Ordinul 761/1996 pentru aprobarea Instructiunilor privind impunerea liber-profesionistilor si a altor persoane fizice autorizate potrivit legii

M.Of. 135

În vigoare
Versiune de la: 28 Iunie 1996
Ordinul 761/1996 pentru aprobarea Instructiunilor privind impunerea liber-profesionistilor si a altor persoane fizice autorizate potrivit legii
Dată act: 2-apr-1996
Emitent: Ministerul Finantelor
Ministru de stat, ministrul finanţelor,
având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 449/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, republicată,
în temeiul art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1995 privind îmbunătăţirea impunerii activităţilor producătoare de venit din exercitarea unei profesii libere şi din lucrări literare, de artă şi ştiinţifice, coroborat cu art. 45 din Decretul nr. 153/1954 privitor la impozitul pe veniturile populaţiei, cu modificările ulterioare,
emite următorul ordin:
Art. 1
Se aprobă Instrucţiunile privind impunerea liber-profesioniştilor şi a altor persoane fizice autorizate potrivit legii.
Art. 2
Direcţia generală impozite directe şi direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
-****-

Ministru de stat, ministrul finanţelor,

Florin Georgescu

Titlu:INSTRUCŢIUNI privind impunerea liber-profesioniştilor şi a altor persoane fizice autorizate potrivit legii
CAPITOLUL I:Impunerea veniturilor realizate de liber-profesionişti
1.Contribuabilii definiţi conform art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1995 privind îmbunătăţirea impunerii activităţilor producătoare de venit din exercitarea unei profesii libere şi din lucrări literare, de artă şi ştiinţifice, autorizaţi potrivit legii, datorează impozit pe venitul anual realizat din exercitarea de activităţi cu caracter independent.
Profesiile libere menţionate la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1995 se completează cu cele prevăzute la paragraful 76 din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954, date în aplicarea Decretului nr. 153/1954, enumerarea acestora nefiind limitativă, dar care presupun studii sau pregătire de specialitate adecvate.
2.Pe baza documentelor de autorizare stabilite expres prin lege, cum ar fi:
- ordinul ministrului justiţiei de numire şi certificatul care atestă efectuarea înregistrării la curtea de apel în circumscripţia în care îşi are sediul, în cazul notarilor publici;
- decizia sau hotărârea consiliului baroului de autorizare a funcţionării, în cazul avocaţilor;
- dovada înscrierii în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, pentru experţii contabili şi contabilii autorizaţi;
- autorizaţia eliberată potrivit Decretului-lege nr. 54/1990, pentru celelalte categorii de liber-profesionişti, dacă prin lege nu se prevede altfel, organele fiscale vor atribui codul fiscal şi vor elibera certificatul de înregistrare fiscală.
3.Venitul impozabil potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 44/1995 se determină ca diferenţă între venitul brut realizat din toate sursele (venituri specifice din exercitarea activităţii, venituri din vânzarea bunurilor din inventarul propriu, dobânzi aferente disponibilităţilor în conturi, comisioane şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activităţii autorizate) şi cheltuielile efectiv făcute pentru obţinerea venitului.
4.Din venitul brut realizat se admit la scădere, fiind cheltuieli aferente venitului:
a)cheltuielile menţionate la art. 3 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1995 se deduc când sunt efectuate în scopul realizării venitului în limita cotei de 20% din acesta, pe bază de documente justificative stabilite potrivit legislaţiei specifice în vigoare;
b)cheltuieli în cotă de 5% din veniturile încasate, pentru activitatea de interes public desfăşurată de notarii publici;
c)cheltuieli cu plata personalului angajat cu contract de muncă sau contract civil (salariu şi alte drepturi salariale, indemnizaţie, contribuţia pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, contribuţii pentru asigurări sociale şi alte obligaţii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat), potrivit legii;
d)cheltuieli prevăzute la paragraful 87 din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954;
e)cheltuieli efectuate (inclusiv dobânzile aferente creditelor bancare) pentru investiţii, dotări şi alte utilităţi, necesare desfăşurării activităţii, în scopul realizării venitului. În situaţia când investiţiile, mijloacele fixe şi dotările, fiind recunoscute pe cheltuieli, sunt înstrăinate, întrucât nu mai pot fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii şi obţinerii de venit, sau în cazul încetării definitive a activităţii, valoarea obţinută din înstrăinarea acestora, respectiv valoarea de piaţă la încetarea activităţii, se cuprinde în venitul supus impozitării. Valoarea obţinută la înstrăinare nu poate fi mai mică decât valoarea de piaţă;
f)cheltuieli cu reparaţii efectuate la elementele înscrise în Registrul de inventar;
g)plata contribuţiilor profesionale (taxe, cotizaţii etc.), cu caracter permanent, obligatorie pentru desfăşurarea activităţii în cadrul categoriei de liber-profesionist autorizat potrivit legii.
5.Persoanele fizice autorizate, care desfăşoară activităţi ca liber-profesionişti, inclusiv avocaţii colaboratori, pentru veniturile obţinute din exercitarea profesiei, precum şi de la alţi liber-profesionişti, persoane fizice autorizate potrivit legii, de la agenţi economici, instituţii publice, asociaţii şi organizaţii, se supun impunerii în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 44/1995. Pentru veniturile realizate de la persoane juridice sunt aplicabile prevederile art. 34 din Decretul nr. 153/1954, pe principiul reţinerii la sursă.
Pentru veniturile obţinute în altă bază decât autorizarea ca liber-profesionist, potrivit legii, impozitarea se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 26 ianuarie 1996.
6.În cadrul asocierilor profesionale şi al societăţilor civile profesionale impunerea se face potrivit paragrafului 83 lit. c) din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954.
În cazul în care asocierile au ca scop numai suportarea în comun a unor cheltuieli, impunerea se face individual, pentru fiecare asociat în parte. În această situaţie, parte din cheltuielile comune care se iau în calcul la stabilirea venitului impozabil al fiecărui asociat se determină potrivit înţelegerii dintre părţi. În lipsa unei astfel de înţelegeri, cheltuielile comune se repartizează în părţi egale, proporţional cu numărul asociaţilor.
7.Liber-profesioniştii sau asociaţiile acestora, care folosesc personal angajat pe baza contractelor de muncă sau în baza convenţiilor civile, au obligaţia, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 32/1991, republicată, să calculeze, să reţină şi să verse impozitul pe salarii aferent drepturilor salariale şi altor drepturi plătite, iar în baza art. 12 din aceeaşi lege, să depună la organul financiar pe raza căruia îşi au sediul sau domiciliul o dare de seamă privind calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii, în condiţiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL II:Impunerea veniturilor realizate din meserii, comerţ, cărăuşie şi alte activităţi autorizate potrivit legii
8.Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi pe bază de liberă iniţiativă, altele decât cele prevăzute la cap. I, se impozitează în continuare potrivit prevederilor din anexa nr. 11 la Hotărârea Guvernului nr. 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a Decretului-lege nr. 54/1990, coroborat cu Decretul nr. 153/1954 şi cu Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954.
9.La determinarea venitului impozabil se au în vedere şi următoarele cheltuieli:
a)cheltuieli cu plata personalului angajat cu contract de muncă sau contract civil (salarii şi alte drepturi salariale, indemnizaţii, contribuţia pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, contribuţia pentru asigurări sociale şi alte obligaţii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat), potrivit legii;
b)cheltuieli prevăzute la paragraful 87 din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954;
c)cheltuieli efectuate (inclusiv dobânzile aferente creditelor bancare) pentru investiţii, mijloace fixe şi obiectele de inventar necesare desfăşurării activităţii, în scopul realizării venitului. În situaţia în care investiţiile, mijloacele fixe şi obiectele de inventar, fiind recunoscute pe cheltuieli, sunt înstrăinate sau în cazul încetării definitive a activităţii, valoarea obţinută din înstrăinarea acestora, respectiv valoarea de piaţă la încetarea activităţii, se cuprinde în venitul supus impozitării. Valoarea obţinută din înstrăinarea acestora nu poate fi mai mică decât valoarea de piaţă a bunurilor respective;
d)cheltuieli cu reparaţii efectuate la elementele înscrise în Registrul de inventar;
e)cheltuieli cu plata contribuţiilor profesionale (taxe, cotizaţii etc.), cu caracter permanent, obligatorie pentru exercitarea în continuare a activităţii, inclusiv taxa de autorizare prevăzută de Decretul-lege nr. 54/1990.
Pentru anul fiscal 1996, cheltuielile prevăzute se vor avea în vedere la definitivarea impunerii conform procedurii de la art. 30 din Decretul nr. 153/1954.
CAPITOLUL III:Dispoziţii generale
10.Contribuabilii menţionaţi la cap. I şi II din prezentele instrucţiuni, autorizaţi potrivit legii, organizează şi conduc contabilitatea proprie potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi ale altor norme legale specifice, respectiv întocmesc evidenţa în partidă simplă, dacă desfăşoară activitatea în mod independent (singular) sau ca asociaţie familială, şi evidenţa contabilă în partidă dublă, după caz.
Aceste prevederi se completează în sensul celor prevăzute la pct. 12 şi 18 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993.
Contribuabilii care conduc evidenţa contabilă în partidă simplă vor ţine evidenţele şi documentele fiscale prevăzute de Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 2.228/1955, alături de evidenţa specifică activităţii desfăşurate, şi următoarele:
- registrul unic de control;
- registrul de inventar;
- chitanţier.
11.Prevederile paragrafelor 83 lit. c), 87 şi 89 din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954 se completează sau se modifică în mod corespunzător.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 135 din data de 28 iunie 1996