Capitolul vii - Dispoziţii tranzitorii şi finale - Ordonanta 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing - Republicare
M.Of. 9
În vigoare Versiune de la: 19 Aprilie 2021
CAPITOLUL VII:Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 22
(1)Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică şi în situaţia în care o persoană fizică sau juridică vinde un bun unei societăţi de leasing, pentru a-l utiliza în sistem de leasing, cu dreptul sau obligaţia de răscumpărare la sfârşitul contractului de leasing.
(2)Este, de asemenea, permisă răscumpărarea bunului obiect al unui contract de leasing de către furnizor de la locator/finanţator.
Art. 23
Bunurile ce fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate în sistem de leasing de mai multe societăţi comerciale, dacă între acestea şi locator/finanţator s-a încheiat un contract în acest sens. Sunt supuse dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi contractele de leasing încheiate de două sau mai multe societăţi de leasing, în calitate de locator/finanţator, dacă între acestea şi locatar/utilizator s-a încheiat un contract în acest sens.
Art. 24
(1)Societăţile de leasing pot încheia contracte de leasing având ca obiect:
a)realizarea unei construcţii pe terenul proprietate a locatarului/ utilizatorului, caz în care părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei şi conferă locatorului/finanţatorului un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel;
b)dobândirea dreptului de edificare a unei construcţii pe terenul locatorului/finanţatorului, caz în care părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei şi conferă locatarului/utilizatorului un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel;
c)construcţiile existente, proprietate a locatorului/finanţatorului sau care urmează să fie achiziţionate de acesta, construite pe terenul proprietate a locatorului/finanţatorului ori care urmează să fie achiziţionat de acesta sau pe un teren asupra căruia locatorul/finanţatorul are un drept de superficie. În acest caz, locatorul/finanţatorul va transfera în sistem de leasing construcţiile şi, dacă este cazul, va finanţa costul terenului ce urmează a fi achiziţionat şi va avea un drept de proprietate asupra construcţiilor şi un drept de proprietate sau de superficie asupra terenului, după caz, în timp ce locatarul/utilizatorul va avea un drept de folosinţă atât asupra construcţiilor, cât şi asupra terenului;
d)construcţiile existente, proprietate a locatorului/finanţatorului, construite pe terenul proprietate a locatorului/finanţatorului sau pe un teren proprietate a unui terţ, asupra căruia locatorul/finanţatorul are un drept de folosinţă; părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei de către locatar/utilizator. În această situaţie, locatorul/finanţatorul va avea un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de proprietate sau, după caz, un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel.
(2)Contractul de leasing cu bunuri imobile se poate încheia pe o durată stabilită de părţi, cu respectarea prevederilor art. 7.
(3)Prevederile art. 16 sunt aplicabile şi în cazul contractului de leasing cu bunuri imobile.
Art. 25
Veniturile obţinute de nerezidenţi sub formă de dobândă sau de redevenţă (rată de leasing), stabilită de părţile contractante, în cazul contractelor de leasing financiar sau operaţional, se impun în România prin reţinere la sursă, potrivit prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei interne, după caz. În cazul contractelor de leasing operaţional încheiate cu persoane nerezidente, redevenţa înseamnă beneficiul stabilit de părţi sau toată cota de leasing (rata de leasing), dacă prin contract nu se identifică partea de beneficiu.
Art. 26
În cazul înregistrării de daune şi al încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing, părţile pot conveni stingerea creanţelor reciproce prin compensare, în condiţiile legii.
Art. 27
(1)[textul din Art. 27, alin. (1) din capitolul VII a fost abrogat la 27-iul-2007 de Art. 1, litera J. din Legea 241/2007]
(2)[textul din Art. 27, alin. (2) din capitolul VII a fost abrogat la 27-iul-2007 de Art. 1, litera J. din Legea 241/2007]
(3)În cazul în care utilizatorul, din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziţia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale raportat la valoarea reziduală a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părţile au convenit o valoare reziduală mai mică.
(4)În cazul achiziţionării bunurilor introduse în ţară în condiţiile alin. (1) şi (2), utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părţile au convenit contractual o valoare reziduală mai mică.
(5)Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinaţie vamală este cel convenit între părţi prin contractul de leasing. Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinaţie vamală nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în ţară a bunului, indiferent dacă părţile au convenit prin contract o durată mai mare, cu excepţia mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul menţionat este de 14 ani.
(6)Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între locatori/finanţatori, persoane juridice române, cu locatari/utilizatori, persoane fizice ori juridice străine, şi care se exportă din România în temeiul acestor contracte se încadrează în regimul vamal de export temporar, în conformitate cu prevederile legale în materie.
(7)Termenul în cadrul căruia bunurile obiect al unui contract de leasing, încheiat în condiţiile alin. (6), urmează să fie restituite locatorului/finanţatorului sau să primească o nouă destinaţie vamală este cel convenit între părţi prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din ţară al bunului respectiv.
Art. 28
[textul din Art. 28 din capitolul VII a fost abrogat la 24-apr-2009 de Art. 75, alin. (2), litera A. din capitolul X din Legea 93/2009]