sau asociaţi, cu condiţia ca aceste sume să fie încorporate în capital într-un interval de timp de maximum 5 ani de la data constituirii depozitelor şi ca acestea să rămână indisponibile până la incorporare în capitalul societăţii.
Împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:
- împrumutatorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai societăţii;
- data rambursării împrumuturilor nu este fixă, iar aceasta se poate face la iniţiativa societăţii împrumutate.
În această categorie de împrumuturi se încadrează şi avansurile efectuate de acţionari sau asociaţi (avansuri de echilibru), respectiv sumele puse la dispoziţia societăţii de către acţionari sau asociaţi şi care nu sunt purtătoare de dobânzi şi nu au fixată nici o scadenţă de rambursare.
Împrumuturile participative sunt împrumuturi de ultim rang, inferioare obligaţiilor chirografare, care se caracterizează prin:
- în caz de lichidare a societăţii, împrumuturile nu sunt rambursate decât după satisfacerea completă a tuturor celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari;
- în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor împrumuturi şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare;
- dacă împrumutul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea împrumutului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de societate faţă de creanţieri în momentul încheierii convenţiei respective.
Remuneraţiile la împrumuturile participative cuprind o parte fixă şi, eventual, o parte variabilă.
Dobânda fixă a împrumutului poate fi majorată, în condiţiile determinate de contractul de împrumut, cu o parte variabilă sub forma unei clauze de participare la profitul net al societăţii împrumutate.
Datoriile ce privesc imobilizările financiare reprezintă datoriile către societăţile care deţin titluri de participare.
Primele privind rambursarea obligaţiunilor reprezintă diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea de rambursare a obligaţiunilor.