Art. 4. - Art. 4 - Norme Metodologice din 2005 de aplicare a prevederilor titlului XI ''Renta viageră agricolă'' din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

M.Of. 1178

În vigoare
Versiune de la: 10 Octombrie 2024
Art. 4
(1)Beneficiază de rentă viageră agricolă persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani şi care deţine în proprietate până la 10 ha teren cu destinaţie agricolă situat în extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau arendează aceste terenuri cu destinaţie agricolă ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege.
(2)Beneficiază de rentă viageră agricolă şi persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează "nerevizuibil", şi care înstrăinează prin acte între vii, arendează terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, după intrarea în vigoare a legii.
(3)Beneficiază de rentă viageră agricolă şi persoana care a fost pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, a cărei pensie de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârsta de pensionare, potrivit prevederilor art. 9 alin. (4) din lege.
(4)Rentierului aflat în situaţia prevăzută la alin. (3) i se recunoaşte dreptul la renta viageră agricolă ca urmare a verificării deciziei emise de comisia de expertiză medicală, care atestă pensia de invaliditate, potrivit art. 9 alin. (3) din lege, şi deciziei pentru pensia pentru limită de vârstă.
(5)Rentierii cărora li s-a retras calitatea de rentier agricol ca urmare a emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă pot beneficia de rentă viageră agricolă, în condiţiile alin. (4), începând cu data obţinerii vizei anuale, cu respectarea condiţiilor art. 6 din lege.
(6)Terenurile care sunt înstrăinate sau arendate sunt cele dobândite anterior anului 1989 sau după 1989 prin aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au fost înstrăinate prin acte între vii după 1990.
(7)Beneficiază de prevederile legii şi persoanele prevăzute la art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele care au dobândit terenuri prin moştenire de la cei care au primit titluri de proprietate prin aplicarea Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Aceştia trebuie să îşi dovedească calitatea prin certificatul de moştenitor.
(8)În cazul contractelor de arendare, proprietarii beneficiază de rentă viageră agricolă de 50 euro/ha/an, dacă aceste contracte sunt încă în vigoare la sfârşitul anului calendaristic pentru care se plăteşte renta.
(9)În sensul prezentelor norme metodologice, prin an agricol se înţelege perioada cuprinsă între 1 octombrie anul curent şi 30 septembrie a anului următor.
(10)În situaţia în care terenul ce face obiectul contractului de arendare, pe baza căruia rentierul agricol beneficiază de rentă viageră agricolă de 50 euro/ha/an, este înstrăinat în perioada de valabilitate a contractului de arendare, renta de 50 euro/ha/an se calculează şi se datorează de la data încheierii, respectiv a intrării în vigoare a contractului de arendare, urmând ca de la data înstrăinării terenului rentierul să beneficieze de renta viageră agricolă de 100 euro/ha/an.
(11)Renta viageră agricolă se calculează şi se datorează de la data încheierii contractelor de arendare, respectiv înstrăinare, indiferent de data depunerii cererii, în cazul în care contractele au fost încheiate în anul depunerii cererii.
(12)În cazul în care contractele au fost încheiate în anii precedenţi depunerii cererii, renta viageră agricolă se calculează şi se datorează de la 1 ianuarie a anului în care s-a depus cererea.
(13)În cazul proprietăţii comune, renta viageră agricolă se acordă individual pentru cota-parte stabilită în baza declaraţiei autentice notariale, dată de comun acord de toţi coproprietarii.
(14)În cazul soţilor, beneficiarul rentei viagere agricole este acela care îndeplineşte condiţia de vârstă, renta acordându-i-se pentru cota-parte ce îi revine din proprietatea comună.
(15)În cazul în care ambii soţi îndeplinesc condiţia de vârstă, se va elibera un carnet de rentier pe numele fiecăruia, iar renta viageră agricolă ce revine fiecărui soţ se va acorda proporţional cu cota-parte aferentă fiecăruia.
(16)În cazul înstrăinării prin contract de schimb a unei suprafeţe de teren agricol extravilan dobândite cu respectarea prevederilor alin. (6) şi (7), suprafaţa permutată, de aceeaşi dimensiune, care intră astfel în patrimoniul rentierului agricol nu va fi cumulată la cea deţinută deja.
(17)Dacă prin contract de schimb se înstrăinează o suprafaţă de teren agricol extravilan dobândită cu respectarea prevederilor alin. (6) şi (7) mai mică decât cea primită prin schimb, renta se calculează şi se acordă doar pentru suprafaţa care iese din patrimoniul rentierului; diferenţa primită în plus nu intră la calculul rentei, dar intră la calculul suprafeţelor deţinute în proprietate cu respectarea prevederilor alin. (1), (10) şi (11).