Norme Tehnice din 2002 privind exploatarea, controlul şi monitorizarea instalaţiilor şi proceselor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor

M.Of. 160

În vigoare
Versiune de la: 7 Mai 2010
Norme Tehnice din 2002 privind exploatarea, controlul şi monitorizarea instalaţiilor şi proceselor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor
Dată act: 14-feb-2002
Emitent: Guvernul
Prezentele cerinţe stabilesc condiţiile de lucru şi regimul de funcţionare pentru instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, precum şi controlul instalaţiilor şi monitorizarea emisiilor.

CAPITOLUL 1:Predarea şi recepţia deşeurilor
1.1.Operatorul instalaţiei de incinerare sau coincinerare ia toate măsurile necesare privind predarea şi recepţia deşeurilor pentru a preveni sau a limita efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apei de suprafaţă şi subterane, precum şi mirosurile, zgomotele şi riscurile directe asupra sănătăţii populaţiei. Aceste măsuri trebuie să fie cel puţin în conformitate cu cerinţele stabilite la pct. 1.3 şi 1.4.
1.2.Înainte de a accepta deşeurile în instalaţia de incinerare sau coincinerare operatorul determină, dacă este posibil, masa fiecărei categorii de deşeuri, categorii prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

1.3.Înainte de a accepta deşeuri periculoase la instalaţia de incinerare sau coincinerare operatorul trebuie să dispună de informaţii asupra deşeurilor pentru a verifica, între altele, conformitatea cu cerinţele din autorizaţia de mediu. Aceste informaţii cuprind:
a)toate datele utile asupra procesului de generare, conţinute în documentele menţionate la pct. 1.4 lit. a);
b)compoziţia fizică şi, pe cât posibil, chimică a deşeurilor şi toate informaţiile necesare pentru a evalua comportarea lor în procesul de incinerare;
c)caracteristicile periculoase ale deşeurilor, substanţele cu care nu pot fi amestecate şi precauţiile ce trebuie luate de operator în manipularea acestora.
1.4.Înainte de acceptarea deşeurilor periculoase la instalaţia de incinerare sau coincinerare operatorul efectuează cel puţin următoarele proceduri de recepţie:
a)verificarea documentelor care însoţesc deşeul şi, acolo unde este cazul, a celor cerute prin actele normative care controlează transporturile de deşeuri şi de reglementările pentru transportul mărfurilor periculoase;
b)prelevarea de probe reprezentative, înainte de descărcare, cu excepţia cazurilor în care nu este posibil, de exemplu pentru deşeuri clinice infecţioase, pentru a verifica conformitatea cu descrierea de la pct. 1.3, efectuând controale şi permiţând autorităţilor competente pentru protecţia mediului să identifice natura deşeurilor supuse incinerării. Aceste probe sunt păstrate cel puţin o lună după incinerare.
1.5.Autorităţile competente pentru protecţia mediului pot acorda derogări de la prevederile pct. 1.2, 1.3 şi 1.4 pentru instalaţiile industriale şi întreprinderile care incinerează sau coincinerează doar propriile deşeuri la locul de producere, cu condiţia de a se respecta prevederile prezentei hotărâri.
CAPITOLUL 2:Condiţii de lucru
2.1.Instalaţiile de incinerare trebuie să funcţioneze astfel încât să se atingă un nivel de incinerare care să asigure un nivel total de carbon organic (TOC) al zgurii şi cenuşii de vatră, sub 3%, sau pierderea lor la calcinare să fie sub 5% din substanţa uscată a materialului. Dacă este necesar, se folosesc tehnici adecvate de pretratare a deşeurilor.
Toate instalaţiile de incinerare vor fi proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât gazul rezultat din proces să ajungă în mod controlat şi omogen după ultima injectare de aer de combustie, chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii, la o temperatură de cel puţin 8500C timp de două secunde, măsurată lângă peretele interior al camerei de combustie sau în oricare punct reprezentativ al camerei, autorizat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
Dacă se incinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de peste 1% substanţe organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie ridicată la cel puţin 1.1000C pentru o perioadă de minimum două secunde.
Fiecare linie a instalaţiei de incinerare se echipează cu cel puţin un arzător auxiliar. Acest arzător trebuie pornit automat atunci când temperatura gazelor de combustie după ultima injectare de aer de combustie scade sub 8500C sau 1.1000C, după caz. De asemenea, el trebuie folosit la pornirea şi oprirea instalaţiei, pentru a se asigura că temperatura de 8500C, respectiv de 1.1000C, după caz, este menţinută permanent în timpul acestor operaţiuni şi atâta vreme cât există deşeuri nearse în camera de combustie.
În cursul porniri sau opririi ori când temperatura gazului de ardere scade sub 8500C sau sub 1.1000C, după caz, arzătoarele auxiliare nu trebuie alimentate cu combustibili care pot provoca emisii mai mari decât cele rezultate prin arderea motorinei, gazului lichefiat sau a gazului natural.
2.2.Toate instalaţiile de coincinerare vor fi proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât gazul rezultat din proces să ajungă în mod controlat şi omogen după ultima injectare de aer de combustie, chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii, la o temperatură de cel puţin 8500C timp de cel puţin două secunde. Dacă se coincinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de peste 1% substanţe organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie ridicată la cel puţin 1.1000C.
2.3.Instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie să aibă şi să folosească un sistem automat de întrerupere a alimentării cu deşeuri:
a)la pornire, până când temperatura ajunge la 8500C sau la 1.1000C, după caz, ori temperatura specificată în conformitate cu pct. 2.4;
b)de câte ori nu este menţinută temperatura de 8500C sau 1.1000C, după caz, ori temperatura specificată în conformitate cu pct. 2.4;
c)ori de câte ori măsurătorile continue impuse de prezenta hotărâre arată că este depăşită oricare dintre valorile limită din cauza unor perturbări sau defecţiuni ale echipamentelor de depoluare.
2.4.Condiţiile diferite de cele stabilite la pct. 2.1 şi 2.3 pentru anumite categorii de deşeuri sau anumite procese termice pot fi autorizate de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu condiţia respectării cerinţelor prezentei hotărâri. Schimbarea condiţiilor de lucru nu trebuie să genereze mai multe reziduuri sau reziduuri cu un conţinut mai mare de poluanţi organici în comparaţie cu cele care ar fi de aşteptat în condiţiile stabilite la pct. 2.1.
Condiţiile diferite de cele stabilite la pct. 2.2 şi 2.3 pentru anumite categorii de deşeuri sau anumite procese termice pot fi autorizate de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu condiţia respectării cerinţelor prezentei hotărâri. Autorizarea de mediu trebuie condiţionată cel puţin de respectarea prevederilor pentru valorile limită de emisii stabilite în anexa nr. 7 pentru carbonul organic total (TOC) şi monoxidul de carbon (CO).
În cazul coincinerării propriilor deşeuri la locul de producţie, în cazane existente, din industria celulozei şi hârtiei, emiterea autorizaţiei de mediu trebuie să fie condiţionată cel puţin de respectarea prevederilor pentru valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7 pentru carbonul organic total (TOC).
2.5.Toate instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât să se prevină emisii în atmosferă care să genereze creşterea semnificativă a poluării aerului la nivelul solului; în particular gazele de ardere trebuie evacuate, într-o manieră controlată şi în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale privind calitatea aerului, prin intermediul unui coş a cărui înălţime este astfel calculată încât să asigure, cel puţin la limita primei zone locuite, o dispersie corespunzătoare a unor emisii sub valorile normate ale indicatorilor de poluare, în orice condiţii atmosferice.
2.6.Căldura generată prin procesul de incinerare sau coincinerare trebuie recuperată pe cât posibil.
2.7.Deşeurile infecţioase rezultate din activitatea medicală, comerţ, transport şi din alte activităţi trebuie plasate direct în camera de ardere, fără a fi mai întâi amestecate cu alte categorii de deşeuri şi fără manipulare directă.
2.8.Conducerea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie să fie asigurată de o persoană fizică cu pregătire adecvată pentru această activitate.
CAPITOLUL 3:Valori limită pentru emisiile în aer
3.1.Instalaţiile de incinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât în gazele de ardere să nu fie depăşite valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7.
3.2.Instalaţiile de coincinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât în gazele de ardere să nu fie depăşite valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.
Dacă într-o instalaţie de coincinerare peste 40% din căldura rezultată provine de la deşeuri periculoase, trebuie aplicate valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7.
3.3.Rezultatele măsurătorilor făcute pentru a verifica conformitatea cu valorile limită de emisie trebuie recalculate la condiţiile standard stabilite în cap. 7.
3.4.În cazul coincinerării deşeurilor municipale amestecate, netratate, valorile limită de emisie se determină în conformitate cu prevederile anexei nr. 7, iar prevederile anexei nr. 4 nu se aplică.
3.5.Autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte necesitatea introducerii unor valori limită de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.
CAPITOLUL 4:Valori limită pentru emisiile în apă
4.1.Orice deversare de apă de spălare a gazelor de ardere de la o instalaţie de incinerare sau coincinerare se realizează cu respectarea condiţiilor autorizaţiei de mediu.
4.2.Deversările în mediul acvatic ale apelor uzate provenite de la spălarea gazelor de ardere se limitează cât mai mult posibil, valorile limită de emisie trebuind să se conformeze cerinţelor prevăzute în anexa nr. 6.
4.3.Cu condiţia unei prevederi specifice din autorizaţia de mediu, apa uzată de la spălarea gazelor de ardere poate fi deversată în mediu acvatic după epurarea separată, cu condiţia ca:
a)să fie respectate condiţiile prevederilor locale, naţionale şi internaţionale în ceea ce priveşte valorile limită de emisie;
b)concentraţiile gravimetrice ale substanţelor poluante menţionate în anexa nr. 6 să nu depăşească valorile limită stabilite în aceasta.
4.4.Valorile limită de emisie se aplică la punctul unde apele uzate de la spălarea gazelor de ardere, conţinând substanţele poluante menţionate în anexa nr. 6, sunt deversate din instalaţia de incinerare sau coincinerare.
Acolo unde apa uzată de la spălarea gazelor de ardere este tratată colectiv cu alte surse locale de ape uzate similare, operatorul va lua măsurile menţionate la cap. 7:
a)pe circuitul de apă uzată de la procesul de spălare a gazelor de ardere, înainte de introducerea sa în instalaţia de tratare colectivă a apelor uzate;
b)pe celălalt circuit sau celelalte circuite de apă uzată, înainte de introducerea lor în instalaţia de tratare colectivă a apelor uzate;
c)la punctul final de deversare a apelor uzate, după epurare, din instalaţia de incinerare sau coincinerare.
Operatorul va efectua calcule adecvate de bilanţ de masă pentru a determina nivelurile de emisii de la deversarea finală a apelor uzate care pot fi atribuite apei uzate de la spălarea gazelor de ardere, în scopul de a verifica conformitatea cu valorile limită de emisii stabilite în anexa nr. 6 pentru fluxul de apă uzată de la procesul de spălare a gazelor de ardere.
Este interzisă diluarea apelor uzate în scopul conformării cu valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6.
4.5.Când apele uzate de la spălarea gazelor de ardere, conţinând substanţele poluante menţionate în anexa nr. 6, sunt tratate în afara instalaţiei de incinerare sau coincinerare la o instalaţie de epurare destinată doar pentru acest tip de ape uzate, valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 se vor aplica în punctul unde apele uzate părăsesc instalaţia de tratare. Dacă această instalaţie de tratare exterioară nu este destinată doar tratării apelor uzate de la incinerare, operatorul va face calcule adecvate de bilanţ de masă în conformitate cu pct. 4.4 lit. a), b) şi c), pentru a determina nivelurile de emisie în deversarea finală de ape uzate, care pot fi atribuite apelor uzate de la procesul de spălare a gazelor de ardere, pentru a verifica conformitatea cu valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 pentru fluxul de ape uzate de la procesul de spălare a gazelor de ardere.
Este interzisă diluarea apelor uzate în scopul conformării cu valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6.
4.6.Autorizaţia de mediu stabileşte:
a)valorile limită de emisie pentru substanţele poluante, la care se referă anexa nr. 6, în conformitate cu pct. 4.2 şi în scopul de a satisface cerinţele menţionate la pct. 4.3 lit. a);
b)parametrii operaţionali de control pentru apă uzată, cel puţin pentru pH, temperatură şi debit.
4.7.Amplasamentele pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare, inclusiv locurile asociate pentru depozitarea deşeurilor, trebuie proiectate astfel încât să se prevină deversarea neautorizată şi accidentală a oricăror substanţe poluante pe sol şi în apele de suprafaţă sau freatice, în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu în vigoare. În plus, trebuie asigurată capacitatea de stocare pentru scurgerile de apă de ploaie dinspre amplasamentul instalaţiei de incinerare sau coincinerare ori pentru apa contaminată, rezultată prin scurgeri sau operaţiuni de stingere a incendiilor.
Capacitatea de stocare trebuie să fie adecvată pentru a avea siguranţa că asemenea ape pot fi testate şi tratate înainte de a fi deversate, conform specificaţiei din autorizaţia de mediu.
4.8.Autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte necesitatea introducerii unor valori limită de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau alţi poluanţi.
CAPITOLUL 5:Reziduuri
5.1.Reziduurile rezultate din funcţionarea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie reduse din punct de vedere cantitativ şi al gradului de nocivitate. Reziduurile trebuie reciclate, pe cât posibil, direct sau în afara instalaţiei, în conformitate cu prevederile relevante ale legislaţiei de mediu în vigoare.
5.2.Transportul şi depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă pulverulentă, ca cenuşa şi reziduurile uscate de la tratarea gazelor de ardere, se fac astfel încât să se prevină dispersarea în mediu, de exemplu în containere închise.
5.3.Înainte de a determina rutele pentru eliminarea sau reciclarea reziduurilor de la instalaţiile de incinerare sau coincinerare se efectuează teste adecvate pentru a se stabili caracteristicile fizice şi chimice şi potenţialul poluant al diferitelor reziduuri rezultate din procesul de incinerare. Analiza priveşte în special fracţia solubilă totală şi metalele grele din fracţia solubilă.
CAPITOLUL 6:Controlul şi monitorizarea
6.1.Trebuie instalate echipamente de măsurare şi trebuie folosite tehnici pentru a monitoriza parametrii, condiţiile de funcţionare şi concentraţiile de masă relevante pentru procesul de incinerare şi coincinerare.
6.2.Condiţiile de măsurare trebuie stabilite în autorizaţia de mediu emisă de autorităţile competente pentru protecţia mediului.
6.3.Instalarea şi funcţionarea corespunzătoare a echipamentului automat de monitorizare a emisiilor în aer şi apă se verifică prin controale şi teste anuale de supraveghere. Calibrarea se face prin măsurători paralele cu metode de referinţă, cel puţin o dată la 3 ani.
6.4.Amplasarea punctelor de prelevare sau măsurare se realizează de comun acord cu autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
6.5.Măsurătorile periodice ale emisiilor în aer şi apă trebuie efectuate în conformitate cu pct. 1 şi 2 din anexa nr. 5.
CAPITOLUL 7:Condiţii de măsurare
7.1.Autoritatea competentă pentru protecţia mediului controlează aplicarea prevederilor pct. 7.2-7.12 şi 7.17 cu privire la aer şi ale pct. 7.9-7.19 cu privire la apă, fie prin specificarea acestor prevederi în condiţiile autorizaţiei de mediu, fie prin introducerea unor reguli generale obligatorii.
7.2.Se vor efectua următoarele măsurători ale poluanţilor aerului, în conformitate cu anexa nr. 5, la instalaţia de incinerare sau coincinerare:
a)măsurători continue ale următoarelor substanţe: oxizi de azot (NOx), cu condiţia să fie stabilite valorile limită de emisie, monoxid de carbon (CO), pulberi totale, carbon organic total (TOC), acid clorhidric (HCI), acid fluorhidric (HF), bioxid de sulf (SO2);
b)măsurători continue ale următorilor parametri de proces: temperatura lângă peretele interior al camerei de ardere sau alt punct reprezentativ al camerei de ardere şi/sau postardere, aprobat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul în vapori de apă în gazele de ardere;
c)cel puţin două măsurători pe an ale metalelor grele, dioxinelor şi furanilor, dar pentru primul an de funcţionare măsurătorile se vor face trimestrial. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate stabili perioade de măsurare, acolo unde s-au stabilit valorile limită de emisie, pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alţi poluanţi.
7.3.Timpul de tratare, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificări adecvate, cel puţin o dată, când instalaţia de incinerare sau coincinerare este pusă în funcţiune şi în cele mai nefavorabile condiţii de operare anticipate.
7.4.Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă dacă se folosesc etape de tratare pentru acidul clorhidric (HCI) care asigură că nu este depăşită valoarea limită a acidului clorhidric (HCI). În acest caz emisiile de HF vor fi supuse unei măsurători periodice, conform prevederilor pct. 7.2 lit. c).
7.5.Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu se impune dacă gazul de ardere prelevat este uscat înainte de a fi analizate emisiile.
7.6.Măsurători periodice în conformitate cu pct. 7.2 lit. c) ale acidului clorhidric (HCI), acidului fluorhidric (HF) şi bioxidului de sulf (SO2) în locul măsurărilor continue pot fi autorizate de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare, dacă operatorul poate dovedi că emisiile acestor poluanţi nu pot fi în nici o împrejurare mai mari decât valorile limită de emisie prevăzute.
7.7.Reducerea frecvenţei măsurătorilor periodice pentru metale grele, de la două ori pe an la o dată la 2 ani, şi pentru dioxine şi furani, de la de două ori pe an la o dată pe an, poate fi autorizată de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, dacă emisiile rezultate de la incinerare sau coincinerare sunt sub 50% din valorile limită de emisie, determinate în conformitate cu anexa nr. 7, respectiv cu anexa nr. 4, şi cu condiţia să fie disponibile criteriile pentru respectarea acestor prevederi. Aceste criterii trebuie să se bazeze cel puţin pe prevederile cuprinse la lit. a) şi d).
Până la 1 ianuarie 2008 reducerea frecvenţei poate fi autorizată chiar dacă nu sunt disponibile asemenea criterii, în următoarele condiţii:
a)deşeurile nepericuloase care urmează să fie coincinerate sau incinerate trebuie să fie constituite doar din anumite fracţii combustibile sortate de deşeuri, inadecvate pentru reciclare şi prezentând anumite caracteristici, care sunt specificate pe baza evaluării menţionate la lit. d);
b)pentru aceste deşeuri sunt disponibile criterii naţionale de calitate;
c)coincinerarea şi incinerarea acestor deşeuri se fac în conformitate cu planurile naţionale de gestiune a deşeurilor;
d)operatorul poate dovedi autorităţii competente pentru protecţia mediului că pentru metale grele, dioxine şi furani emisiile sunt în toate circumstanţele semnificativ sub valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 4 sau 7; această evaluare se va baza pe informaţii asupra calităţii deşeurilor implicate şi pe masurători ale emisiilor;
e)criteriile de calitate şi noua perioadă pentru măsurătorile periodice trebuie să fie specificate în autorizaţia de mediu;
f)toate deciziile asupra frecvenţei măsurătorilor menţionate, completate cu informaţii asupra cantităţii şi calităţii de deşeuri implicate, trebuie să fie comunicate anual autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului.
7.8.Rezultatele măsurătorilor făcute pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie trebuie recalculate în condiţii standard stabilite în continuare, iar pentru oxigen, în conformitate cu formula menţionată în anexa nr. 8:
a)temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 11% oxigen, gaz uscat, în gazele de ardere la instalaţiile de incinerare;
b)temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 3% oxigen, gaz uscat, în gazele de ardere de la incinerarea uleiului uzat, definit conform Hotărârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate;
c)când deşeurile sunt incinerate sau coincinerate într-o atmosferă îmbogăţită în oxigen, rezultatele măsurătorilor trebuie exprimate în condiţii standard, la un conţinut de oxigen stabilit de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, reflectând circumstanţele speciale ale cazului individual;
d)în cazul coincinerării rezultatele măsurătorilor trebuie exprimate în condiţii standard, la un conţinut total de oxigen conform celui calculat în anexa nr. 4.
Într-o instalaţie de incinerare sau coincinerare care tratează deşeuri periculoase, în care emisiile poluante sunt reduse prin tratarea gazelor de ardere, standardizarea referitoare la conţinutul de oxigen, potrivit primului alineat, poate fi făcută doar dacă conţinutul de oxigen măsurat pe aceeaşi perioadă ca pentru poluantul implicat depăşeşte conţinutul de oxigen standard relevant.
7.9.Toate rezultatele măsurătorilor trebuie înregistrate, prelucrate şi prezentate într-o formă adecvată, pentru a permite autorităţilor competente pentru protecţia mediului să verifice conformitatea cu condiţiile de funcţionare autorizate şi valorile limită de emisie stabilite în prezenta hotărâre, în conformitate cu procedurile decise de autorităţile competente pentru protecţia mediului.
7.10.Valorile limită de emisie pentru aer se consideră respectate dacă:
a)nici una dintre valorile medii zilnice nu depăşeşte vreuna dintre valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7 lit. a) sau în anexa nr. 4, şi 97% din valoarea medie zilnică pe un an nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în primul alineat al anexei nr. 7 lit. e);
b)nici una dintre valorile medii la jumătate de oră nu depăşeşte vreuna dintre valorile limită de emisie din coloana A a anexei nr. 7 lit. b) sau, acolo unde este relevant, 97% din valoarea medie la jumătate de oră pe un an nu depăşeşte nici una dintre valorile limită de emisie stabilite în coloana B a anexei nr. 7 lit. b);
c)nici una dintre valorile medii pe perioada de prelevare stabilită pentru metale grele şi dioxine şi furani nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7 lit. c) şi d) sau în anexa nr. 4;
d)sunt respectate prevederile celui de-al doilea alineat al anexei nr. 7 lit. e) sau ale anexei nr. 4.
7.11.Valorile medii la jumătate de oră şi valorile medii la 10 minute se determină în cadrul timpului de lucru efectiv (excluzând perioadele de pornire şi oprire, dacă nu sunt incinerate deşeuri) din valorile măsurate, după ce s-a scăzut valoarea intervalului de încredere specificat la pct. 3 din anexa nr. 5. Valorile medii zilnice se determină din acele valori medii validate.
Pentru a obţine o valoare medie zilnică validată nu se elimină mai mult de 5 valori medii la jumătate de oră, în fiecare zi, din cauza nefuncţionării sau intervenţiilor la sistemul de măsurare continuă. Nu se elimină mai mult de 10 valori zilnice medii pe an din cauza nefuncţionării sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă.
7.12.Valorile medii pe perioada de prelevare şi, în cazul măsurării periodice, ale acidului fluorhidric (HF), acidului clorhidric (HCI) şi bioxidului de sulf (SO2) se determină în conformitate cu condiţiile pct. 6.2 şi 6.4 şi cu prevederile anexei nr. 5.
7.13.Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte, imediat ce sunt disponibile tehnicile adecvate de măsură, data de la care se efectuează măsurători continue ale valorilor limită de emisie pentru dioxine şi metale grele, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.
7.14.Următoarele măsurători trebuie efectuate în punctul de deversare a apelor uzate:
a)măsurători continue ale parametrilor menţionaţi la pct. 4.6. lit. b);
b)măsurători zilnice instantanee ale materiilor solide totale în suspensie; autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate prevedea alternativ măsurători pentru o probă reprezentativă proporţională cu fluxul de ape pe o perioadă de 24 de ore;
c)măsurători efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţională cu debitul deversărilor într-o perioadă de 24 de ore, pentru substanţele poluante prevăzute la pct. 4.3, cu respectarea prevederilor pct. 2-10 din anexa nr. 6.

d)măsurători efectuate cel puţin o dată la 6 luni pentru dioxine şi furani; în primele 12 luni de exploatare a instalaţiei se efectuează obligatoriu măsurători cel puţin o dată la 3 luni. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate fixa perioade de măsurare dacă a stabilit valori-limită de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau alţi poluanţi.

7.15.Monitorizarea masei poluanţilor în apele uzate epurate trebuie făcută în conformitate cu legislaţia din domeniul apelor în vigoare şi trebuie descrisă în autorizaţia de mediu, la fel ca şi frecvenţa măsurătorilor.
7.16.Valorile limită de emisie pentru apă se consideră respectate dacă:
a)pentru materiile solide totale în suspensie, substanţa poluantă nr. 1, 95% şi 100% dintre valorile măsurate nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6;
b)pentru metalele grele, substanţele poluante nr. 2-10, nu mai mult de o măsurătoare pe an depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 sau, dacă autoritatea competentă pentru protecţia mediului impune peste 20 de eşantioane pe an, nu mai mult de 5% din aceste eşantioane depăşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6;
c)măsurătorile făcute de două ori pe an ale dioxinelor şi furanilor, substanţa poluantă nr. 11, nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită în anexa nr. 6.
7.17.Dacă măsurătorile efectuate arată că au fost depăşite valorile limită de emisie stabilite în prezenta hotărâre pentru aer sau apă, autorităţile competente pentru protecţia mediului vor fi informate fără întârziere.
CAPITOLUL 8:Condiţii anormale de funcţionare
8.1.Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte în actul de reglementare perioada maximă admisă pentru orice opriri, defecţiuni sau întreruperi inevitabile din punct de vedere tehnic ale echipamentelor de purificare sau ale echipamentelor de măsurare, timp în care concentraţiile din emisiile în aer şi apa uzată epurată, referitoare la substanţele reglementate, pot depăşi valorile-limită admise.

8.2.În cazul unei avarii, operatorul va reduce sau va opri activitatea imediat ce este posibil, până ce se poate restabili funcţionarea normală.
8.3.Fără a prejudicia prevederile cap. 2, pct. 2.3 lit. c), în situaţia în care sunt depăşite valorile-limită de emisie, instalaţia de incinerare sau coincinerare ori linia de incinerare nu continuă în niciun caz să incinereze deşeuri, fără întrerupere, pe o perioadă mai mare de 4 ore. Durata cumulativă de funcţionare în asemenea condiţii, pe timp de un an, trebuie să fie sub 60 de ore. Durata de 60 de ore se aplică acelor linii din instalaţie care sunt conectate la un dispozitiv unic de epurare a gazelor de ardere.

8.4.Conţinutul de pulberi totale al emisiilor în aer de la o instalaţie de incinerare nu trebuie să depăşească în niciun caz valoarea de 150 mg/m3, exprimată ca medie la jumătate de oră; mai mult decât atât, valorile-limită ale emisiilor în aer pentru CO şi COT nu trebuie depăşite. Toate celelalte condiţii menţionate la cap. 2 trebuie respectate.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 160 din data de 6 martie 2002

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (3)
Modificat de numărul de obiecte din listă: (2)
Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (1)