Art. 130. - Art. 130: Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni - Ordonanță de urgență 194/2002 privind regimul străinilor în România*) - Republicare
M.Of. 421
În vigoare Versiune de la: 10 Iulie 2025
Art. 130: Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni (1)Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se acordă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în condiţiile prevăzute la alin. (2), străinilor victime ale:a)infracţiunilor prevăzute la art. 210, 211, 263 sau 264 din Codul penal;b)infracţiunilor prevăzute la art. 264 alin. (4) sau art. 265 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.(2)Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se acordă pentru o perioadă de 6 luni, fără obligativitatea obţinerii unei vize şi chiar dacă străinii au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:a)străinii manifestă o intenţie clară de a coopera sau cooperează cu autorităţile competente pentru a facilita identificarea şi tragerea la răspundere penală a participanţilor la săvârşirea infracţiunilor ale căror victime sunt;b)străinii au încetat relaţiile cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor ale căror victime sunt;c)acordarea dreptului de şedere este oportună pentru derularea investigaţiilor judiciare;d)şederea străinilor în România nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.(3)Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se prelungeşte de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (2).(4)În cazul în care nu se solicită prelungirea dreptului de şedere temporară potrivit alin. (3), la solicitarea străinilor victime ale infracţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b), dreptul de şedere temporară acordat potrivit alin. (2) se prelungeşte de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:a)prezenţa străinilor pe teritoriul României este necesară în vederea realizării procedurilor legale pentru recuperarea remuneraţiilor restante de la angajatorul care a comis infracţiunile prevăzute la art. 264 alin. (4) sau la art. 265 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;b)străinii nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.(5)Permisul de şedere temporară se eliberează cu titlu gratuit.(6)Dreptul de şedere temporară acordat potrivit alin. (2) sau prelungit potrivit alin. (3) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, în oricare dintre următoarele situaţii:a)străinii au reînnoit în mod intenţionat contactele cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (1);b)străinii au indus în eroare autorităţile competente cu privire la calitatea de victimă sau cu privire la datele şi informaţiile furnizate;c)străinii refuză să coopereze cu autorităţile competente;d)străinii prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională;e)autorităţile competente constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 16 din Codul de procedură penală.(7)Dreptul de şedere temporară prelungit potrivit alin. (4) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (6) lit. a)-d) sau în situaţia în care străinii au primit remuneraţiile restante.(8)Deciziile de revocare a dreptului de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se comunică străinilor potrivit art. 78.(9)Străinii victime ale infracţiunilor prevăzute la alin. (1), cărora nu le-a fost acordat dreptul de şedere temporară, nu pot face obiectul măsurii de interzicere a intrării în România decât atunci când reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică ori securitatea naţională sau nu au respectat decizia de returnare.