Secţiunea 2 - Protecţia pasivă contra coroziunii exterioare şi interioare - Norme Tehnice din 2013 pentru proiectarea şi execuţia conductelor de transport al gazelor naturale

M.Of. 171 bis

În vigoare
Versiune de la: 30 Martie 2018
SECŢIUNEA 2:Protecţia pasivă contra coroziunii exterioare şi interioare
Art. 86
(1)Protecţia pasivă contra coroziunii exterioare a COTG amplasate suprateran se realizează prin aplicarea unei acoperiri, alcătuită dintr-un strat de grund şi două straturi de vopsea galbenă.
(2)Grundul şi vopseaua trebuie alese în funcţie de condiţiile de mediu în care este amplasată suprateran COTG, astfel încât acoperirile să protejeze tubulatura din oţel pe o durată de cel puţin 3 ani; grundul, vopseaua, diluanţii şi celelalte materiale utilizate în procesul tehnologic de vopsire vor fi însoţite de certificate de calitate şi de instrucţiuni de aplicare.
(3)Modul de curăţare, gradul de pregătire a suprafeţei, modul de verificare a calităţii pregătirii suprafeţei se stabilesc prin PT al COTG în conformitate cu cerinţele din TP; rezultatele măsurătorilor de rugozitate efectuate pe tubulatură din 10 în 10 metri, imediat înaintea vopsirii, în porţiunile cele mai lucioase ale suprafeţelor, se consemnează în buletinul de calitate al protecţiei anticorozive.
(4)Aplicarea stratului de grund se face imediat după curăţarea şi degresarea suprafeţei exterioare a tubulaturii; temperatura suprafeţei care se vopseşte trebuie să fie cuprinsă în intervalul [10oC; 50oC]. În funcţie de umiditatea mediului ambiant, între momentul terminării pregătirii suprafeţei şi momentul aplicării stratului de grund se admite un interval de timp de maxim:
a)două ore, dacă umiditatea relativă a mediului ambiant este 80... 85%;
b)trei ore, dacă umiditatea relativă a mediului ambiant este 70... 80%;
c)patru ore, dacă umiditatea relativă a mediului ambiant este sub 70%.
(5)Manipularea şi depozitarea materialelor utilizate la vopsirea COTG şi modul de aplicare a lor trebuie să se facă în condiţiile specificate de producătorul acestora.
(6)Stratul de vopsea trebuie să fie continuu, uniform, fără denivelări şi incluziuni de aer sau corpuri străine. Se va acorda atenţie specială zonelor îmbinărilor sudate pentru ca vopseaua să pătrundă în toate micile neregularităţi ale suprafeţei.
(7)Grosimea stratului, uniformitatea şi aderenţa se vor determina cu mijloace specializate, iar rezultatele vor fi consemnate în buletine de măsurare care se ataşează la cartea tehnică a COTG.
(8)În zonele de contact ale COTG supraterane cu suporturile de sprijin se vor prevedea elemente din materiale electroizolante cu rezistenţa de izolare electrică mai mare de 2 M la tensiunea de încercare de 500 V, rezistente la îmbătrânire în condiţiile respective de mediu şi având rezistenţă mecanică suficientă.
Art. 87
(1)Protecţia pasivă contra coroziunii a COTG îngropate se realizează cu acoperiri de protecţie; sistemul de izolare utilizat se defineşte prin natura, compoziţia şi grosimea acestuia.
(2)Tipul sistemului de izolare se alege luând în considerare durata normală de utilizare proiectată a COTG, caracteristicile tehnice ale acesteia, clasa de locaţie şi diametrul nominal, condiţiile de montaj şi factorii care influenţează viteza de coroziune: structura, umiditatea şi agresivitatea solului, prezenţa curenţilor de dispersie.
(3)Agresivitatea solului se stabileşte pentru întregul traseu al COTG în funcţie de umiditatea, compoziţia chimică, structura, pH-ul şi rezistivitatea acestuia, clasele de agresivitate şi încadrarea în funcţie de rezistivitatea şi pH-ul solului, prevăzute în tabelul 6.1; evaluarea pentru încadrarea la limitele dintre clase se face pe baza analizei tuturor factorilor, aplicând metoda şi criteriile recomandate prin SR EN 12501-1,2.
(4)Clasele de stres în funcţie de structura solului sunt prevăzute în tabelul 6.2.
(5)Rezistivitatea solului şi pH-ul solului se determină pentru întregul traseu al COTG, prin măsurări efectuate la intervale de 1000 m; dacă rezultatele măsurătorilor în două puncte succesive conduce la reîncadrarea solului din punct de vedere al agresivităţii, se efectuează măsurători în cel mult două puncte intermediare din intervalul respectiv.
(6)Pe baza rezultatelor obţinute se împarte traseul COTG în tronsoane în funcţie de clasele de agresivitate şi clasele de stres ale solului şi se stabileşte sistemul de izolare.
(7)Se va utiliza cu precădere sistemul de izolare cu acoperiri pe bază de poliolefine, care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în SR EN ISO 21809-1 sau în alt document echivalent precizat în PT al COTG.
(8)Se pot utiliza şi alte sisteme de izolare cu condiţia să fie atestate/agrementate tehnic conform legislaţiei în vigoare şi să fie specificate în PT al COTG; grosimile minime admise, tipurile de izolaţie şi criteriile de alegere pentru acoperirile anticorozive cu benzi adezive şi acoperirile anticorozive cu bitum sunt prevăzute în tabelul 6.3.
(9)Izolaţia anticorozivă a tronsoanelor COTG destinate realizării subtraversărilor prin foraj orizontal va fi protejată mecanic.
(10)Pentru sistemul de izolare ales, PT al COTG precizează documentele de referinţă privind specificaţiile tehnice de bază ale materialelor, metodele de testare şi criteriile de acceptare.
(11)Ţevile izolate în fabrică sunt livrate pe şantier însoţite de buletinele de încercări ale izolaţiei emise de laboratoare specializate ale furnizorului şi se admit în procesul de montare după ce se verifică în şantier cel puţin următoarele caracteristici ale acoperirii:
a)aspectul, prin examinare vizuală;
b)grosimea, uniformitatea şi continuitatea;
c)aderenţa la ţeava suport din oţel;
d)rezistenţa la impact.
(12)PT al COTG precizează metodele de verificare a caracteristicilor menţionate şi volumul verificărilor, documentele de referinţă, criteriile de acceptare şi tehnologiile de remediere a eventualelor defecte constatate.
Tabelul 6.1. Clasele de agresivitate a solurilor conform SR EN 12501
- la art. 87, în tabelul 6.1 coloana 3 rândul 3, în loc de: "Rezistivitatea minimă a solului |_|*, |_|m" se va citi: "Rezistivitatea minimă a solului p*, Omega m";

* Valori ale pH-ului şi rezistivităţii determinate în laborator, pe probe din sol, după adăugarea de apă deionizată

Clasa de agresivitate

Caracterizare pe baza probabilităţii producerii coroziunii

MICĂ

Probabilitate scăzută ca viteza de coroziune să fie peste o valoare limită sau să se producă un efect specific coroziunii.

MEDIE

Probabilitate mare ca viteza de coroziune să aibă valori între o limită superioară şi o limită inferioară

MARE

Probabilitate mare ca viteza de coroziune să depăşească o valoare limită sau se producă un efect specific coroziunii

NOTA Dacă este de aşteptat să se producă forme specifice de coroziune

(coroziune localizată, fragilizare prin hidrogen, coroziune sub tensiune etc.), se va asuma clasa de agresivitate MARE

Tabelul 6.2. Clasele de stres ale solului conform SR EN ISO 21809-1

Structura solului

Clasa de stres a solului

Soluri nisipoase

1

Soluri argiloase fără incluziuni

2

Soluri pietroase

3

Art. 88
(1)În PT al COTG se introduc prevederile necesare pentru aplicarea în şantier a acoperirilor de protecţie împotriva coroziunii pe materialul tubular în dreptul sudurilor de întregire, a curbelor precum şi pe fitingurile şi armăturile care nu au putut fi izolate în staţiile de izolare.
(2)Tehnologiile de realizare a sistemului de izolare anticorozivă cuprind prescripţii privind: realizarea operaţiilor de curăţare cu jet abraziv, degresare şi uscare; metodele de aplicare a straturilor, manipularea şi depozitarea materialelor.
(3)Acoperirile de protecţie anticorozivă a zonelor îmbinărilor sudate dintre ţevile şi componentele care alcătuiesc tubulatura COTG îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)să fie compatibile cu izolaţia anticorozivă a materialului tubular.
b)să asigure condiţiile de continuitate, aderenţă la tubulatură şi aderenţă între straturile care le alcătuiesc şi să aibă caracteristici dielectrice cel puţin egale cu cele ale acoperirilor realizate în staţiile fixe pe materialul tubular şi pe celelalte componente ale tubulaturii COTG;
c)să depăşească, în direcţie axială, acoperirea anticorozivă existentă pe ţevi cu cel puţin 100 mm;
d)să aibă grosimea de cel puţin 3 mm.
Tabelul 6.3. Tipurile şi grosimile minime de izolaţii anticorozive

Tipul izolaţiei

Criterii de alegere a tipului de izolaţie

Grosimea minimă a stratului pentru diferite sisteme de izolare, mm

Cu benzi adezive

Cu bitum:

aplicat în staţii fixe sau manual pe traseul COTG

Aplicat mecanizat pe COTG montată în fir continuu

Normală

sol în clasa de stres 1 şi clasa de agresivitate MICĂ

1,6

5

3,5

Întărită

sol în clasa de stres 1 sau 2 şi clasa de agresivitate MEDIE;

intersecţii cu cabluri sau cu structuri metalice îngropate

2,3

8,5

7,0

Foarte întărită

sol în clasa de stres 1 sau 2 şi clasa de agresivitate MARE; sol în clasa de stres 3; zone cu curenţi de dispersie; subtraversări de căi de comunicaţie în tub de protecţie;

subtraversări de râuri, subtraversări de căi de comunicaţie fără tub de protecţie;

subtraversări realizate prin foraj orizontal; conducte în clasele de locaţie 3 şi 4; conducte DN600 sau mai mari

3,0

12,0

10,5

(4)Supraînălţarea admisă a îmbinărilor sudate dintre ţevile şi componentele care alcătuiesc COTG se precizează în PT, iar în procesul de izolare se asigură trecerea lină de la zona supraînălţării spre peretele ţevii prin aplicarea unui strat de mastic.
(5)Izolarea îmbinărilor sudate dintre ţevile şi componentele care alcătuiesc COTG se face numai după acceptarea calităţii acestora pe baza rezultatelor controlului nedistructiv.
Art. 89
(1)Izolaţia anticorozivă a COTG la toate subtraversările de obstacole trebuie să fie corespunzătoare clasei de stres 3 pe o lungime care depăşeşte cu câte 2 m, de o parte şi de alta traversarea respectivă.
(2)Pentru a se asigura trecerea către partea vopsită a tubulaturii supraterane la ieşirea din sol a COTG îngropate, pe o lungime de 0,5...1,0 m, trebuie să se aplice o izolaţie anticorozivă rezistentă la UV.
Art. 90
(1)Pentru evitarea deteriorării acoperirii de protecţie anticorozivă în timpul transportului, depozitării şi montării materialului tubular folosit la realizarea COTG se recomandă următoarele:
a)stivuirea şi depozitarea ţevilor să se realizeze astfel încât să se evite deteriorarea izolaţiei anticorozive;
b)utilizarea de suporturi corespunzătoare, cu suprafeţele de contact căptuşite cu materiale mai moi, la transportul şi depozitarea ţevilor;
c)utilizarea unor echipamente de manipulare a ţevilor prevăzute cu chingi sau juguri; se interzicea utilizarea echipamentelor de manipulare cu cabluri metalice.
Art. 91
(1)Înainte de lansarea în şanţ a COTG şi înainte de acoperirea cu pământ a acesteia se verifică integritatea şi continuitatea izolaţiei anticorozive, folosind aparatura şi metodele adecvate; metodele de verificare a continuităţii izolaţiei, tipul aparaturii utilizate şi criteriile de acceptare trebuie specificate în PT al COTG.
(2)Acoperirea cu pământ a COTG se face numai după întocmirea unui proces verbal de lucrări ascunse, în care se consemnează verificarea integrităţii şi continuităţii izolaţiei anticorozive înainte şi după lansarea în şanţ a COTG.
Art. 92
PT prevede verificarea stării izolaţiei anticorozive a COTG îngropate prin măsurători intensive de potenţial de la suprafaţa solului, realizate de un laborator acreditat, după maxim 3 luni de la punerea în funcţiune.
Art. 93
Verificarea stării izolaţiei anticorozive pe durata exploatării COTG se realizează conform prevederilor NTMC şi NTMPC.
Art. 94
(1)Se recomandă protejarea împotriva coroziunii a interiorului COTG, prin acoperirea cu materiale pe bază de polimeri.
(2)Utilizarea ţevilor acoperite la interior are următoarele avantaje:
a)reduce impurificarea gazelor naturale transportate cu particule ce provin din desprinderea stratului de rugină format în perioada transportului şi depozitării ţevilor şi se măreşte astfel durata de funcţionare a filtrelor montate în instalaţiile de pe traseul COTG;
b)îmbunătăţeşte regimul de curgere şi micşorează căderea de presiune pe traseul COTG, deoarece asigură reducerea frecării gazelor naturale cu pereţii tubulaturii.
(3)Soluţiile de protejare interioară se stabilesc prin PT al COTG, în funcţie de calitatea gazelor naturale transportate, de parametrii de operare şi de durata normală de utilizare proiectată a COTG.