Subcapitolul 3 - Reţele de distribuţie interioare - Normativ din 2015 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală - Indicativ I 13-2015

M.Of. 897 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 3:Reţele de distribuţie interioare
SECŢIUNEA 1:Traseele reţelelor de conducte în interiorul clădirilor
8.56.Traseele conductelor instalaţiilor de încălzire interioare se aleg astfel încât să asigure:
a)alimentarea tuturor consumatorilor;
b)accesul la conducte, aparate şi armături în timpul exploatării;
c)lungimi minime de reţea;
d)autocompensarea dilatărilor;
e)evitarea golurilor la trecerea prin elementele structurale;
f)reducerea golurilor la trecerea prin elementele de anvelopă ale clădirii;
g)respectarea prevederilor din tabelul 8.8 referitor la distanţele minime normate dintre conductele instalaţiei de încălzire şi elementele de construcţie, executate din materiale combustibile;
h)respectarea principiului unor lungimi egale de conducte în vederea menţinerii de pierderi de sarcină aproximativ egale între:
- branşamentul clădirii şi baza coloanelor;
- branşamentul la coloană şi modulele termohidraulice de racord ale apartamentelor.

8.57.La alegerea traseelor conductelor se evită trecerea acestora prin:
a)pereţii şi planşeele încăperilor cu pericol de explozie;
b)încăperi cu medii agresive;
c)încăperi în care se depozitează mărfuri sau obiecte de valoare, degradabile în contact cu apa;
d)încăperi care, datorită trecerii conductelor, îşi diminuează valoarea estetică;
e)încăperi neîncălzite.
(1)În cazul când trecerea prin aceste categorii de încăperi nu poate fi evitată, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare (piese speciale de trecere, canale sau tuburi de protecţie, izolări termice, etc.)
(2)În mediile agresive sau cu pericol de explozie se interzice montarea mascată a conductelor.
8.58.În clădirile civile conductele se pot monta aparent sau mascat.
În încăperile în care conductele se montează aparent neizolate, se iau măsuri pentru evitarea pericolului de arsuri prin atingere directă.
(1)Pentru porţiunile în care conductele se montează mascat se recomandă prevederea unor măsuri prin care să se poată semnala eventuala lipsă de etanşeitate a conductelor şi poziţionarea unei avarii (de ex. uşi de control pe ghene şi puncte de scurgere a apei).
(2)În încăperile care reclamă condiţii igienice sau de confort deosebite (de ex. teatre, cinematografe mari, săli de operaţie etc.) pozarea mascată se poate face cu elemente uşoare, demontabile.
(3)Conductele se pot monta în ghene, alcătuite conform reglementărilor privind securitatea la incendiu a construcţiilor, iar mascarea se poate face cu elemente uşoare, demontabile, fără a afecta elementele structurale ale clădirilor.
8.59.Conductele instalaţiilor interioare de încălzire cu apă se montează cu pantă, asigurând golirea şi dezaerisirea centralizată sau locală a instalaţiei, printr-un număr minim de dispozitive şi armături.
(1)Panta normală a conductelor instalaţiilor de încălzire cu apă este de 3 0/00. În cazuri obligate, se poate reduce panta la 2 0/00.
8.60.Conductele de abur se montează astfel încât sensul de circulaţie al aburului şi condensatului în conducte să fie acelaşi. Pe porţiuni de traseu în care nu este posibilă evitarea contrapantei, valoarea acesteia va fi cel puţin egală cu pierderea unitară de sarcină la debitul maxim (cel puţin 5 0/00) sau se măreşte diametrul conductei, luându-se măsurile corespunzătoare pentru evacuarea condensatului.
8.61.Proiectarea, conformarea şi configurarea reţelelor de conducte interioare respectă prevederile articolelor 5.28 - 5.36.
8.62._
(1)În cazul utilizării unor scheme sau sisteme la care se amplasează conductele sub pardoseală (încălzire cu distribuţie orizontală de apartament, încălzire prin radiaţie de joasă temperatură) se recomandă:
- prevederea unor măsuri prin care să se poată controla etanşeitatea instalaţiei. Utilizarea acestor soluţii este condiţionată de folosirea unor materiale (conducte, fitinguri) cu fiabilitate ridicată şi cu posibilităţi de înlocuire (de exemplu, conducte de material plastic de tip «ţeavă în ţeavă»). În aceste cazuri, se adoptă schemele de distribuţie care necesită cele mai puţine fitinguri (ramificaţii, coturi, mufe). Sunt indicate schemele radiale care permit alimentarea consumatorilor direct dintr-un distribuitor şi întoarcerea direct în colector;
- prevederea de izolaţii termice la partea inferioară a planşeelor respective.
(2)Măsuri similare se recomandă şi pentru instalaţiile montate la plafon (de exemplu, încălzire prin radiaţie) relativ la controlul etanşeităţii conductelor. Se vor prevedea măsuri de izolare termică la partea superioară a plafoanelor.

8.63.Conductele distribuţiei orizontale din clădirile civile se amplasează în subsolul general şi în subsolul sau nivelul tehnic.
(1)Pentru conductele principale sau de distribuţie ale clădirilor civile fără subsol şi fără pod se pot prevedea canale vizitabile.
(2)În cazul folosirii schemei de distribuţie superioară, conductele se pot monta în podul clădirilor, cu luarea măsurilor de termoizolarea lor.
8.64.În clădiri industriale conductele se montează-de regulă-aparent, la înălţimi convenabile. Porţiunile de reţea pentru care condiţiile locale impun amplasarea lor sub nivelul pardoselii se pozează în canale vizitabile.
8.65.În cazul conductelor îngropate se asigură accesul la armăturile de închidere şi reglaj prin capace de vizitare.
8.66.Se evită pozarea conductelor instalaţiilor de încălzire cu apă, cu funcţionare intermitentă (inclusiv a celor de dezaerisire), în spaţii a căror temperatură poate scădea sub 0 °C. Dacă evitarea nu este posibilă, se iau măsuri speciale de protecţie împotriva îngheţului.
8.67.Se recomandă evitarea amplasării conductelor sau a altor componente ale instalaţiei în zone de circulaţie sau locuri în care ar putea fi expuse unor eventuale acţiuni mecanice exterioare.
SECŢIUNEA 2:Măsuri pentru preluarea dilatărilor reţelelor interioare
8.68.Coloanele verticale ale instalaţiilor de încălzire realizate din ţeavă de oţel se prevăd cu suporturi fixe la mijlocul înălţimii lor sau cu compensatoare de dilatare plasate la mijlocul coloanei şi suporturi fixe la mijlocul porţiunilor de coloană separate prin compensator, conform indicaţiilor din tabelul 8.3. De la aceste prevederi, pentru poziţia suporturilor fixe şi a compensatoarelor de dilatare, se pot face abateri de cca. 1,5 m. Compensatoarele de dilatare se montează pe aceiaşi pereţi cu corpul de încălzire, fiind, în măsura posibilului, mascate de acesta.
Tabelul 8.3. - Compensarea dilatărilor la coloanele instalaţiilor de încălzire din ţevi de oţel

Temperatura nominală a agentului termic din conductă [°C]

Înălţimea coloanei [m]

cu suport fix şi fără compensator de dilatare

cu un compensator de dilatare şi două suporturi fixe

65

16,0-32,0

32,0-64,0

75

13,5-27,5

27,5-55,0

85

12,0-24,0

24,0-48,0

95

10,5-21,5

21,5-43,0

115

9,0-18,0

17,5-35,5

130

7,5-15,5

15,5-31,0

150

6,5-13,5

13,5-27,0

Notă: înălţimile coloanei corespund amplasării suporturilor fixe şi a compensatoarelor de dilatare conform prevederilor art. 8.68.
8.69.Racordarea coloanelor verticale din ţevi de oţel la conductele de distribuţie se face prin porţiuni orizontale, având panta corespunzătoare preluării dilatării porţiunii verticale de coloană situată sub punctul fix (în cazul distribuţiei inferioare) sau deasupra acestuia (la distribuţia superioară).
(1)Lungimea minimă a acestor porţiuni orizontale se alege din tabelul. 8.4.
(2)Pe porţiunile orizontale ale coloanelor nu se montează dispozitive de susţinere-fixare la distanţe mai mici decât cele indicate în tabelul 8.4 măsurate de la verticala coloanelor către punctul de racordare a acestora la distribuţie.
Tabelul 8.4. - Lungimea minimă a porţiunilor orizontale ale coloanelor instalaţiilor de încălzire din ţevi de oţel

Diametrul conductei [inch]

Lungimea minimă a porţiunilor orizontale [m]

3/8"

0,85

1/2"

1,00

3/4"

1,10

1"

1,25

1 1/4"

1,40

1 1/2"

1,50

Notă: lungimile corespund unei dilatări maxime de 1,2 cm a porţiunii verticale a coloanelor, măsurate până la suportul fix.
8.70.Lungimea conductelor de legătură curbate din ţevi de oţel la corpurile de încălzire se determină în funcţie de diametrul legăturii şi de dilatarea porţiunii de coloană cuprinsă între punctul de racordare a legăturii la coloană şi suportul fix. Distanţa minimă de la coloană până la corpul încălzitor se alege din tabelul 8.5.
(1)În cazul racordării corpurilor de încălzire prin legături drepte, fără curbe, distanţa minimă între coloană şi corpul încălzitor se alege cu 0,20 m mai mare decât valoarea corespunzătoare din tabelul 8.5.
(2)Pe legăturile corpurilor de încălzire nu se prevăd brăţări situate, faţă de coloană, la distanţe mai mici decât cele indicate în tabelul 8.5.
Tabelul 8.5. - Distanţa minimă între coloană şi corpul de încălzire pentru ţevi de oţel

Diametrul legăturii

[inch]

Dilatarea porţiunii de coloană cuprinsă între punctul de racordare a legăturii la coloană şi suportul fix [cm]

sub 0,4

0,4-0,8

0,8-1,2

Distanţa minimă între coloană şi corpul de încălzire [m]

3/8"

0,40

0,64

0,80

1/2"

0,45

0,70

0,90

3/4"

0,55

0,80

1,00

1"

0,70

0,95

1,15

1 1/4"

0,75

1,05

1,30

1 1/2"

0,85

1,15

1,40

8.71.În cazul utilizării pentru reţelele de distribuţie interioare a conductelor din material plastic, se respectă reglementările tehnice aplicabile şi indicaţiile furnizate de producător privind preluarea dilatării conductelor.
8.72.Ori de câte ori este posibil, se adoptă trasee nerectilinii, cu coturi sau curbe la 90° sau trasee şerpuite, urmărind compensarea naturală. În cazul traseelor rectilinii impuse, preluarea dilatării conductei între două puncte fixe succesive se face cu compensatoare de dilatare în formă de U, Omega, tip spiră sau compensatoare axiale specializate.

8.73Îmbinarea între compensatoarele elastice de tip U sau similare şi conducte se face prin sudură. Nu este admisă îmbinarea prin flanşe sau mufe.
8.74.Compensatoarele elastice se montează în starea pretensionată prescrisă prin proiect (de regulă, 50 % din alungirea maximă corespunzătoare condiţiilor nominale de funcţionare).
8.75.În apropierea compensatoarelor tip U, se prevăd suporturi mobile cu ghidaje laterale, amplasate de ambele părţi ale compensatorului. Pe compensatoarele în formă de U nu se prevăd suporturi fixe.
8.76.Pentru fixarea conductelor, suporturile fixe se amplasează pe conducta principală de distribuţie de ducere în amonte, iar pe conducta de întoarcere în aval faţă de ramificaţii, armături de secţionare sau închidere. Suporturile fixe se amplasează astfel încât, între două fixări consecutive, să existe un singur dispozitiv sau posibilitate de compensare a dilatării conductei.
8.77.În afara cazului menţionat la art. 8.68 se mai prevăd suporturi fixe în următoarele situaţii:
a)în punctele de ramificaţie a reţelelor, când nu poate fi admisă deplasarea nodului;
b)în vecinătatea armăturilor de secţionare sau închidere şi a compensatoarelor axiale.
SECŢIUNEA 3:Armături pentru închidere, secţionare, reglare, golire şi dezaerisire
8.78.Robinetele cu ventil, armăturile cu clapetă sau ventil de reţinere, supapele de siguranţă etc., se montează în poziţii corespunzătoare funcţionării normale.
Armăturile grele de pe conducte se montează pe suporturi proprii, evitându-se încărcarea suplimentară a conductelor.
8.79.Poziţionarea armăturilor se face astfel încât să permită manevrarea, deplasarea părţilor mobile şi demontarea parţială sau totală, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor.
8.80.Diametrele racordurilor de golire ale diferitelor elemente sau părţi de instalaţii se stabilesc în funcţie de volumul de lichid ce trebuie evacuat, de înălţimea medie a acestui volum şi de numărul de organe de golire deschise concomitent, astfel încât timpul de golire să fie de maximum 1 oră.
(1)Dimensionarea dispozitivelor de golire se corelează cu debitul nominal al conductei de canalizare care colectează apele de golire.
(2)Debitele de golire pentru instalaţiile interioare de încălzire cu apă caldă sunt indicate, informativ, în tabelul 8.6.
(3)Pentru clădirile de locuit şi social-culturale volumul de apă din instalaţia de golit se determină pe baza indicelui volumului de apă conţinut în instalaţie V [l/kW], specific tipului corpului de încălzire folosit.
(4)Orientativ se pot folosi valorile:

V = 10,8 ... 11,2 l/kW la radiatoare din fontă,

STAS 7363

V = 8,6 ... 8,9 l/kW la radiatoare din fontă,

STAS 7364.

Tabelul 8.6. - Date pentru dimensionarea robinetelor de golire

Înălţimea între nivelul mediu al apei în instalaţie şi nivelul de racordare a conductei de golire [m]

Regimul de înălţime corespunzător al clădirii de locuit

Debitul de golire, [l/h], al unui robinet cu Dn [mm]:

15

20

25

32

40

0,65

P

650

1500

2400

4000

5500

3,00

P + 2E

1800

3300

5000

9000

12000

5,50

P + 4E

2500

4500

7000

12500

17000

10,50

P + 8E

3000

5500

9000

16000

22000

13,00

P + 10E

3500

7000

10500

19000

26000

SECŢIUNEA 4:Contorizarea consumului de căldură în instalaţiile interioare
8.81.În scopul realizării economiei de energie şi stabilirii unor relaţii corecte între distribuitorul şi consumatorul de căldură se prevede contorizarea consumului de căldură în instalaţiile de încălzire centrală.
8.82.Soluţia de contorizare a căldurii în instalaţiile interioare de încălzire centrală se stabileşte corelat cu destinaţia spaţiului încălzit, modul de gestionare al cheltuielilor şi schema de distribuţie folosită. Se poate contoriza consumul de căldură global pe clădire sau parţial pentru un tronson din aceasta.
8.83._
(1)Este obligatorie contorizarea separată a consumurilor de căldură aferente spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuire din clădirile de locuit colective (magazine, birouri etc.). În cazul clădirilor multifuncţionale, caracterizate de zone termice climatizate diferite, se vor prevedea contoare de căldură separat, pentru fiecare zonă termică a clădirii.
(2)La consumatorii din alte categorii de clădiri civile se ţine seama de necesitatea de contorizare parţială în funcţie de destinaţia spaţiului.
(3)În clădirile de locuit etajate, în care, pentru instalaţia de încălzire centrală se foloseşte o schemă de distribuţie cu coloane verticale, contorizarea energiei termice se poate face pe clădire, pe scară, pe apartament sau pe corpurile de încălzire.
(4)Pentru clădirile de locuit cu parter şi etajate, cu instalaţie de încălzire având distribuţie individuală la nivel de apartament, este recomandată contorizarea energiei termice pe apartament. În acest caz, consumul de energie termică înregistrat trebuie să includă şi căldura necesară preparării sale, dacă prepararea apei calde de consum se face local.

8.84.La clădirile nou proiectate este obligatorie prevederea contorizării consumului de căldură la fiecare consumator.
8.85.Se prevede spaţiul necesar pentru amplasarea, montarea şi exploatarea corespunzătoare a echipamentului de contorizare. Deasemenea, se prevede un acces uşor la contoare. Pentru clădirile de locuit se recomandă ca, la contorizarea pe apartamente, citirea să se poată face din afara apartamentelor (de ex: în casa scării, pe un coridor etc.).
8.86.Montarea şi exploatarea contoarelor, condiţiile de amplasare şi schemele adoptate sunt prevăzute în reglementările tehnice specifice.
8.87.În cazul în care la execuţie nu se poate monta echipamentul de contorizare odată cu restul instalaţiei, se prevede spaţiul necesar şi se montează tronsoane demontabile, în locul cărora se montează ulterior echipamentul de contorizare.
SECŢIUNEA 5:Izolarea termică a conductelor
8.88.Pierderile de căldură din reţelele de transport şi distribuţie au ca efect reducerea temperaturii cu un ecart p [K], determinată cu relaţia:
p = q x L [K]
în care
L = distanţa între sursele de căldură şi punctul de consum, [km];
q = indicele reducerii de temperatură a agentului termic datorită pierderilor de căldură, [°C/km];
(1)Reţelele de distribuţie a căldurii se izolează termic conform prevederilor art. I.6.4.4 8.92 pentru ca pierderile de căldură să nu depăşească o valoare maximă q = 0,5 °C/km.
(2)Pentru a avea la punctul de consum temperatura nominală n [°C], pentru care se proiectează instalaţia de încălzire centrală, este necesar ca la plecarea de la sursa de căldură, la cazane, agentul termic să aibă temperatura reală r [°C] stabilită cu relaţia:
r = n + (q x L) [°C]
8.89.Izolarea termică a conductelor trebuie să reducă pierderile de căldură ale agentului termic şi să asigure o eficienţă a izolaţiei de minimum 80%.
8.90.Eficienţa termoizolaţiei se calculează cu relaţia următoare:
riz =(q0 - qiz)/q0 x 100 [%]
în care
q0 = pierderea de căldură unitară a conductei neizolate
qiz = pierderea de căldură unitară a conductei izolate.
8.91._
(1)Grosimea izolaţiei termice se stabileşte pe baza calculelor tehnico-economice de optimizare, în care se iau în considerare următoarele:
a)pentru reţelele termice de apă cu reglaj calitativ - temperatura medie anuală a agentului termic şi debitul nominal de agent termic;
b)pentru reţelele de apă cu reglaj cantitativ - temperatura agentului termic şi debitul mediu anual de agent termic.
(2)Temperatura mediului ambiant se consideră:
a)la pozarea aeriană (în exterior) sau în canale - temperatura medie a aerului ambiant pentru perioada de funcţionare a reţelei;
b)la pozarea direct în sol, fără canal - temperatura medie a solului la adâncimea de pozare a conductelor pentru perioada de funcţionare a reţelei.

8.92.La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice şi învelitorilor de protecţie ale acestora, se respectă prevederile cuprinse în reglementările tehnice specifice
8.93.Eficienţa termoizolaţiei conductelor preizolate se stabileşte potrivit reglementărilor de proiectare, execuţie şi exploatare pentru reţelele termice executate cu astfel de conducte.
8.94.Conductele montate aparent, în alte niveluri ale clădirii decât cele exclusiv tehnice, inclusiv subsoluri care au şi altă destinaţie decât cea de subsol tehnic (de ex: cu boxe), se prevăd cu înveliş protector, stabilit în concordanţă cu rolul funcţional al nivelului respectiv.
8.95.Izolaţia conductelor termice montate în exterior pe suporţi, stâlpi sau pe faţa exterioară a pereţilor clădirilor se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor.
8.96.Conductele pentru reţelele termice montate direct în sol au materialele componente, inclusiv termoizolaţia, conform SR EN 253+A1; ele se livrează gata termoizolate. Zonele de îmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi fitinguri se termoizolează local.
8.97.Conductele preizolate montate direct în sol sau în canale nevizitabile se dotează cu sisteme de control, depistare şi localizare a avariilor compuse din conductoare electrice înglobate în termoizolaţia conductelor şi aparate de măsură şi avertizare.
8.98.La pozarea fără canal a reţelelor termice se analizează oportunitatea prevederii unei protecţii electrice a conductelor împotriva coroziunii, provocată de agresivitatea solului şi a apelor freatice, precum şi de curenţii vagabonzi.
(1)Stabilirea necesităţii prevederii protecţiei, se face potrivit indicaţiilor din reglementări privind protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate, STAS 10128, STAS 10166/1, STAS E 10702/2, SR 7335/3, 5, 6, 8, 9, referitoare la protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor metalice şi a conductelor subterane şi supraterane.
SECŢIUNEA 6:Amenajări constructive privind conductele instalaţiilor de încălzire
1.8.99. Trecerea conductelor prin elementele de construcţii (fundaţii, pereţi, planşee) se face prin goluri anume prevăzute, comune grupului de conducte, cu respectarea prevederilor art. 8.111, 8.112 şi 9.31.
Dimensiunile minime ale golurilor şi şanţurilor pentru trecerea, respectiv pozarea conductelor, sunt conforme indicaţiilor din tabelul 8.7.
Tabelul 8.7. - Dimensiuni minime ale străpungerilor şi şanţurilor în pereţi

Elementul de instalaţie

Străpungeri la montare aparentă [cm]

Şanţuri la montare îngropată [cm]

Coloană bitubulară cu diametrul până la 50 mm

15 x 10

20 x 13

Coloană monotubulară cu diametrul până la 50 mm

10 x 10

12 x 10

Legături la corpul de încălzire

5 x 10

6 x 6

2.8.100. Se pot executa goluri şi şanţuri de alte dimensiuni decât cele indicate în tabelul I.6.5.18.7 dacă ele se justifică, în funcţie de poziţia de montare, necesitatea şi modul izolării termice a conductelor îngropate, tehnologia de prefabricare în atelier şi de montare pe şantier etc.
3.8.101. Distanţa minimă între conductele paralele neizolate termic sau între acestea şi feţele finite ale elementelor de construcţie adiacente din materiale necombustibile (pereţi, planşee, grinzi, stâlpi) este de 3 cm. Pentru conductele izolate termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei finite sau între acestea şi suprafaţa finită a elementelor de construcţie vecine este de cel puţin 4 cm.
4.8.102. Distanţele minime între conductele neizolate termic ale instalaţiei de încălzire şi elementele de construcţie combustibile - în funcţie de temperatura maximă a agentului termic sunt prezentate în tabelul 8.8.
Tabelul 8.8. - Distanţe minime [cm] între conductele instalaţiilor de încălzire şi elementele de construcţie din materiale combustibile

Elementul de construcţie din materiale combustibile

Temperatura nominală a agentului termic din conducte [°C]

< 75

76 - 95

96 - 115

116 - 150

Pereţi şi planşee

3

5

10

20

Pardoseli

3

5

5

10

5.8.103. La montarea conductelor de încălzire se asigură distanţele minime faţă de conductele de gaze, respectiv barele, cablurile şi conductoarele electrice, conform prevederilor "normelor/reglementărilor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi instalaţiilor electrice din clădiri.
6.8.104. _
(1)La trecerile prin pereţi, planşee şi elemente de anvelopă, conductele aparente sau mascate (în canale, ghene etc.) se montează în tuburi de protecţie sau piese speciale, care să permită mişcarea liberă a conductelor datorită dilatării, să asigure protecţia mecanică a conductelor izolate, dar şi etanşeitatea la aer a străpungerilor prin anvelopa clădirii. În funcţie de rolul de protecţie la foc al elementelor de construcţii se alege ansamblul trecerii prin pereţi (construcţii şi instalaţii), ţinând seama, obligatoriu, de reglementările tehnice privind securitatea la incendiu.
(2)Pentru traversarea elementelor structurale se va ţine seama şi de prevederile de protecţie la zgomot, în vederea evitării creării de punţi acustice.
7.8.105. Racordarea canalelor termice exterioare la subsolul tehnic, respectiv la canalele din interiorul clădirii, se realizează astfel încât să permită preluarea tasărilor fără a se periclita buna funcţionare a instalaţiilor, ţinând seama şi de prevederile art. 8.112.
(1)În cazul existenţei în zonă a unei reţele de distribuţie a gazelor naturale, la pătrunderea reţelei exterioare în subsol şi la trecerea instalaţiei interioare de încălzire centrală prin planşeele aflate sub nivelul terenului, se iau măsurile prevăzute la art. 8.118.
8.8.106. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armături şi aparate ale conductelor pozate în canale necirculabile se amenajează cămine de vizitare, cu guri şi scări de acces.
(1)Dimensiunile gurilor de acces se stabilesc în raport cu mărimea armăturilor, dar nu mai mici de 0,70 m diametru.
(2)Canalele circulabile se prevăd cu posibilităţi de acces în canal pentru intervenţii în caz de avarie, marcate cu indicatoare. Se recomandă dotarea cu mijloace de semnalizare şi comunicare a avariilor.
9.8.107. Accesul la subsolurile şi etajele tehnice destinate montării elementelor instalaţiilor de încălzire din interiorul clădirilor se asigură prin scări şi uşi cu gabarit corespunzător necesităţilor controlului şi întreţinerii instalaţiilor.
10.8.108. Se asigură la subsol spaţiul necesar accesului şi manevrelor - în timpul exploatării - la organele de închidere şi reglare, precum şi cel necesar accesului la contoarele care măsoară consumul de căldură.
11.8.109. Pentru ventilarea subsolurilor şi a etajelor tehnice se prevăd ferestre, canale de ventilare sau orificii de ventilare, cu posibilitatea de reglare şi închidere.
(1)Pardoseala subsolului şi etajului tehnic se execută cu pantă spre punctele de colectare a scurgerilor accidentale de apă.

SECŢIUNEA 7:Măsuri de protecţie globală - construcţii şi instalaţii
8.110. Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol de protecţie la foc, antifoc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şi ghenelor în care se montează conductele se face conform reglementărilor de securitate la incendiu.
8.111. Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol de protecţie la foc, rezistente la foc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şi ghenelor în care se montează conductele se realizează conform reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu.
8.112. Prin încăperile de categorie A şi B de pericol de incendiu, precum şi prin cele de categoria C cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire care alimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective.
(1)Agenţii termici şi parametrii acestora se aleg conform prevederilor art. 5.17, iar traseele conductelor se stabilesc în raport cu temperatura de aprindere a substanţelor din încăperi, astfel încât să nu provoace explozia, aprinderea, detonarea, mocnirea sau apariţia produselor toxice.
8.113. Este interzisă pozarea conductelor pentru lichide combustibile sau de abur cu presiunea mai mare de 1 bar în casa scărilor, pe căile de evacuare în caz de incendiu şi în staţiile pompelor de incendiu.
(1)Conductele de abur cu presiunea mai mare de 1 bar pozate în exteriorul clădirilor, pe pereţii acestora, se montează la o distanţă de cel puţin 5 m, măsurată în planul peretelui, de limitele uşilor de evacuare sau de axul scărilor de evacuare în caz de incendiu. Prin încăperile în care există pericol de explozie volumetrică ori risc foarte mare sau mare de incendiu, cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire care alimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective.
8.114. Se interzice trecerea conductelor de încălzire (inclusiv a celor de dezaerisire) prin:
a)canale care vehiculează praf, vapori sau gaze de ardere;
b)canale şi ghene în care se pot acumula substanţe care prezintă pericol de incendiu sau explozie;
c)încăperi de depozitare a substanţelor generatoare de reacţii periculoase în contact cu apa;
d)încăperi speciale pentru echipament electric (tablouri de distribuţie, baterii de condensatoare sau acumulatoare, transformatoare, redresoare, motoare de ascensoare); fac excepţie conductele instalaţiilor de încălzire ale încăperilor respective;
e)casa ascensoarelor;
f)coşuri şi canale de fum (cu excepţia instalaţiilor pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere);
g)prin elemente rezistente la foc de minimum EW 15.
8.115. Ansamblului instalaţiei de încălzire trebuie să i se asigure stabilitatea şi rezistenţa mecanică necesară preluării eforturilor portante şi celor date de dilatarea instalaţiei, precum şi de acţiuni seismice.
(1)Elementele de rezistenţă ale construcţiei trebuie să aibă capacitatea preluării acestor eforturi. În situaţia în care elementele de rezistenţă sunt existente se are în vedere, la alegerea traseului instalaţiei, ca eforturile transmise prin instalaţia de încălzire să nu afecteze capacitatea de rezistenţă a elementelor de construcţii.
(2)Pentru susţinerea elementelor de instalaţie (în special a conductelor) se recomandă folosirea detaliilor tip de instalaţii.
8.116. Şliţurile orizontale şi verticale, precum şi golurile pentru montarea sau trecerea conductelor se prevăd în proiectul structurii de rezistenţă.
(1)Se interzice executarea în elementele structurii de rezistenţă a şliţurilor orizontale şi verticale, precum şi a golurilor, dacă acestea nu au fost prevăzute în proiectul structurii de rezistenţă.
8.117. În localităţile cu distribuţie de gaze naturale, pentru conductele de încălzire montate direct în sol sau în canale de protecţie, se iau măsuri de etanşare a acestora la intrarea sau ieşirea din subsolul clădirilor, pentru a se împiedica pătrunderea în clădiri a gazelor naturale infiltrate în solul înconjurător.
(1)De asemenea, în aceste situaţii se etanşează toate trecerile instalaţiei de încălzire prin planşeul de sub parter, precum şi eventualele planşee intermediare, aflate sub cota solului, pentru evitarea pătrunderii gazelor în interiorul clădirilor.
(2)Pentru soluţiile de etanşare se recomandă utilizarea detaliilor specifice de instalaţii.
(3)La intrarea sau ieşirea din clădire a conductelor de încălzire montate direct în sol sau în canale de protecţie, dacă între acestea şi conducta de gaze este o distanţă mai mică de 5 m, se prevăd răsuflători, pe traseul conductelor de încălzire, astfel cum se prevede în normele tehnice de proiectare, execuţie şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.