Capitolul ii - Criterii de stabilire a rezidenţei persoanelor fizice, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri - Ordinul 74/2012 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa fiscală în România a persoanelor fizice
M.Of. 73
Ieşit din vigoare Versiune de la: 30 Ianuarie 2012
CAPITOLUL II:Criterii de stabilire a rezidenţei persoanelor fizice, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri
Art. 6
(1)Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al convenţiei de evitare a dublei impuneri, atunci rezidenţa persoanei fizice se va stabili după cum urmează:
a)persoana va fi considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuinţa permanentă aflată la dispoziţia sa. O locuinţă se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice sau dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă;
b)dacă aceasta deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care îşi are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relaţiile sale personale şi economice sunt mai apropiate, Astfel, se acordă atenţie familiei sale (soţ/soţie, copil/copii, persoane aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta), relaţiilor sale economice (angajat al unui angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România), relaţiilor sale sociale (membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participări la activităţi culturale sau de altă natură). Dacă o persoană fizică ce deţine o locuinţă într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu România şi deţine, în proprietate sau închiriată, şi o locuinţă în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuinţă în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit şi unde se află familia sa şi toate proprietăţile sale, poate împreună cu alte elemente să demonstreze că persoana în cauză şi-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat şi nu în România. Acelaşi criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător şi pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;
c)dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuieşte frecvent. Astfel, se vor avea în vedere şederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din acelaşi stat;
d)dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naţionalitate/ cetăţenie o are;
e)dacă persoana are naţionalitatea/cetăţenia ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului "Procedura amiabilă" din convenţia de evitare a dublei impuneri.
(2)La stabilirea rezidenţei se vor avea în vedere şi comentariile art. 4 "Rezident" din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Art. 7
Orice schimbare apărută, care poate aduce modificări în ceea ce priveşte rezidenţa fiscală, trebuie adusă la cunoştinţa organului fiscal de către persoana fizică în cauză.