Art. 9. - Art. 9: Executarea măsurii nepermiterii intrării în România - Ordonanță de urgență 194/2002 privind regimul străinilor în România*) - Republicare

M.Of. 421

În vigoare
Versiune de la: 10 Iulie 2025
Art. 9: Executarea măsurii nepermiterii intrării în România
(1)Străinul împotriva căruia s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România are posibilitatea să părăsească voluntar punctul de trecere a frontierei de stat în termen de cel mult 24 de ore. Termenul se calculează începând cu ora următoare celei în care s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România.
(2)La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), măsura nepermiterii intrării în România se pune în executare de către organele poliţiei de frontieră, cu luarea în considerare a stării de sănătate a străinului şi cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (7) şi (8), prin trimiterea acestuia către ţara de origine sau către o altă destinaţie pe care o acceptă şi unde este acceptat, cu excepţia teritoriului României.
(3)În cazul în care organele poliţiei de frontieră constată că pentru îndeplinirea demersurilor legate de părăsirea punctului de trecere a frontierei sunt necesare mai mult de 12 ore, străinul este cazat într-un spaţiu amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispoziţie de administratorul punctului de trecere a frontierei, ori, în cazul în care acest lucru nu este posibil, într-o altă locaţie stabilită în afara punctului de trecere a frontierei, cu regim de zonă de tranzit.
(31)Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră stabileşte, prin dispoziţie, amplasamentul locaţiilor din afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la alin. (3), regulile de ordine interioară pe care străinii cazaţi în aceste locaţii sunt obligaţi să le respecte, precum şi modul de organizare a accesului, pazei, supravegherii şi însoţirii străinilor în şi din locaţiile respective. La solicitarea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale acordă sprijin, în limita atribuţiilor legale proprii, pentru organizarea şi funcţionarea locaţiilor din afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la alin. (3).

(4)Pe timpul cazării potrivit alin. (3), străinul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 104 alin. (4), de hrană, îngrijire medicală de urgenţă şi tratamentul de bază al bolii, cu luarea în considerare a nevoilor speciale în cazul persoanei vulnerabile, prin grija organelor poliţiei de frontieră.
(41)În cazul în care compania de transport aerian, naval sau terestru nu asigură, potrivit art. 7 alin. (2), prin forţe proprii transportul străinului căruia i-a fost refuzată intrarea pe teritoriul României, aceasta poate solicita structurii Poliţiei de Frontieră Române competente să escorteze străinul respectiv într-o ţară terţă, respectiv în ţara din care a fost transportat sau o ţară de tranzit. În acest caz, compania de transport asigură/suportă transportul dus-întors al poliţiştilor de frontieră care însoţesc străinul în afara teritoriului României.
(42)Activitatea de escortare prevăzută la alin. (41) se realizează în baza dispoziţiei şefului punctului de trecere a frontierei/şefului sectorului poliţiei de frontieră. Personalul Poliţiei de Frontieră Române care realizează activitatea de escortare beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul trimis în misiune temporară în străinătate.

(5)În cazul în care străinul declară în faţa organelor poliţiei de frontieră că părăsirea punctului de trecere a frontierei este posibilă numai către un stat faţă de care există temeri justificate că viaţa sa este pusă în pericol ori că va fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante şi că înţelege să nu depună o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, acesta este cazat în spaţiul prevăzut la alin. (3).
(6)La apariţia situaţiei prevăzute la alin. (5) organele poliţiei de frontieră informează de îndată Inspectoratul General pentru Imigrări care, în termen de cel mult 10 zile, analizează situaţia străinului şi stabileşte dacă declaraţia acestuia este întemeiată.
(7)În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată că declaraţia străinului nu este întemeiată, comunică aceasta organelor poliţiei de frontieră, care informează străinul în acest sens. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează începând cu ora următoare celei în care a fost informat străinul.
(8)În cazul în care constată că declaraţia străinului este întemeiată, Inspectoratul General pentru Imigrări pune în executare măsura nepermiterii intrării în România prin îndepărtarea sub escortă a străinului. Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind îndepărtarea sub escortă, luarea în custodie publică a străinilor şi tolerarea rămânerii pe teritoriul României se aplică în mod corespunzător.