Subcapitolul 2 - Centrale termice cu apă caldă şi abur de joasă presiune - Normativ din 2015 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală - Indicativ I 13-2015

M.Of. 897 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 2:Centrale termice cu apă caldă şi abur de joasă presiune
SECŢIUNEA 1:Tipuri de centrale termice
7.10.Prin centrală termică se înţelege ansamblul echipamentelor, instalaţiilor şi aparatelor utilizate pentru producerea şi furnizarea agentului termic împreună cu incinta şi amenajările constructive care le adăpostesc. Centrala termică furnizează, după caz, agent termic pentru încălzire, preparare apă caldă de consum, ventilare şi consum tehnologic.
7.11.Pentru producerea agentului termic, centralele termice utilizează combustibili din următoarele categorii:
a)fosili de tipul: gaze naturale şi GPL, lichid (hidrocarburi - CLU şi combustibil tip M), solid (cărbune);
b)organici de origină vegetală: lemn, deşeuri sau produse din deşeuri de lemn, biomasă, peleţi, etc.
(1)Centralele termice pot utiliza ca sursă primară de energie, integral sau parţial, sursele regenerabile de energie.
7.12.Centralele termice se clasifică în funcţie de puterea instalată (Pi), astfel:
a)centrale termice mici, având Pi < = 300 kW,
b)centrale termice medii, având 300 kW < Pi < = 2000 kW,
c)centrale termice mari, având Pi > 2000 kW.
(1)Funcţionarea cazanelor aferentele centralelor termice trebuie să respecte prevederile specifice ale prescripţiilor tehnice ISCIR.
7.13.Centralele termice pot fi clasificate după tipul şi numărul agenţilor termici furnizaţi, precum şi după modul de producere al acestora: clasic, cogenerare, mixt.
7.14.Centralele termice existente care se modernizează sau se refac integral trebuie să respecte cel puţin nivelul minim al exigenţelor de performanţă energetică şi protecţie a mediului în vigoare la data realizării centralei sau a lucrărilor de modernizare.
7.15.Capacitatea centralei termice se determină pe baza cronogramei consumurilor de căldură, alcătuită astfel încât să satisfacă toate necesităţile de căldură, în condiţii nominale.
(1)Se recomandă aplatizarea vârfurilor de consum, folosind - eventual - acumularea apei calde de consum, funcţionarea centralei termice în regim de prioritate pentru prepararea apei calde de consum sau prin cuplarea cu instalaţii care utilizează energii regenerabile
7.16.Pentru centralele termice cu apă caldă care alimentează grupuri neomogene de consumatori, diferite prin sistemele de încălzire folosite şi programul de funcţionare, se recomandă soluţia cu butelie de decuplare hidraulică şi cu separarea circuitelor hidraulice pentru diversele tipuri de consumatori sau/şi zone de consum.
Această soluţie permite realizarea independenţei hidraulice (din punctul de vedere al circulaţiei agentului termic) a tuturor circuitelor racordate în butelia de decuplare hidraulică.

7.17.La transformarea punctelor termice industriale în centrale termice pentru ansambluri urbane, se poate utiliza şi reglementarea tehnică referitoare la transformarea punctelor termice alimentate de la industrie, în centrale termice pentru ansambluri urbane.
7.18.Pentru soluţiile de alcătuire aferente centralelor termice mici care asigură apă caldă pentru încălzire şi preparare apă caldă de consum, poate utiliza şi reglementarea tehnică referitoare la proiectarea, execuţia şi exploatarea centralelor termice mici.
7.19.Soluţiile recomandate pentru centralele de abur de joasă presiune care alimentează mai multe categorii de consumatori, diferiţi prin presiunea nominală necesară, sunt următoarele:
a)cu un singur tip de cazan de abur cu un singur nivel de presiune, cea mai mare solicitată de consumator, iar la consumatorii sunt prevăzute echipamente de reducere a presiunii;
b)cu cazane diferite care asigură nivelurile de presiune cerute, pe grupe de consumatori.
7.20.Recuperarea condensatului se poate realiza:
a)prin cădere liberă, dacă consumatorii au aceeaşi presiune nominală, sunt amplasaţi în apropierea centralei termice şi racordarea lor se poate face direct cu pantă continuă a conductei de colectare;
b)prin soluţii corespunzătoare pentru colectarea, depozitarea şi întoarcerea prin pompare a condensatului la cazane funcţie de amplasarea consumatorilor şi regimul de funcţionare.
7.21.Soluţiile centralelor termice cuprind şi staţiile de tratare pentru apa de umplere şi apa de completare cu contorizarea aferentă.
SECŢIUNEA 2:Agenţi termici produşi în centralele termice
7.22.Energia termică furnizată de o centrală termică depinde de tipul şi parametrii agenţilor termici produşi de sursă.
7.23.Alegerea agenţilor termici produşi în centralele termice şi a parametrilor acestora se face ţinându-se seama de economicitatea şi efectele asupra mediului ale întregului sistem alcătuit din: sursa de căldură, reţelele termice şi instalaţiile interioare.
7.24.Agenţii termici produşi şi utilizaţi cel mai des pentru încălzirea clădirilor şi preparare apei calde de consum sunt:
a)apa caldă la o temperatură maximă de 95 °C în condiţii nominale de funcţionare a instalaţiilor interioare de încălzire şi preparare apă caldă de consum;
b)apa caldă la o temperatură maximă de 80 °C, specifică cazanelor care funcţionează cu condensaţie şi a celor de joasă temperatură;
c)apa fierbinte cu o temperatură maximă mai mare de 110 °C şi mai mică de 150 °C în condiţii nominale;
d)abur de joasă presiune având presiunea maximă a aburului de 0,5 bar;
e)abur de medie presiune având presiunea maximă a aburului mai mare de 0,5 bar şi mai mică de 8 bar.
7.25.Se recomandă producerea într-o centrală termică a cel mult doi agenţi termici şi prevederea posibilităţii de a fi folosiţi la diverşi parametrii nominali de temperatură, adaptaţi la necesităţile instalaţiilor consumatoare de căldură.
7.26.Circulaţia agenţilor termici apă caldă şi apă fierbinte se face prin pompare.
Adoptarea unui sistem de circulaţie naturală (gravitaţională), se va aplica numai consumatorilor izolaţi şi de mică capacitate.
7.27.Stabilirea debitelor nominale pentru agenţii termici utilizaţi se face în funcţie de necesarul de căldură al consumatorilor de încălzire, apă caldă de consum, ventilare şi tehnologic.
SECŢIUNEA 3:Amplasarea centralelor termice
7.28.În ansamblurile clădirilor de locuit alimentate centralizat cu căldură, amplasarea centralelor termice se face respectând diverse criterii, printre care situaţia juridică a zonei vizate, sau analizând posibilitatea de cooperare cu surse de căldură existente în zonă, etc.
7.29.În cazul folosirii combustibilului lichid sau gazos se urmăreşte amplasarea centralelor termice cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama de condiţiile locale: ecologice (direcţia vânturilor dominante, poziţia coşurilor de fum faţă de clădirile din zonă), configuraţia terenului, posibilitatea extinderilor viitoare, etc.
7.30.Centralele termice funcţionând cu cărbune şi combustibili organici de origine vegetală se amplasează, de regulă în afara zonelor de locuit, ţinând seama de dificultăţile create de transportul combustibilului, zgurii şi cenuşii, precum şi de pericolul de poluare. Fac excepţie centralele termice folosind combustibili din categoria celor menţionaţi, echipate cu cazane având capacitatea sub 70 kW, pentru care condiţiile de amplasare sunt aceleaşi ca şi pentru cele folosind combustibil lichid sau gazos.
7.31.La amplasarea centralelor termice care au în componenţă şi agregate pentru producerea combinată a energiei electrice şi termice (de exemplu, agregate de cogenerare cu motor termic) se ţine seama şi de condiţiile şi soluţiile tehnice pe care sistemul energetic le impune pentru preluarea energiei electrice, în conformitate cu reglementările legale. Se vor respecta, după caz, şi normele tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
7.32.În ansamblurile de clădiri de locuit, centralele termice cu apă caldă se amplasează, de regulă, în clădiri independente sau alipite unora din clădirile alimentate cu căldură.
7.33.Centralele termice individuale se pot amplasa în interiorul clădirii sau pe terasa acesteia, respectând, în principal, prevederile cuprinse în reglementările tehnice referitoare la proiectarea, execuţia şi exploatarea centralelor termice mici, de securitate la incendiu în clădiri, a prescripţiilor tehnice specifice ISCIR, etc.
(1)Alipirea, înglobarea într-o clădire sau montarea centralei termice pe terasă se face fără a afecta siguranţa şi buna funcţionalitate a clădirii precum şi structura de rezistenţă a acesteia.
7.34.Incintele centralelor termice destinate alimentării cu căldură a unei singure clădiri pot fi amplasate la subsolul, demisolul, parterul, etajele şi terasa clădirii, cu luarea în considerare a prevederilor specifice de realizare, cu excepţia celor care utilizează gaze petroliere lichefiate a căror amplasare la subsolul şi demisolul clădirii este interzisă.
7.35.Pentru centralele termice medii se recomandă ca amplasarea la nivelele superioare parterului să se facă numai la ultimul etaj al clădirii sau pe terasa acesteia, în incinte individuale sau alăturate altor spaţii tehnice.
7.36.În centralele termice amplasate pe terasa clădirii se pot utiliza cazane funcţionând cu combustibil gazos şi lichid cu condiţia limitării stocului de combustibil la valoarea echivalentă rezervorului de zi conform art. 7.116.
7.37.Centralele termice din dotarea clădirilor de producţie cu risc mare, mijlociu şi mic de incendiu, precum şi ale clădirilor de depozitare a materialelor incombustibile, se pot amplasa în interiorul clădirilor.
7.38.Centralele termice echipate cu cazane de apă fierbinte şi abur cu presiunea mai mare de 0,5 bar respectă condiţiile tehnice prevăzute în prescripţiile tehnice specifice ISCIR şi a reglementării tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
7.39.Amplasarea centralelor termice care utilizează drept combustibil gaze naturale se face cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
7.40.Amplasarea centralelor termice cu combustibil gaze petroliere lichefiate se face cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice privind proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
7.41.Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat. Încăperile centralelor termice se separă prin elemente rezistente la foc faţă de spaţiile tehnice mai sus menţionate potrivit reglementărilor privind securitatea la incendiu.
7.42.Centralele termice înglobate în clădiri, în mod obligatoriu, nu se amplasează:
a)în şi sub încăperi cu risc foarte mare de incendiu sau cu risc de explozie volumetrică şi nici alipite acestora;
b)în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate, sub scene şi sub încăperi cu aglomerări de persoane;
c)în şi sub încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă preşcolară, precum şi alipite lor;
d)alipit, în şi sub săli de clasă, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru învăţământ;
e)în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi sau sub săli de operaţii şi nici alipite acestora;
f)la subsolul clădirilor, în cazul în care se foloseşte drept combustibil gazul petrolier lichefiat (GPL);
g)în interiorul clădirilor înalte şi foarte înalte, exceptând porţiunile de clădire care nu ating această înălţime; se exceptează de la această prevedere centralele termice de apartament;
h)în spaţii cu risc foarte mare şi mare de incendiu din clădiri civile, definite conform reglementărilor privind securitatea la incendiu"
7.43.În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct, sub sau alături de încăperi de locuit sau încăperi în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură. În cazul în care nu este posibilă evitarea vecinătăţii cu astfel de încăperi se iau măsuri de izolare termică şi fonică potrivit destinaţiei încăperilor respective precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.
7.44.Montarea cazanelor instalaţiilor de încălzire de apartament se face în încăperi aerisite, care nu sunt folosite drept camere de dormit (cu excepţia cazanelor cu cameră etanşă care se pot folosi şi în camere de locuit, de exemplu garsoniere) sau cămări şi care nu prezintă pericol de incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor la cazan, să nu se stânjenească alte activităţi şi să se respecte cerinţele reglementarilor tehnice în vigoare specifice tipului de combustibil utilizat, precum şi cele din cartea tehnică a cazanului.

7.45.La centralele termice care utilizează gazele naturale şi gaze petroliere lichefiate, poziţionarea suprafeţelor vitrate necesare, determinate potrivit normelor tehnice specifice, se poziţionează astfel încât să nu blocheze în caz de explozie, căile de evacuare şi cele de acces pentru intervenţie.
SECŢIUNEA 4:Planuri şi secţiuni generale pentru instalaţii
7.46.Planurile şi secţiunile generale a centralelor termice cuprind reprezentarea - cu ajutorul simbolurilor grafice-a ansamblului format din totalitatea utilajelor, echipamentelor, elementelor de conductă şi a sistemelor de reglare automată care alcătuiesc centrala termică.
7.47.Traseele conductelor de legătură între echipamentele din centrala termică trebuie să fie cât mai scurte şi simple asigurându-se concomitent condiţiile pentru exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor.
7.48.Poziţionarea conductelor în centrala termică poate fi aerian sau în pardoseala cu o pantă minimă de 1% pentru asigurarea aerisirii şi golirea instalaţiei. Conductele amplasate aerian nu trebuie supuse pericolului de lovire sau smulgere şi nu trebuie să blocheze căile de acces şi evacuare. La amplasarea în pardoseală, în canale termice, se realizează acoperirea cu elemente uşor demontabile.
7.49.Conductele din centrala termică se izolează termic. Pe traseul conductelor se montează armături de aerisire şi golire.
SECŢIUNEA 5:Reglarea sarcinii termice
7.50.Reglarea sarcinii termice are ca scop controlul şi modificarea în timp a cantităţii de căldură produsă şi furnizată consumatorilor în conformitate cu nevoile reale al acestora.
7.51.În centrala termică, reglarea debitului de căldură produs şi furnizat se realizează prin variaţia:
a)temperaturii agentului termic (reglare calitativă);
b)debitului agentului termic (reglare cantitativă);
c)simultană a temperaturii şi debitului de agent termic (reglare mixtă).
7.52.În funcţie de durata reglajului acesta poate fi:
a)continuu constant;
b)continuu variabil;
c)reglare cu întreruperi.
7.53.Reglarea furnizării căldurii poate fi efectuată:
a)manual - la centrale existente care nu au fost modernizate;
b)automat.
7.54.Reglarea automată a sarcinii termice emise de cazan sau de bateria de cazane se face prin următoarele mijloace:
a)modificarea debitului de căldură al cazanului prin acţionarea asupra arzătorului (în funcţie de tipul arzătorului: cu variaţie tot-nimic, variaţie a treptei de putere, respectiv variaţie continuă pentru arzător modulant);
b)modificarea numărului de cazane în funcţionare (pornirea, respectiv oprirea în cascadă a cazanelor din bateria de cazane).

7.55.Reglarea sarcinii termice livrate către circuitele de consumatori din centrala termică se poate realiza şi prin următoarele mijloace:
a)reglare calitativă centrală, realizată prin adaptarea temperaturii agentului termic livrat spre circuitul de consum, conform curbei de reglare climatică, prin amestecul dintre agentul termic primit de la cazan/bateria de cazane şi agentul termic care revine din circuit, prin intermediul unui robinet de reglare «cu trei căi» montat «în amestec», pe aspiraţia pompei de circulaţie a respectivului circuit;
b)reglare cantitativă centrală, realizată prin modificarea debitului de agent termic livrat spre circuitul de consum, prin utilizarea pompelor cu turaţie variabilă sau a robinetelor de reglare «cu trei căi» montate «în repartiţie», respectiv prin pornirea sau oprirea pompelor de circulaţie a respectivelor circuite;
c)reglare cantitativă centrală, prin modificarea debitului de abur produs de cazanele de abur, prin intermediul robinetelor de reglare.

SECŢIUNEA 6:Echiparea centralelor termice cu cazane şi arzătoare - condiţii de performanţă energetică
7.56.Cazanele cu care se echipează centralele termice trebuie să respecte prevederile specifice pentru utilizarea preconizată, menţionată în cartea tehnică care însoţeşte fiecare cazan în parte.
7.57.Documentaţia tehnică de proiectare pentru centrala termică trebuie să specifice obligaţia ca la achiziţia cazanelor, sunt consemnate randamentele la sarcină nominală şi la sarcină parţială precum şi condiţiile în care acestea sunt stabilite.
După stabilirea tipului de cazane, proiectul se completează cu calculul randamentului anual al fiecărui tip de cazan şi cu randamentul anual al centralei termice.
7.58._
(1)Cazanele de apa caldă funcţionează la presiuni nominale de maximum Pn 6 bar.
(2)Cazanele care alimentează clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi pentru situaţii speciale vor fi prevăzute pe zone de presiune.
(3)Cazanele pot fi montate în spaţii special amenajate, inclusiv pe terasă, cu respectarea cerinţelor normativelor de alimentare cu combustibilii utilizaţi în fiecare caz.

7.59.Cazanele de abur de joasă presiune cu elemente din fontă sau ţevi din oţel sunt:
a)cazane cu volum mare de apă, de regulă ignitubulare,
b)cazane cu volum mic, de apă de tip acvatubular.
7.60.Cazanele din centralele termice sunt dotate cu echipamente de măsură şi control care asigură supravegherea, protecţia şi reglajul funcţionării acestora.
7.61.Se recomandă echiparea centralelor termice cu cazane având randament ridicat şi emisii de noxe reduse. Pe cât este posibil, se utilizează sisteme de recuperare a căldurii din gazele de ardere.
7.62.Pentru acoperirea sarcinilor variabile ale consumatorilor în condiţii de bună eficienţă energetică, respectiv pentru a realiza o uzură echivalentă a cazanelor din aceeaşi clasă (/tip), pentru centralele termice de medie şi mare putere se recomandă soluţiile cu mai multe cazane, racordate hidraulic în paralel (în baterii de cazane), iar conducerea automată a acestora să se facă după principiul «în cascadă», prin sisteme de automatizare specifice.

7.63.Când nu sunt impuse criterii obligatorii de alegere a cazanelor privitoare la randamente, acestea se recomandă a avea la puterea nominală, următoarele valori globale minime:
a)90 % pentru combustibil gazos ( gaze naturale, gaze petroliere lichefiate)
b)89 % pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, combustibil tip M, etc.) - 88 % pentru peleţi
c)83 % pentru combustibil solid (cărbune)
d)75 % pentru lemn şi deşeuri din lemn
Scăderea randamentului la funcţionarea în sarcină redusă nu poate fi mai mare de 3 %.
7.64.Pentru noxele rezultate în urma arderii combustibilului la cazane, se recomandă utilizarea, în calculele specifice pentru protecţia mediului, în funcţie de tipul combustibilului, a următoarelor valori maxime de emisie a poluanţilor:
pentru combustibil gazos (gaze naturale, gaze petroliere lichefiate)
- monoxid de carbon (CO): 100 mg/m3N
- oxizi de sulf (SOX): 35 mg/m3N
- oxizi de azot (NOX): 350 mg/m3N
pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină etc.)
- Pulberi: 50 mg/m3N
- monoxid de carbon (CO): 170 mg/m3N
- oxizi de sulf (SOX): 1700 mg/m3N
- oxizi de azot (NOX): 450 mg/m3N
pentru combustibil solid (cărbune, lemn)
- pulberi: 100 mg/m3N
- monoxid de carbon (CO): 250 mg/m3N
- oxizi de sulf (SOX): 2000 mg/m3N
- oxizi de azot (NOx): 500 mg/m3N
7.65._
(1)La alegerea numărului de cazane se vor lua în considerare:
a)graficul estimat de variaţie a sarcinii centralei termice, pentru toate regimurile şi perioadele de funcţionare;
b)variantele de compunere a bateriei de cazane (clasa/tipul acestora);
c)implicaţiile provocate de avarierea unui cazan, respectiv posibilităţile de amplasare a echipamentelor în spaţiul centralei termice.
(2)Soluţia aleasă va urmări realizarea unor indici optimi ai consumului energetic şi ai gradului de uzură a echipamentelor.
(3)Orientativ, numărul de cazane ce poate fi ales, în funcţie de sarcina termică nominală, este:
a)un cazan, la centrale cu capacitate sub 0,3 MW;
b)două cazane, la centrale cu capacităţi între 0,3 MW şi 2 MW;
c)minimum trei cazane, la centrale cu capacităţi peste 2 MW.

7.66.Cazanele instalate în centrala termică, care prepară un singur fel de agent termic sunt, de regulă, de acelaşi tip şi mărime. În funcţie de perioada şi natura consumurilor de căldură se pot folosi cazane de mărimi diferite, de exemplu, pentru prepararea apei calde de consum în perioada de vară.
7.67.În funcţie de fiabilitate, gradul de siguranţă în exploatare şi durata de viaţă a echipamentului, se pot prevedea în centrala termică cazane de rezervă.
7.68.În cazul construirii în etape a obiectivelor din zonă, se analizează echiparea centralei termice, la început, numai pentru obiectivele din primele etape, prevăzându-se posibilităţi de extindere.
7.69.În cazul în care se prevede alimentarea din centrala termică a consumatorilor pe zone de presiune, pentru fiecare zonă se folosesc cazane sau schimbătoare de căldură proprii.
7.70.Pentru alimentarea consumatorilor care utilizează agent termic de temperatură joasă (de exemplu, pentru sisteme de încălzire prin radiaţie) se recomandă cazane cu condensare care funcţionează cu gaze naturale sau combustibil lichid.

7.71.Cazanele pot fi instalate şi în container, conform documentaţiei tehnice a acestora. Amplasarea containerului trebuie să respecte condiţiile prevăzute în prezenta reglementare tehnică, precum şi prescripţiile tehnice specifice ISCIR funcţie de tipul şi categoria de clasificare a cazanului/cazanelor şi a combustibilului utilizat. Limitele exterioare ale containerului se asimilează limitelor exterioare sălii cazanelor.
7.72.În centralele termice care folosesc combustibil gazos în perioadele cu sarcini termice medii şi combustibil lichid la vârful de consum, se recomandă folosirea arzătoarelor mixte de tip gaze-păcură (combustibil lichid uşor sau tip M), în vederea creării posibilităţii de a trece uşor de la un combustibil la celălalt.
7.73.Pentru centralele termice cu cărbune se recomandă ca la alegerea tipului de cazan să se aibă în vedere următoarele:
a)combustibilul aprovizionat trebuie să poată fi ars direct fără să mai fie necesară o preparare locală;
b)alimentarea cazanelor cu combustibil şi îndepărtarea cenuşii să se facă, pe cât posibil, mecanizat.
(1)În cazul utilizării drept combustibili a unor resurse locale (lemne, rumeguş, deşeuri agricole etc.) este necesar ca instalaţia de ardere a cazanelor să fie adaptată corespunzător iar alimentarea cu combustibil şi evacuarea cenuşii să se facă, pe cât posibil mecanizat.
7.74.Combustibilii solizi organici, lemnul sau deşeuri din lemn, utilizaţi în centralele termice nu se marchează cu vopsele, lacuri, etc. Peleţii utilizaţi se obţin cu lianţi naturali sau prin simpla presare.
7.75.Pentru încălzirea apartamentelor şi prepararea apei calde de consum se utilizează, de regulă cazane cu cameră de ardere închisă şi control automat al arderii.
7.76.Arzătoarele cazanelor se aleg în funcţie de tipul combustibilului, de modelul constructiv şi de capacitatea cazanului. La cazanele de capacitate mică arzătoarele sau sistemul de ardere complet echipat se află încorporat acestora.
La cazanele fără arzător încorporat, acesta se alege conform specificaţiilor tehnice ţinând cont de parametrii cazanului precum şi de caracteristicile geometrice ale focarului.
7.77.Arzătoarele utilizate la cazane se clasifică astfel:
a)după combustibilul utilizat:
1) arzătoare pentru gaze naturale
2) arzătoare pentru combustibil lichid
3) arzătoare mixte
b)după aportul de aer de combustie
1) arzătoare atmosferice
2) arzătoare cu aer insuflat
c)după modul de reglare a arderii:
1) cu reglare în trepte
2) cu reglare continuă (reglare modulară)
7.78.Se recomandă utilizarea arzătoare automatizate la care iniţierea flăcării se face automat prin diverse sisteme. Arzătoarele automatizate sunt dotate cu sisteme de siguranţă privind lipsa combustibilului sau presiunea scăzută a acestuia, supraveghere flacără, sisteme de avertizare, etc.
7.79.La cazanele cu focar deschis este obligatorie prevederea unui sistem de detecţie a prezenţei monoxidului de carbon şi de oprire a alimentării cu combustibil a arzătorului.
7.80.Se recomandă ca arzătoarele să aibă în furnitură şi consola pentru combustie.
a)Pentru arzătoarele de gaze naturale, consola cuprinde:
1) robinet închidere a gazelor;
2) filtru de gaze;
3) regulator de presiune a gazelor;
4) două ventile electromagnetice;
5) controlul etanşeităţii;
6) ventil magnetic de aprindere;
7) supravegherea presiunii gazelor.
b)Pentru arzătoarele de combustibil lichid, consola cuprinde:
1) preîncălzitor de combustibil;
2) filtru de combustibil;
3) pompă de combustibil;
4) ventil electromagnetic la admisia combustibilului.
SECŢIUNEA 7:Asigurarea cazanelor şi a instalaţiei
7.81.Asigurarea cazanelor şi a instalaţiilor din centralele termice se face în scopul:
a)preluării volumului de apă rezultat din dilatare ca urmare a creşterii temperaturii, respectiv returnării acestuia în sistem odată cu scăderea temperaturii, fără variaţii importante ale presiunii din sistem;
b)limitării temperaturii şi presiunii agentului termic sub valorile maxime prescrise;
c)evacuării suprapresiunilor generate de creşterea temperaturii sau presiunii peste limitele admise;
d)evitării funcţionării cazanelor fără irigare suficientă (debite de agent termic prin cazan prea mici);
e)evitării pericolului de condensare a vaporilor de apă din gazele de ardere în cazan, respectiv evitării şocurilor termice generate de funcţionarea cazanelor în condiţii de temperatură de retur prea scăzută;
f)protejării cazanului împotriva funcţionării în condiţii de lipsă de apă (agent termic).

7.82.Sistemele de asigurare respectă prescripţiile tehnice specifice ISCIR privind recipientele sub presiune.
7.83.Utilajele şi echipamentele sunt însoţite de fişe tehnice, instrucţiuni de utilizare şi de punere în funcţiune.
7.84.În instalaţiile cu apă caldă (până la 1100C ) asigurarea se realizează potrivit prevederilor din STAS 7132, a prescripţiilor tehnice specifice ISCIR, a reglementării tehnice privind alegerea, proiectarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor şi echipamentelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire.
7.85.Condiţiile şi cerinţele tehnice pentru utilizare, verificarea, reparare şi reglare a dispozitivelor de siguranţă sunt prevăzute în prescripţiile tehnice specifice ISCIR, completate cu prescripţiile tehnice referitoare la autorizarea/admiterea funcţionării şi verificări periodice şi neprogramate ale instalaţiilor şi cazanelor aferente.
7.86.În instalaţiile de încălzire cu apă caldă, pentru preluarea excedentului de apă provenit din dilatare, se recomandă folosirea soluţiilor cu vase de expansiune închise, cu membrană, cu presiune constantă sau cu presiune variabilă, respectiv soluţia cu vase de expansiune închise cu presiune variabilă, rezervor de descărcare şi pompă de adaos. Utilizarea vaselor de expansiune închise se supune prescripţiilor tehnice specifice ISCIR.

7.87._
(1)În cazul adoptării soluţiei cu vas de expansiune deschis, montat în zona superioară a clădirii, se iau măsuri corespunzătoare pentru asigurarea împotriva pericolului de inundare în caz de avarie şi eventual pentru evitarea contactului agentului termic cu aerul (prin membrana elastică).
(2)Lungimile - orizontale şi verticale - ale conductei de siguranţă de legătură cu vasul de expansiune deschis vor corespunde prevederilor din STAS 7132.

7.88.Protejarea cazanelor şi a instalaţiei de încălzire şi de preparare apă caldă de consum împotriva îngheţului se poate face prin următoarele metode: asigurarea unei circulaţii minime în perioadele de utilizare redusă din sezonul rece, porniri-opriri de scurtă durată ale centralei termice, asigurarea temperaturii de gardă, utilizarea de antigel sau golirea instalaţiei.
7.89.Soluţiile de asigurare a cazanelor de abur de joasă presiune, sunt cu dispozitive de siguranţă hidraulice sau supape de siguranţă.
SECŢIUNEA 8:Echipamente pentru circulaţia apei
7.90.Circulaţia agentului termic în instalaţiile cu circulaţie forţată se face cu ajutorul pompelor.
7.91.Alegerea pompelor se face în funcţie de tipul de consumator, de debitul de agent termic şi de înălţimea de pompare. La alegerea pompelor se utilizează curbele caracteristice de funcţionare ale acestora din cataloagele de produs.
La clădirile echipate cu centrale termice montate la partea superioară(pe terasă, etaj tehnic) la stabilirea înălţimii de pompare se ia în considerare efectul presiunii termice.
7.92.Pompele trebuie alese în funcţie de clasa energetică, cu un consum de energie redus pe m3 pompat şi un nivel de zgomot redus.
7.93.În cazul în care regimul debitelor de apă circulată este variabil în cursul unei zile sau al anului se poate adopta una din următoarele soluţii:
a)pompe separate pentru fiecare regim;
b)un număr diferit de pompe în funcţiune;
c)pompe antrenate cu motoare cu turaţie variabilă.
7.94.Pentru circulaţia apei fierbinţi se folosesc pompe corespunzătoare temperaturii de regim.
7.95.Pompele de circulaţie se prevăd cu organe de separare, precum şi cu armături de reţinere unisens pe conductele de refulare (montate între armăturile de închidere şi pompe), după caz.

7.96.Pe conductele de întoarcere de la instalaţiile interioare, înainte de intrarea în cazane sau schimbătoare de căldură, se prevăd separatoare de impurităţi şi filtre. În vederea reducerii numărului de separatoare şi filtre se recomandă ca acestea să se monteze pe conducte comune de întoarcere.
SECŢIUNEA 9:Echipamente pentru prepararea apei calde de consum
7.97.În centrala termică se instalează de regulă echipamentul aferent preparării centralizate a apei calde de consum. Se foloseşte agentul termic produs în centrală ca agent primar. Se pot utiliza sisteme bivalente (combinate) de preparare apă caldă de consum care folosesc şi energii regenerabile.
7.98.La alegerea schimbătoarelor de căldură se are în vedere ca acestea să corespundă caracteristicilor agentului termic şi să aibă un gabarit şi o greutate cât mai reduse. Prevederile din prezentul capitol se referă numai la agentul termic primar provenit din centrala termică. Proiectarea sistemului de preparare a apei calde de consum se realizează reglementării tehnice privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor.
7.99.Prepararea apei calde de consum pentru ansamblurile de clădiri civile se poate face:
a)cu schimbătoare de căldură cu acumulare;
b)cu schimbătoare de căldură fără acumulare şi rezervoare de acumulare;
c)cu schimbătoare de căldură fără acumulare.
(1)Alegerea soluţiei se face pe baza unei analize economice şi a condiţiilor de amplasare. Numărul schimbătoarelor de căldură instalate (cu şi fără acumulare) se aleg în funcţie de regimul de funcţionare, posibilităţile de întreţinere şi reparaţii, etc. Nu sunt necesare unităţi de rezervă.
7.100. Schimbătoarele de căldură sunt alimentate cu agent termic primar de la cazane specializate pentru apă caldă de consum sau de la cazane care furnizează agent termic cu mai multe destinaţii. Ori de câte ori este posibil, se recomandă utilizarea căldurii recuperate de la gazele de ardere.
SECŢIUNEA 10:Alimentarea cu apă a cazanelor
1.7.101. _
(1)La umplerea cu apă a cazanelor, a reţelei de distribuţie şi a instalaţiilor interioare de încălzire se foloseşte apa din instalaţiile de apă potabilă, cu condiţia respectării art. 7.103.
(2)Racordarea se face la conducta de întoarcere a instalaţiei de încălzire prin intermediul unui racord demontabil prevăzut cu o armătură de reţinere, pentru a împiedica pătrunderea apei din instalaţia de încălzire în instalaţia din care se face alimentarea. Racordul de umplere se decuplează de la instalaţia de apă după umplerea instalaţiei de încălzire.
(3)Pentru sistemele de mari dimensiuni, cantitatea de apă pentru umplerea instalaţiei de încălzire şi «apa de adaos» se contorizează.
2.7.102. La instalaţiile de încălzire cu apă caldă sau la cele cu cazane de abur cu presiune sub 0,5 bar, se asigură indicii de calitate a apei de alimentare, potrivit indicaţiilor producătorului, prevăzându-se în acest scop, instalaţii corespunzătoare de tratare a apei (dedurizare, corecţie PH, degazare).
3.7.103. Pentru centralele termice de apă caldă amplasate în zone în care duritatea apei depăşeşte 10 şd se prevăd instalaţii de dedurizare pentru apa de alimentare astfel încât duritatea să fie redusă sub 5 şd. De asemenea conţinutul de clor trebuie să fie de cel mult 200 mg/l.
4.7.104. Pentru alimentarea cazanelor de apă fierbinte, având temperatura peste 110 °C, precum şi a celor de abur având presiunea peste 0,5 bar, se prevăd instalaţii de tratare a apei. Valoarea indicilor de calitate a apei şi soluţia de alimentare cu apă a cazanelor trebuie să fie potrivit indicaţiilor producătorului, completate cu cerinţele reglementărilor tehnice specifice.
5.7.105. Pentru realimentarea cu condensat a cazanelor de abur de joasă presiune (sub 0,5 bar) se prevăd două electropompe, dintre care una de rezervă.
Pompele se montează sub cota minimă a apei din rezervorul de colectare a condensatului.
(1)Diferenţa de nivel dintre nivelul nominal al apei din rezervor şi axul orizontal al orificiului de aspiraţie al pompelor se alege astfel încât să se evite fenomenul de vaporizare în conducta de aspiraţie a pompei.
6.7.106. Pompele de alimentare a cazanelor de abur se prevăd cu instalaţii de comandă pentru pornire şi oprire, în funcţie de nivelul apei din cazane.

SECŢIUNEA 11:Instalaţii pentru alimentare cu combustibil
7.107. Alegerea tipului de combustibil pentru centrala termică se face în funcţie de disponibilitatea şi preţul combustibilului, posibilităţile de procurare şi stocare, condiţiile de mediu, gradul de asigurare a consumatorului, modul de exploatare al centralei termice, etc.
7.108. În cazul consumatorilor care impun o mare siguranţă în funcţionare şi la care există posibilitatea întreruperii sau diminuării alimentării cu combustibil (cum ar fi, de exemplu, gazele naturale) se poate prevedea folosirea a doi combustibili (gaze naturale şi combustibil lichid, combustibil lichid şi gaze petroliere lichefiate), adoptându-se soluţiile tehnice adecvate (arzătoare mixte, specializarea cazanelor pe tip de combustibil etc.).
7.109. La proiectarea instalaţiilor de combustibil gazos din centrale termice se respectă prevederile normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi gaze petroliere lichefiate.
7.110. Instalaţiile de alimentare cu combustibil a cazanelor se prevăd cu sisteme de siguranţă în vederea înlăturării pericolului de incendiu şi explozie.
(1)Pentru centralele termice care utilizează gaze naturale/gaze petroliere lichefiate este obligatorie prevederea unui sistem de detecţie a scăpărilor de gaze şi a unui sistem pentru închiderea alimentării cu combustibil la cazane.
7.111. La instalaţiile de alimentare cu gaze a cazanelor fără supraveghere permanentă se prevăd dispozitive automate de reglare, semnalizare şi control ale arderii, precum şi de închidere a alimentării cu gaze în cazul întreruperilor de orice natură (alimentare cu gaze, energie electrică) sau a reducerii presiunii gazelor sub valoarea specificată minimă de funcţionare a arzătorului.
7.112. Pentru instalaţiile de alimentare cu combustibil lichid a cazanelor fără supraveghere permanentă se prevăd dispozitive automate pentru conducerea arderii, pentru preventilarea focarului înaintea aprinderii, precum şi pentru blocarea admisiei combustibilului în caz de întrerupere a curentului electric sau de defectare a motoarelor electrice ale utilajelor care asigură arderea.
7.113. Arzătoarele automatizate de combustibil gazos sau lichid se prevăd cu dispozitive de protecţie care să blocheze alimentarea cu combustibil la:
a)nerealizarea aprinderii
b)existenţa flăcării înaintea admisiei combustibilului
c)stingerea flăcării
d)presiunea gazului sub limita admisă
e)întreruperea alimentării cu combustibil lichid
f)întreruperea alimentării cu energie electrică
Deblocarea va fi făcută numai manual după înlăturarea defecţiunii.
7.114. Alimentarea cu gaz petrolier lichefiat drept combustibil pentru cazane, se face numai de la depozite exterioare.
(1)Depozitele de gaze petroliere lichefiate care alimentează centralele termice se realizează (soluţii constructive, capacităţi, distanţe de amplasare) în conformitate cu prevederile din normele tehnice specifice.
(2)Este interzisă alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale mobile de gaze petroliere lichefiate, indiferent de amplasarea acestora (în exteriorul sau interiorul clădirii).
7.115. În clădirile civile care nu sunt înalte şi foarte înalte, precum şi în cele de producţie şi/sau depozitare se admite depozitarea a maximum 10 mc de combustibil lichid necesar folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor, motorină, păcură).
(1)Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul clădirii prin pereţi, uşi şi planşee realizate potrivit art. 7.184 din prezenta reglementare tehnică. Se prevăd praguri pentru evitarea împrăştierii lichidelor revărsate în caz de avarie, asigurarea golirii rapide şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiului. La aceste încăperi nu se prevăd dispozitive pentru evacuarea fumului în caz de incendiu şi nici panouri de deburare (explozie).
7.116. În interiorul sălilor de cazane independente, alipite clădirilor, înglobate în acestea sau amplasate pe terasă se admite amplasarea unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cu capacitate de maximum 2 m3.
(1)Rezervorul de consum zilnic nu se montează deasupra cazanelor, ci lateral, la o distanţă de cel puţin 2,50 m de injectoare şi nu pe direcţia eventualelor rateuri de gaze sau pe direcţia de evacuare a gazelor de ardere, la deschiderea clapetelor de explozie.
7.117. Depozitarea în exterior a combustibilului lichid se face atunci când aceasta este posibilă, când volumul depozitului depăşeşte 10 m3 şi când soluţia exterioară se dovedeşte mai economică.
7.118. Depozitele pot fi supraterane, semi-îngropate sau îngropate. Depozitele îngropate, având o capacitate de cel mult 30 m3 se pot amplasa fără restricţii de distanţă faţă de construcţie.
(1)Depozitele exterioare având o capacitate de peste 30 m3 şi cel mult 200 m3 se amplasează la o distanţă de minimum 15 m de orice construcţie. Distanţa se reduce cu 25 % pentru depozite semi-îngropate şi cu 50 % pentru cele îngropate.
(2)Depozitele exterioare supraterane şi depozitele exterioare semiîngropate cu capacitatea de până la 10 m3 se amplasează la o distanţă minimă faţă de construcţie de 3 m, iar cele cu capacitatea cuprinsă între 10 şi 30 m3, la o distanţă minimă de 5 m.
Prin semiîngropat se înţelege acoperirea rezervorului cu un strat de pământ cu grosimea minimă de 50 cm.
7.119. În scopul protecţiei mediului, rezervoarele metalice de combustibil lichid pentru depozite semi-îngropate şi îngropate se prevăd, fie cu pereţi dubli, cu instalaţie automată de detecţie a prezenţei combustibilului în spaţiul dintre pereţi şi montare direct în sol, fie cu pereţi simpli şi montare în cuvă de beton.
(1)Pentru amplasamente în care există pericolul ca nivelul apelor freatice să depăşească cota de îngropare a rezervoarelor de combustibil se iau măsuri constructive de lestare a rezervoarelor.
(2)Pentru un grup de rezervoare îngropate şi semi-îngropate se prevede o cameră de comandă, în care se montează armăturile de închidere pe conductele instalaţiei de combustibil şi instalaţiile corespunzătoare de semnalizare, iar camera va avea o gură de acces.
(3)Cuvele rezervoarelor îngropate şi semi-îngropate pentru combustibilii de ardere nu se prevăd cu panouri de deburare şi dispozitive de evacuare a fumului, accesul asigurându-se printr-o trapă.
(4)Rezervoarele exterioare supraterane se prevăd cu o cuvă pentru colectarea scurgerilor accidentale de combustibil şi cu un sistem de semnalizare a scurgerilor de combustibil.
7.120. Rezervoarele de combustibil lichid, indiferent de capacitatea lor, se prevăd cu conducte de alimentare (dacă alimentarea se face pe sus, aceasta se prelungeşte până la 50 cm de la fundul rezervorului), conducte de plecare, conducte de recirculare (dacă plecarea se face prin pompare), conducte de preaplin cu indicatoare de nivel care nu sunt din sticlă şi cu conducte de aerisire comunicând direct cu exteriorul şi având la capătul exterior opritoare de flăcări.
7.121. În toate cazurile în care depozitul exterior este suficient de apropiat şi există diferenţa de nivel necesară, se prevede şi posibilitatea golirii rapide a rezervorului de consum zilnic în depozitul exterior. Atât preaplinul cât şi golirea rapidă se conduc la rezervorul de depozitare printr-o conductă comună.
7.122. În situaţia în care construcţia pe care o deserveşte centrala termică este prevăzută cu instalaţii de semnalizare a incendiului, acestea trebuie să supravegheze încăperea centralei termice şi camerele rezervoarelor de combustibil lichid.
7.123. Pentru umplerea rezervoarelor de combustibil (de depozit sau de consum zilnic), dacă aceasta nu se poate face gravitaţional, se prevăd pompe electrice (una activă şi una de rezervă).
(1)În instalaţiile având puterea termică nominală până la 100 kW se poate folosi, ca rezervă pentru umplerea rezervorului de consum zilnic, o pompă de mână.
(2)Utilizarea rezervoarelor de combustibil pentru consum zilnic nu este obligatorie; pot fi adoptate soluţii de alimentare a arzătoarelor direct din rezervorul de depozit, fie fără pompă de alimentare, când condiţiile de amplasament permit alimentarea gravitaţională, fie cu pompă de alimentare, supapă de presiune pentru descărcare şi conductă de întoarcere a combustibilului în rezervor, când alimentarea gravitaţională nu este posibilă.
(3)Pentru staţia de pompare se iau măsurile necesare de semnalizare şi protecţie la foc.
7.124. Este interzisă trecerea conductelor de combustibil lichid prin încăperi, canale, ghene, în care scăpările de lichid combustibil sau de gaze prezintă pericol de incendiu sau explozie.
7.125. În clădirile centralelor termice se admite amplasarea depozitelor de combustibil solid cu o capacitate de max. 20 mc. Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul construcţiei şi vor au cel puţin un perete exterior pe care se amplasează dotările specifice în vederea aprovizionării periodice cu combustibil.
(1)Se iau măsuri pentru a evita apariţia energiei electrostatice ţinând cont de tipul combustibilului solid (cărbune, deşeuri de lemn, peleţi).
(2)La amplasarea depozitului se ţine cont şi de posibilităţile de acces ale mijloacelor de aprovizionare (auto, CF, cisterne) sau de distanţele maxime pentru transvazare pneumatica, după caz (peleţi).
(3)Pereţii şi planşeul încăperii de depozitare, precum şi uşa de comunicare a acesteia cu sala cazanelor se realizează conform art. 7.185.
(4)În sălile de cazane funcţionând cu combustibil solid, cu alimentare manuală a focarelor, se admite depozitarea a maximum 2 mc combustibil.
7.126. Buncărele cu o capacitate de cel mult 2 m3, pentru fiecare unitate de cazan, pot fi amplasate în interiorul sălii cazanelor.
(1)Buncărele cu o capacitate mai mare de 2 m3, pentru alimentarea cazanelor, se amplasează într-un spaţiu separat de sala cazanelor, conform prevederilor art. 7.186 din prezenta reglementare tehnică şi au o capacitate corespunzătoare consumului pentru un schimb, pentru fiecare unitate de cazan.
(2)Pentru ambele categorii de buncăre menţionate anterior, construcţia lor se face cu îndeplinirea, obligatoriu, a prevederilor art. 7.186 luând măsuri de apărare împotriva incendiilor.
7.127. Pentru centralele termice cu cărbune funcţionând în condiţiile prevăzute la art. 7.73 se recomandă ca alimentarea cazanelor cu combustibil, ca şi îndepărtarea cenuşii să se facă mecanic.
7.128. Depozitarea cenuşii şi a zgurii se face în spaţii exterioare, adăpostite de vânt (eventual cu parapet incombustibil).
(1)La depozitele de zgură şi cenuşă cu capacitatea peste 50 m3 se prevăd instalaţii fixe de stingere cu apă.
(2)La stabilirea măsurilor pentru evacuarea zgurii şi a cenuşii se respectă şi prescripţiile specifice ISCIR.
SECŢIUNEA 12:Asigurarea aerului de combustie
7.129. Pentru admisia aerului de combustie se prevăd grile în pereţii exteriori ai centralei, de regulă în peretele din spatele cazanelor sau în zonele adiacente acestuia din pereţii laterali.
(1)Dacă aceste soluţii nu pot fi adoptate, prizele se amenajează în peretele frontal sau în zonele adiacente acestuia din pereţii laterali. În aceste cazuri, aerul de combustie este condus prin canale de aer până la zona din spatele cazanelor.
(2)Aerul se introduce cât mai aproape de tavanul sălii cazanelor pentru a se utiliza excedentul de căldură din zona superioară şi pentru a se asigura ventilarea întregului spaţiu.
7.130. - Secţiunea liberă a grilelor de aer pentru combustie se determină prin calcul, în funcţie de puterea termică a centralei, de tipul combustibilului utilizat şi de tipul arzătorului.
(1)Pentru centralele termice echipate cu cazane funcţionând cu gaze naturale, aria golului de pătrundere a aerului necesar arderii, se calculează potrivit normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
7.131. În caz că nu este posibilă asigurarea aerului de combustie prin ventilare naturală (grile de admisie sau prize cu canale), se prevăd în acest scop ventilatoare. Nu se prevăd, pentru acestea, unităţi de rezervă.
SECŢIUNEA 13:Evacuarea gazelor de ardere
1.7.132. Evacuarea gazelor de ardere se face în atmosferă, cu condiţia obligatorie de a se lua măsurile necesare pentru ca noxele conţinute de gazele de ardere, după pătrunderea în atmosferă şi dispersia lor, să se încadreze în limitele admise pentru concentraţiile din aer şi de la sol. Încadrarea în limitele admise se referă atât la noxele evacuate de centrala termică cât şi, separat, la ansamblul format de această centrală şi alte surse de noxe existente sau previzibile în zonă.
2.7.133. La centralele termice funcţionând cu combustibil solid se analizează necesitatea prevederii de dispozitive de reţinere a cenuşii zburătoare, pentru a nu se depăşi concentraţia admisibilă de noxe în atmosferă, potrivit legislaţiei în vigoare la data proiectării instalaţiilor de evacuare a gazelor de ardere.
3.7.134. Dimensionarea coşului de fum se face în funcţie de puterea cazanelor şi tipul de combustibil. Înălţimea şi secţiunea coşului de fum se stabileşte în funcţie de:
a)debitul de gaze de ardere şi conţinutul de noxe;
b)temperatura gazelor de ardere la ieşirea din focar;
c)parametrii meteorologici locali: stratificarea termică verticală, direcţia şi viteza vântului;
d)regimul de înălţime al clădirilor din zonă;
e)caracteristicile altor surse de noxe din zonă.
4.7.135. Soluţia constructivă şi materialele componente ale coşului de fum trebuie să răspundă, în principal, cerinţelor privind:
a)rezistenţa şi stabilitatea constructivă;
b)rezistenţa la temperaturi extreme;
c)rezistenţa la coroziune;
d)etanşare;
e)securitate la incendiu.
5.7.136. Pentru centralele termice mici (cu puterea termică maximă de 0,3 MW) se aplică următoarele prevederi:
(1)1. Coşurile de fum la care sunt racordate cazane care evacuează gaze de ardere cu temperaturi scăzute sau la care se poate produce condensat pe suprafaţa interioară a acestora se execută din materiale rezistente la coroziune chimică: de exemplu, din tuburi de şamotă, aluminiu, oţel-inox etc., rezistente şi la temperatură.
(2)2. La baza coşului se va prevedea obligatoriu un sistem de colectare şi evacuare a condensatului acid. Înainte de evacuare la canalizare, condensatul colectat de la baza coşului se va trece printr-un dispozitiv de neutralizare.
(3)3. Racordarea canalelor la coşul de fum se face la cote diferite, astfel încât să se asigure circulaţia normală a gazelor de ardere.
6.7.137. Evacuarea gazelor de ardere se face, când este posibil, prin tiraj natural, ţinând seama şi de tipul de cazan folosit.
7.7.138. Tirajul forţat se prevede în cazurile în care tirajul natural este insuficient pentru evacuarea gazelor de ardere şi atunci când se constată:
a)pierderi mari de sarcină pe circuitul gazelor de ardere;
b)temperatura redusă a gazelor de ardere (căldura gazelor de ardere a fost parţial recuperată);
c)condiţiile particulare impun coşului o înălţime mai mică decât cea necesară pentru funcţionarea cu tiraj natural.
8.7.139. Pentru centralele termice mici (cu puterea termică maximă de 0,3 MW) se aplică următoarele prevederi:
(1)1. Coşul de evacuare a gazelor de ardere situat la mai puţin de 1,50 m în plan orizontal de coama acoperişului trebuie să depăşească coama cu minimum 0,50 m pentru învelitori incombustibile şi 1 m pentru învelitorile combustibile. Coşul de evacuare a gazelor de ardere amplasat la distanţe mai mari de 1,50 m faţă de coama acoperişului va avea înălţimea de cel puţin 1 m faţă de învelitoare.
(2)2. Înălţimea coşului faţă de terasa acoperişului trebuie să fie de minimum 1 m. Coşurile de evacuare a gazelor de ardere trebuie să depăşească cu minimum 0,50 m înălţimea elementelor de supraînălţare a terasei (atice, ziduri antifoc etc.), când sunt situate la mai puţin de 3 m de marginea terasei, şi cu minimum 1 m, când sunt situate la peste 3 m de marginea terasei.
(3)3. Înălţimea minimă de amplasare a conductelor tip «ventuză» faţă de zona pietonală este de 2,20 m (fig. 1).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 1. - Înălţimea minimă de amplasare a conductelor tip «ventuză»
9.7.140. În ansamblurile de locuinţe, coşurile de fum ale centralelor termice funcţionând cu combustibil lichid sau gazos se alipesc sau se înglobează în cele mai înalte clădiri din ansamblu.
10.7.141. Se recomandă ca, pe cât posibil, coşurile înglobate în clădiri să nu treacă prin încăperi în care căldura degajată influenţează negativ confortul necesar sau materialele depozitate.
(1)Dacă nu se poate evita un asemenea amplasament al coşurilor, se iau măsuri de izolare termică suplimentară.
11.7.142. Pentru centralele termice amplasate la ultimul nivel sau pe terasa clădirii se recomandă utilizarea cazanelor cu suprapresiune în camera de ardere care necesită pentru evacuarea gazelor de ardere coşuri de fum cu înălţimi reduse.
12.7.143. Coşurile de fum trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în conformitate cu SR EN 15287.
13.7.144. În cazul tirajului natural se admite racordarea la acelaşi coş de fum necompartimentat a mai multor cazane, cu condiţia încadrării vitezei gazelor de ardere în limitele recomandate de STAS 3417, în funcţie de regimul de funcţionare şi încărcare al cazanelor.
(1)În cazul în care viteza gazelor de ardere nu se încadrează în limitele recomandate şi dacă secţiunea liberă a coşului depăşeşte 2 m2, iar pierderile de sarcină prin canalul de fum şi coş nu se pot acoperi prin tiraj natural, după caz, se pot prevedea coşuri separate sau se compartimentează coşul. Compartimentarea se face pe toată înălţimea coşului, prevăzându-se canale de fum orizontale separate, pentru fiecare compartiment al coşului.
14.7.145. Pe racordurile dintre cazane şi canalul de fum se prevăd dispozitive pentru reglarea tirajului cazanelor în funcţiune, pentru închiderea traseului gazelor de ardere - la cazanele care nu funcţionează - şi pentru compensarea dilatărilor.
(1)Pentru măsurarea temperaturii, prelevarea probelor necesare analizei gazelor de ardere, precum şi pentru măsurarea tirajului, se prevăd ştuţuri din ţeavă, de regulă Dn 32, pe racordul de fum al fiecărui cazan, precum şi la baza fiecărei secţiuni a coşului de fum care asigură tirajul unui grup de cazane.
15.7.146. Canalele de fum se prevăd cu guri de vizitare şi control care să se închidă etanş prin capace sau uşi metalice termoizolante, amplasate la începutul canalului de fum şi la schimbările de direcţie ale acestuia. La baza coşului de fum se prevede o deschidere de vizitare cu uşă etanşă, pentru inspecţie şi curăţire.
16.7.147. Canalele de fum se prevăd, cu clapete de explozie astfel proiectate încât să se deschidă la o presiune inferioară presiunii de explozie care poate distruge canalul.
(1)Clapeta de explozie trebuie să asigure o închidere etanşă şi se amplasează astfel încât să nu producă accidente la deschidere.
17.7.148. În cazul tirajului natural, lungimea canalului de fum nu va depăşi 1/3 din înălţimea coşului de fum.
18.7.149. Se recomandă ca la evacuarea forţată a gazelor de ardere să se prevadă coşuri individuale pentru fiecare cazan.
(1)În cazul folosirii unui singur coş pentru mai multe cazane cu tiraj forţat, fiecare ventilator de gaze de ardere se prevede cu canal independent de fum, până la coşul de fum.
(2)Racordarea canalelor la coşul de fum se face la cote diferite, astfel încât să se asigure circulaţia normală a gazelor de ardere.
19.7.150. Canalele de fum realizate din diferite materiale (tuburi metalice rigide sau flexibile, materiale ceramice, zidărie, etc.) se protejează la interior, în funcţie de temperatura şi de caracterul agresiv al gazelor de ardere.
(1)Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădiri, se amplasează astfel încât nici una din laturile lor să nu fie inclusă în vreun perete exterior al clădirii. Dacă această soluţie nu este posibilă, se iau măsuri constructive pentru evitarea apariţiei condensului.
(2)Coşurile de fum metalice, din ţeavă de oţel, se protejează anticoroziv la interior şi se termoizolează la exterior.
20.7.151. Pentru centralele termice mici (cu puterea termică maximă de 0,3 MW) se aplică următoarele prevederi:
(1)1. Trecerea conductelor de admisie a aerului necesar arderii/evacuării gazelor de ardere prin pereţi sau planşee se face:
a)protejată, în tub de protecţie;
b)fără îmbinări în tubul de protecţie;
c)cu luarea măsurilor specifice pentru asigurarea etanşeităţii la aer a anvelopei clădirii.
(2)2. Orificiile de evacuare ale coşurilor tip «ventuză» se montează la distanţe minime faţă de elementele constructive ale clădirii, astfel încât să nu se producă o poluare a spaţiilor interioare.
(3)3. La proiectarea şi executarea construcţiei coşurilor de fum independente, alipite clădirilor sau înglobate în clădiri, se respectă şi prevederile reglementărilor tehnice de proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.
(4)4. Se recomandă ca racordarea mai multor cazane la coş să se facă prin canale de fum cu secţiune variabilă (fig. 2); numărul schimbărilor de direcţie va fi redus la minimum.
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 2. - Racordarea cazanelor la un canal de fum comun: 1 - cazan, 2 - coş fum, 3 - canal fum
(5)5. Conducta de evacuare a gazelor de ardere a cazanelor cu condensare tip C - tip «ventuză» trebuie să aibă o pantă ascendentă de 3% către exteriorul clădirii (în cazul în care nu există alte recomandări ale producătorului).
(6)6. Extremitatea «ventuzei» trebuie să depăşească peretele exterior cât mai puţin posibil, în concordanţă cu recomandările producătorului, pentru a preveni îngheţarea condensului provenit din vaporii de apă din gazele de ardere (fig. 3).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 3. - Distanţa de ieşire a «ventuzei» în exteriorul peretelui
(7)7. În cazul în care admisia aerului necesar arderii şi evacuarea gazelor de ardere se fac cu conducte separate, trebuie respectate următoarele distanţe între cele două conducte (în cazul în care producătorul nu recomandă alte distanţe) (fig. 4):
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 4. - Distanţe recomandate între conducte de admisie/evacuare separate
(8)8. Nu se admite racordarea cazanelor/aparatelor individuale de încălzire şi de preparare a apei calde de consum la conductele de extracţie prevăzute pentru ventilare.
(9)9. În cazul în care conductele de admisie/evacuare ies printr-o lucarnă, distanţa dintre axul conductelor şi acoperiş trebuie să fie de minimum 0,40 m (fig. 5).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 5. - Distanţă minimă faţă de acoperiş
(10)10. În cazul aparatelor cu admisie/evacuare pe verticală - tip C3 care ies pe o terasă (acoperiş cu suprafaţă orizontală), distanţa dintre extremitatea terminalului de evacuare şi acoperiş trebuie să fie de minimum 0,40 m (fig. 6).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 6. - Distanţă minimă faţă de podeaua terasei
(11)11. Distanţa dintre terminalul vertical de evacuare a gazelor de ardere şi alt terminal pentru evacuarea gazelor de ardere trebuie să fie de minimum 0,60 m (fig. 7).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 7. - Distanţă minimă faţă de alt coş
(12)12. Distanţa pe orizontală dintre terminalul de evacuare vertical şi fereastra unei lucarne trebuie să fie de minimum 1,50 m (fig. 8).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 8. - Distanţă minimă faţă de fereastra unei lucarne
(13)13. Distanţa pe orizontală «d» dintre terminalul de evacuare vertical şi un perete incombustibil trebuie să fie de minimum 0,50 m, iar în cazul unui perete combustibil de 1,00 m (fig. 9).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 9. - Distanţă minimă faţă de un perete
(14)14. În cazul în care clădirea are formă de «U», distanţa minimă dintre «ventuză» şi peretele situat paralel/faţă în faţă cu peretele prin care iese coşul tip «ventuză» trebuie să fie de minimum 3 m în cazul în care peretele are ferestre şi de minimum 2 m în cazul în care acesta nu are ferestre (fig. 10).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 10. - Distanţe minime faţă de un perete aflat în faţa «ventuzei»
(15)15. Conducta de evacuare a gazelor de ardere/admisie a aerului necesar arderii nu poate avea orificiul de evacuare «ventuză» în:
- pasaje înguste (cu distanţele minime definite în fig. 10);
- curţi interioare, în cazul în care lungimea sau lăţimea curţii este mai mică decât înălţimea celei mai înalte clădiri care împrejmuieşte curtea;
- logie sau ganguri acoperite.
(16)16. În cazul centralelor murale cu tiraj forţat instalate în condominii se recomandă ca evacuarea gazelor de ardere să se facă în tipul C4 sau C8 - cu coş care depăşeşte nivelul acoperişului condominiului (coş proiectat conform SR EN 15287-2 şi SR EN 13384-2).
(17)17. Distanţa minimă pe verticală faţă de un acoperiş/balcon trebuie să fie de 30 cm. Dacă această distanţă minimă nu poate fi respectată, coşul «ventuză» trebuie să depăşească nivelul părţii din faţă a balconului sau acoperişului.
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 11. - Distanţa minimă pe verticală faţă de un acoperiş/balcon
(18)18. Înălţimea minimă de amplasare a coşului «ventuză» faţă de zona nepietonală este de 40 cm.
(19)19. Distanţa minimă dintre două orificii de evacuare ale coşurilor «ventuză» situate la acelaşi nivel trebuie să fie de 60 cm.
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 12. - Distanţa minimă pe orizontală dintre două «ventuze»
(20)20. Distanţa minimă dintre două orificii de evacuare ale coşurilor «ventuză» care nu sunt dispuse pe aceeaşi verticală este de 1,50 m (fig. 13).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 13. - Distanţa minimă pe verticală dintre două «ventuze» care nu sunt pe aceeaşi axă
(21)21. Distanţa minimă dintre două orificii de evacuare ale coşurilor «ventuză» dispuse pe aceeaşi verticală este de 2 m (fig. 14).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 14. - Distanţa minimă pe verticală dintre două «ventuze» dispuse pe aceeaşi axă
(22)22. În cazul în care centralele termice se instalează în blocuri de apartamente nou-construite, evacuarea gazelor de ardere se va realiza cu ajutorul unor coşuri de fum comune, la care să se racordeze câte o centrală de pe fiecare etaj. Terminalul coşului de fum comun va depăşi aticul blocului cu minimum 0,5 m.
(23)23. În cazul în care mai multe centrale termice cu tiraj forţat sunt racordate la un coş de fum comun, fiecare centrală termică trebuie să aibă pe conducta de evacuare a gazelor de ardere o clapetă antiretur gaze de ardere.
(24)24. Coşurile de fum la care sunt racordate cazane care evacuează gaze de ardere cu temperaturi scăzute sau la care se poate produce condensat pe suprafaţa interioară a acestora se execută din materiale rezistente la coroziune chimică, de exemplu, din tuburi de şamotă, aluminiu, oţel-inox etc., rezistente şi la temperatură.
La baza coşului se va prevedea obligatoriu un sistem de colectare şi evacuare a condensatului acid. Înainte de evacuarea la canalizare, condensatul colectat de la baza coşului se va trece printr-un dispozitiv de neutralizare.
Racordarea canalelor la coşul de fum se face la cote diferite, astfel încât să se asigure circulaţia normală a gazelor de ardere.
În fig. 15 este prezentată această situaţie (cazan care are conductele de admisie a aerului necesar arderii şi de evacuare a gazelor de ardere separate).
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 15. - Evacuarea condensatului
1 - conductă admisie aer necesar arderii
2 - conductă de evacuare a gazelor de ardere
3 - racord cu cot la 90°
4 - condensat
5 - sifonul centralei
7 - dispozitiv de neutralizare condensat
8 - evacuare condensat cu înclinarea > 3%
(25)25. Evacuarea condensatului se face printr-un echipament de neutralizare a condensatului. Traseul până la gura de canalizare trebuie să fie la vedere. Conducta de evacuare trebuie să fie montată în pantă şi trebuie să fie dotată cu elementele corespunzătoare pentru luarea de probe.
Dacă centrala termică cu condensare se instalează sub nivelul de retenţie de ape reziduale, trebuie instalată o pompă pentru condensat.
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 16. - Evacuarea condensatului
A - evacuarea condensatului
B - echipament de neutralizare
C - aerisire deasupra acoperişului
(26)26. Racordarea centralelor termice consumatoare de combustibili gazoşi la coşuri de fum prin canale de racordare din tablă metalică, rigide sau flexibile, se admite în următoarele condiţii:
a)secţiunea canalului de racordare este cel puţin egală cu secţiunea racordului de ieşire din centrala termică;
b)porţiunea verticală a canalului de racordare, la ieşirea din centrala termică, este de cel puţin 0,40 m;
c)distanţa de la coşul de fum până la centrala termică este mai mică de 3 m;
d)dacă distanţa de la coşul de fum până în centrala termică depăşeşte 1 m, panta către coşul de fum este de minimum 8%;
e)îmbinarea şi racordarea la coşul de fum se execută cu asigurarea etanşeităţii;
f)canalele de racordare rigide sau flexibile trebuie să fie conforme cu standardele pentru coşuri de fum metalice, respectiv cu standardele SR EN 1856-1, SR EN 1856-2, SR EN 14989-1 şi SR EN 14989-2.
[POZĂ - a se vedea actul modificator]
Fig. 17. - Racordarea la coş de fum cu burlane:
1 - rozetă de fixare, 2 - canal de fum, 3 - uşă de curăţare, 4 - burlan, 5 - aparat consumator de combustibili gazoşi, 6 - perete exterior
(27)27. La centralele termice alimentate cu combustibili gazoşi sunt interzise:
a)trecerea canalelor de racordare dintr-o încăpere în alta, cu excepţia canalelor de racordare agrementate în condiţiile legislaţiei în vigoare, care îndeplinesc cerinţele de etanşeitate;
b)montarea dispozitivelor de închidere sau obturare a secţiunii de ieşire a gazelor de ardere de la centrala termică;
c)evacuarea gazelor de ardere în podurile caselor;
d)evacuarea gazelor de ardere direct prin pereţii exteriori ai clădirilor, cu excepţia aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi prevăzute din fabricaţie cu astfel de evacuare;
e)racordarea la canalele de fum aferente focarelor alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
(28)28. La centralele termice alimentate cu combustibili gazoşi:
a)canalele de racordare se montează asigurându-se rezistenţa mecanică a întregii tubulaturi şi etanşarea între tronsoanele care alcătuiesc canalul;
b)tronsoanele se introduc unul în altul în sensul curgerii gazelor de ardere;
c)pentru etanşarea tronsoanelor se folosesc numai materiale special destinate acestei operaţii;
d)racordarea canalului de racordare la coşul de fum se realizează cu asigurarea etanşeităţii;
e)în spaţii de pericol de explozie sau incendiu nu se folosesc canale de racordare din tablă.
(29)29. Coşurile sunt prevăzute cu guri de vizitare etanşe şi cu ştuţuri de evacuare a condensatului amplasate la partea inferioară.
(30)30. Canalele de fum au panta ascendentă de minimum 10% spre coş.
(31)31. Se recomandă ca unghiul de intrare al canalului de racordare în sistemul de coş măsurat între axele canalului de racordare şi axa verticală a sistemului de coş să nu depăşească 45°.
(32)32. Secţiunea coşului de fum (în cazul racordării unui singur cazan la acesta) nu va fi mai mică decât secţiunea racordului de evacuare a gazelor de ardere de la cazan.
(33)33. Coşurile de fum se prevăd cu termoizolaţie pentru realizarea tirajului şi evitarea scăderii temperaturii gazelor de ardere sub temperatura punctului de rouă.
(34)34. Coşurile de fum execută şi izolează faţă de elementele combustibile ale construcţiei conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii din cauza transmiterii căldurii sau scăpărilor de gaze fierbinţi, flăcări, scântei etc.
(35)35. Nu se recomandă montarea de dispozitive de protecţie la gurile de evacuare a coşurilor.
(36)36. Este total contraindicată prelungirea coşurilor cu burlane de tablă neizolate, aceasta provocând o zonă rece care împiedică tirajul.
(37)37. Este interzis a se folosi coşurile de zid netencuite.
(38)38. Burlanele din metal nu vor fi instalate la o distanţă mai mică de 70 cm faţă de pereţii de scândură sau paiantă.
(39)39. Nu este permis ca în coşuri să fie zidite elemente combustibile ale acoperişului, planşeului etc.
(40)40. Se interzice trecerea conductelor de încălzire şi ale instalaţiilor de utilizare (inclusiv a celor de dezaerisire) prin coşuri şi canale de fum (cu excepţia instalaţiilor pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere).
(41)41. În cazul în care înălţimea acoperişului unei clădiri adosate depăşeşte înălţimea clădirii centralei termice, cotele de supraînălţare a coşului de fum se referă la acoperişul clădirii vecine.
(42)42. Pentru coşurile înalte la care se produce o răcire a gazelor se prevede o secţiune variabilă a coşului, aceasta scăzând de la bază către partea superioară, condiţie necesară pentru a păstra o viteză cât mai constantă a gazelor.
(43)43. Coşurile de fum se execută din materiale ceramice rezistente la temperatură, metal sau alte materiale rezistente la coroziune şi temperatură, ţinând seama şi de indicaţiile producătorului de cazane şi de reglementările specifice.
(44)44. Coşurile de fum şi canalele de fum montate în exteriorul clădirii se termoizolează.
(45)45. Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădiri, se şamotează/tubează la partea interioară.
(46)46. La executarea coşurilor se are în vedere ca acestea să nu străbată spaţii cu pericol de incendiu sau explozie sau să nu ajungă în contact cu elemente combustibile ale şarpantelor sau incombustibile cu rezistenţa scăzută la foc, luându-se măsuri de realizare a protecţiei acestora.
(47)47. Pentru protecţia la coroziune se iau şi alte măsuri, inclusiv acoperiri rezistente la temperatură ale suprafeţelor metalice.
(48)48. Coşurile de fum metalice autoportante se montează pe fundaţii de beton, care au o înălţime de minimum 30 cm faţă de nivelul solului.
(49)49. Se verifică să fie respectate toate indicaţiile producătorului.
(50)50. Coşurile cazanelor alimentate cu combustibil gazos trebuie curăţate cel puţin o dată pe an, iar coşurile centralelor alimentate cu combustibil lichid sau solid trebuie curăţate cel puţin de două ori pe an.

SECŢIUNEA 14:Probleme specifice ale centralelor termice care alimentează instalaţii de încălzire existente
7.152. În cazul modernizării unei centrale termice sau în cazul proiectării unei centrale termice noi care alimentează şi clădiri existente se ţine seama de reducerea sarcinii termice dacă aceste clădiri au fost reabilitate termic.
7.153. Cazanele care alimentează instalaţii existente trebuie să furnizeze necesarul de căldură calculat ţinând seama de starea reală de exploatare a clădirilor.
7.154. La dimensionarea şi alegerea pompelor de circulaţie din centrala termică se stabilesc pierderile de sarcină hidraulică reale în instalaţiile interioare. Totodată se face reechilibrarea hidraulică a ramurilor principale de distribuţie ale instalaţiei.
7.155. La modernizarea centralei termice existente şi la înlocuirea cazanelor vechi se verifică:
a)capacitatea de evacuare a gazelor de ardere;
b)starea fizică şi funcţională a coşului şi canalului de fum;
c)posibilitatea recuperării căldurii din gazele de ardere.
7.156. Alimentarea cu căldură de la centrala termică a unor consumatori existenţi se face cu condiţia contorizării fiecărui consumator.
7.157. În cazul în care, la racordarea centralei termice la o instalaţie de încălzire existentă, nu este posibilă reabilitarea sau modernizarea acesteia din urmă, se face în mod obligatoriu, înainte de racordare, spălarea cu dezincrustanţi a instalaţiei şi curăţarea interioară a corpurilor de încălzire.
7.158. Cazanele şi echipamentele din centrala termică se protejează împotriva înfundării circuitelor hidraulice cu depuneri provenind din instalaţiile interioare prin prevederea unor filtre de impurităţi pe conductele de întoarcere din instalaţiile interioare.
7.159. La modernizarea centralelor termice se urmăreşte introducerea surselor regenerabile de energie.
SECŢIUNEA 15:Organizarea centralei termice şi amenajări constructive. Organizarea spaţiilor din centrala termică
1.7.160. Dimensiunile centralelor termice se stabilesc ţinând seama de tipul, numărul şi gabaritul utilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea, exploatarea şi întreţinerea lor, de condiţiile impuse de normele generale de protecţie a muncii şi de prescripţiile tehnice specifice ISCIR.
(1)Se ţine seama de posibilitatea de extindere în viitor a centralei termice, precum şi de eventuala înlocuire a echipamentelor.
2.7.161. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se face astfel încât distanţele străbătute de personalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor şi operaţiunile de exploatare şi întreţinere să se facă uşor.
(1)Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii, control etc.
Spaţiile libere indicate la art. 7.162 - 7.168 au înălţimea utilajelor respective, dar nu mai puţin de 1,80 m.
3.7.162. În faţa cazanelor se lasă un spaţiu liber (culoar), a cărui lăţime se stabileşte în funcţie de necesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţare, ţinând seama şi de recomandările producătorului cazanului şi arzătorului.
4.7.163. La cazanele alimentate cu combustibil solid, la stabilirea acestui spaţiu se ţine seama de sistemul de alimentare al cazanelor şi de evacuarea cenuşii şi zgurii, la care se adaugă un spaţiu de siguranţă şi circulaţie de 1 m.
5.7.164. La cazanele alimentate cu combustibil lichid sau gaze, pentru care nu se prescriu condiţii speciale de exploatare, întreţinere şi curăţare, spaţiul liber (art. 7.162) se consideră de la elementul cel mai ieşit în afara cazanului.
(1)În funcţie de suprafaţa de încălzire a cazanului, lăţimea spaţiului liber se recomandă a fi:

a) până la 10 m2

circa 1,00 m

b) între 10 şi 30 m2

circa 1,50 m

c) între 30 şi 55 m2

circa 1,75 m

d) între 55 şi 90 m2

circa 2,00 m

e) peste 90 m2 sau peste 1 MW

circa 2,50 m

6.7.165. În cazul amplasării cazanelor pe două fronturi, cu focarele faţă în faţă, lăţimea culoarelor din faţa cazanelor se alege cu 1,0 m mai mare decât cea stabilită pentru cazanele amplasate pe un singur front.
7.7.166. Distanţa de la mantaua laterală a cazanelor până la elementele de construcţie ale sălii cazanelor sau până la limita platformei deschise, respectiv până la mantaua cazanului vecin - dacă nu sunt şi alte indicaţii ale producătorului - este de:
a)0,80 m la cazanele având suprafaţa de încălzire până la 100 m2;
b)1,00 m la cazanele având suprafaţa de încălzire peste 100 m2.
(1)Dacă condiţiile de control şi întreţinere permit, cazanele se pot aşeza în grupuri de câte două, fără distanţă între cazanele din acelaşi grup.
(2)Între părţile laterale cele mai ieşite în afară ale cazanelor şi pereţii laterali ai centralei termice trebuie să rămână un spaţiu liber de cel puţin 0,50 m.
8.7.167. Distanţa de la spatele cazanelor până la canalul de fum şi coşul de fum se stabileşte pentru a permite accesul, supravegherea şi întreţinerea instalaţiilor de evacuare a gazelor de ardere.
9.7.168. Înălţimea minimă liberă între părţile cele mai ieşite în afară ale cazanului şi elementele cele mai apropiate ale instalaţiilor din centrala termică (conducte, vane, suporturi, aparataje ş.a.) este de 20 cm.
91.7.168.1. Centralele termice murale cu cameră etanşă se instalează pe pereţi incombustibili. Când nu este posibil acest lucru, montarea pe materiale combustibile a centralelor termice murale se face interpunând materiale incombustibile între acestea şi materialul combustibil sau elementele de distanţare care pot fi:
- straturi de tencuială de minimum 1 cm grosime sau plăci din materiale electroizolante incombustibile cu grosimea de minimum 0,5 cm, cu o lăţime care depăşeşte cu cel puţin 3 cm pe toate laturile centralei termice murale;
- elemente de susţinere din materiale incombustibile (de exemplu, console metalice etc.) care distanţează centrala termică murală cu cel puţin 3 cm pe toate laturile faţă de elementul combustibil.
10.7.169. Distanţele de montare ale cazanelor de perete (murale), din cadrul centralelor termice de apartament sunt în conformitate cu prevederile din reglementarea tehnică de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici.
11.7.170. La schimbătoarele de căldură, pentru scoaterea, întreţinerea şi repararea elementelor demontabile, se lasă un spaţiu liber pe acea parte pe care se scot elementele demontabile.
(1)Spaţiul va fi suficient de mare pentru operaţiunile de scoatere şi întreţinere, urmând ca repararea să se facă, eventual, într-un alt spaţiu special amenajat.
(2)Pe celelalte părţi ale schimbătoarelor de căldură montate până la înălţimea de 1,80 m se prevăd spaţii libere de cel puţin 0,8 m
(3)În cazul montării schimbătoarelor de căldură la înălţimi peste 1,80 m deasupra pardoselii, distanţa minimă laterală până la alte aparate, până la pereţii încăperii sau până la limita platformelor deschise este de 0,50 m.
(4)Distanţele menţionate se prevăd dacă nu există alte indicaţii ale producătorului.
12.7.171. Pompele din centralele şi punctele termice se montează la pardoseală, pe postamente sau pe conducte.
(1)Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să ofere posibilităţi de supraveghere uşoară. Ele se montează, pe cât posibil, grupate şi aliniate. Nu se admite montarea pompelor în spatele cazanelor.
(2)Spaţiul liber din jurul pompelor montate pe postament se stabileşte în funcţie de mărimea pompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât şi de mărimea şi poziţia de montare a armăturilor de pe aceste conducte, dar nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentul pompelor).
(3)Când tipul şi greutatea pompelor permit, se pot monta două sau mai multe pompe pe un postament comun.
(4)La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar se face ţinând seama de construcţia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet) şi de tipul pompelor, simple sau gemene.
13.7.172. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces de minimum 0,50 m. Aceste spaţii pot fi micşorate pe două laturi la 0,10 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şi reparaţii.
(1)Dacă rezervorul este prevăzut pentru a fi izolat termic, se asigură pe toate laturile spaţii de acces de cel puţin 0,50 m.
(2)Rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 m2 se montează pe suporturi, asigurând sub rezervor un spaţiu de minimum 0,20 m.
(3)Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară, se lasă un spaţiu liber cu înălţimea minimă 0,60 m.
14.7.173. Montarea separatoarelor de impurităţi se face astfel încât să existe acces la organele demontabile pentru curăţarea sitelor şi eliminarea depunerilor.
(1)În situaţiile în care pentru curăţare şi eliminarea depunerilor se impune demontarea separatorului din instalaţie, se prevăd în amonte şi în aval tronsoane din ţeavă cu îmbinări demontabile (mosoare); tronsoanele demontabile se montează între separator şi armăturile de închidere din amonte şi aval ale acestora şi se prevăd cu prize de presiune.
15.7.174. Traseele conductelor de legătură la utilajele din centrale termice (cazane, schimbătoare de căldură, pompe etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi diferitelor părţi ale aparatelor. În caz de necesitate se prevăd pe conducte îmbinări demontabile.
16.7.175. Conductele din centralele termice se pozează aparent. Se pot poza sub pardoseală în canale vizitabile, cu panta de 1 %, prevăzute cu golire la recipientul de ape uzate numai porţiuni scurte de racordare, în cazul în care pozarea aparentă ar împiedica circulaţia sau exploatarea utilajelor.
17.7.176. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea aparatelor sau a unor porţiuni din instalaţii se montează în locuri accesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplasează astfel încât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări.
18.7.177. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la supapele de siguranţă, conductele de dezaerisire şi conductele principale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca: recipiente, jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încât scurgerea apei să poată fi observată. Evacuarea condensului colectat de la coşurile de fum se face conform art. 7.136.
(1)Scurgerea apei, de la dispozitivele de colectare, la canalizarea exterioară se asigură, pe cât posibil, prin gravitaţie.

SECŢIUNEA 16:Prescripţii privind clădirea
7.178. Instalaţiile din clădirile centralelor termice cu apă fierbinte (110 °C) şi cele cu abur cu presiune peste 0,5 bar se proiectează potrivit prevederilor prescripţiilor tehnice specifice ISCIR.
7.179. Clădirile centralelor termice cu apă caldă (sub 110 °C) şi cele cu abur de joasă presiune (sub 0,5 bar) au nivelul I sau II de stabilitate le foc, cu excepţia celor la care suprafaţa de încălzire totală a cazanelor este de cel mult 450 m2, care pot avea nivelul III de stabilitate la foc.
7.180. Pentru agenţii termici menţionaţi la art. 7.179 centralele termice se încadrează în risc mijlociu de incendiu.
7.181. Încăperile centralelor termice, inclusiv sălile de cazane, se separă, obligatoriu, de clădiri (cu altă destinaţie) prin pereţi şi planşee rezistente la foc potrivit reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu.
7.182. La proiectarea centralelor termice alimentate cu gaze naturale se ţine seama de normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
7.183. Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze petroliere lichefiate se proiectează ţinând seama de prevederile reglementărilor tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
Este interzisă utilizarea gazelor petroliere lichefiate drept combustibil la centrale termice amplasate sub nivelul terenului (la subsolul şi demisolul clădirilor).
7.184. Încăperile din clădirile civile şi de producţie şi/sau depozitare în care se depozitează maximum 10 m3 lichide combustibile pentru centrala termică (conform art.. 7.115 din prezenta reglementare tehnică) se separă, obligatoriu, de restul clădirii având altă destinaţie, prin pereţi şi planşee proiectate potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
(1)Golurile strict funcţionale de acces, realizate în elementele respective, se protejează prin elemente rezistente la foc proiectate potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.185. Încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20 m3 combustibili solizi (conform art. 7.125) se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee care trebuie să îndeplinească, obligatoriu, condiţiile prevăzute la art. 7.184.
(1)Comunicarea cu sala cazanelor se poate face prin uşi rezistente la foc, potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.186. Buncărele pentru combustibili solizi (art. 7.126), precum şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere se realizează, din materiale incombustibile şi se iau măsuri pentru evitarea încărcării electrostatice.
(1)Spaţiul în care se amplasează buncărele, care au o capacitate mai mare de 2 m3, se separă de sala cazanelor prin pereţi şi planşee incombustibile, având o rezistenţă la foc potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.187. Uşile de acces ale centralelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor şi au deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spaţiu în legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Se exceptează de la această prevedere centralele termice de apartament.
(1)Dimensiunile uşilor şi ale spaţiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducerea şi scoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla.
7.188. Accesul în centralele termice situate pe terasa clădirii este posibil doar de pe terasă sau din casa scării, printr-o încăpere tampon. Nu se admite accesul direct de la un etaj inferior prin deschideri sau trape în pardoseala centralei termice.
7.189. În cazul în care accesul principal în centrala termică se face printr-o scară, aceasta se execută din beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinare sub 45o şi se prevede cu balustradă.
7.190. Uşile de acces (evacuare) nu au praguri. În cazul în care pragurile nu pot fi evitate, racordarea lor cu pardoseala se face prin planuri înclinate cu panta 1:8 şi cu finisaj care să împiedice alunecarea oamenilor.
7.191. Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a centralei termice.
7.192. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex: post trafo, staţii de hidrofor, centrale de ventilare etc.) grupate cu centrala termică se prevăd accese separate, direct din exterior.
(1)În clădirile civile, la care centralele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi, eventual, alte utilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul unui coridor comun.
(2)Nu se poate grupa centrala termică (sala cazanelor) cu staţia de pompare a apei pentru incendiu.
7.193. Centralele termice sunt prevăzute cu ferestre exterioare pentru iluminarea şi ventilare naturală a încăperii.
(1)În cazul centralelor termice folosind combustibil gazos, suprafaţa ferestrelor exterioare trebuie să satisfacă şi condiţiile prevăzute de normele tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a gazelor petroliere lichefiate, privind raportul dintre suprafaţa vitrată şi volumul sălii cazanelor.
7.194. La centralele termice este obligatoriu să se asigure introducerea aerului de combustie prin ventilare naturală organizată sau prin ventilare mecanică, prin măsurile prevăzute la art. 7.129.
7.195. La centralele amplasate direct, sub sau alături de încăperi sensibile la zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură, se iau măsuri de izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşi limitele de zgomot şi temperatură admise, potrivit destinaţiei încăperilor respective, precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.
7.196. Prescripţiile constructive privind condiţiile de amplasare a centralelor termice mici (de apartament, de scară de bloc, ş.a.), cu capacitatea sub 0,3 MW, sunt prevăzute în reglementările tehnice de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici.
SECŢIUNEA 17:Prescripţii privind instalaţiile sanitare şi electrice
7.197. La centralele cu capacitate mai mare de 2 MW şi cu personal permanent se recomandă a se amenaja un grup sanitar (WC şi duş).
(1)La unităţile mai mici 2 MW la care nu se amenajează un grup sanitar se asigură accesul la un WC din apropiere, în cadrul clădirii. Distanţa până la acest WC este de maximum 75 m pe orizontală, fără a depăşi 4 m pe verticală. Dacă aceste prevederi nu pot fi respectate, se amenajează un WC şi la centralele termice cu capacitate mai mică de 2 MW, cu personal permanent.
7.198. Centralele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dublu serviciu şi cu recipient de pardoseală legat direct la canalizare. Pardoseala acestor încăperi are panta de cel puţin 5 0/00 spre recipient.
(1)Când nivelul canalizării exterioare nu permite legarea directă sau când există pericolul de refulare a reţelei de canalizare, recipientul se racordează la canalizare prin intermediul unei pompe de mână - în cazul instalaţiilor sub 2 MW, respectiv a unei pompe electrice - în cazul instalaţiilor mai mari de 2 MW.
7.199. Instalaţiile electrice cu care se prevăd centralele termice sunt:
a)instalaţiile electrice pentru iluminat general (normal) şi de securitate pentru intervenţii;
b)instalaţii electrice de forţă, comandă şi automatizare;
c)instalaţii electrice de protecţie contra electrocutării
d)instalaţii de telecomunicaţii: post telefonic şi teletransmisie, dispecerizare, BMS, după caz;
e)prize de joasă tensiune pentru lampă portabilă.
SECŢIUNEA 18:Elemente de construcţii aferente echipamentului
7.200. Elementele de construcţii aferente cazanelor (postamente, şamotări, înzidiri) se execută conform planurilor şi instrucţiunilor de montaj ale producătorului de echipamente.
7.201. La elaborarea proiectului structurii de rezistenţă al centralelor termice se ţine seama de sarcinile statice şi dinamice ale aparatelor, utilajelor şi conductelor instalaţiei de încălzire, respectându-se prevederile reglementărilor tehnice de proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-cultural, agrozootehnice şi industriale.
7.202. În cazul centralelor termice care se modernizează sau se transformă se are în vedere ca sarcinile date de utilaje şi instalaţii să nu afecteze capacitatea de rezistenţă a elementelor de construcţii.
7.203. Stabilirea soluţiilor constructive se face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice privind acustica în construcţii şi zone urbane, aplicabile, în vigoare.
7.204. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente cu strat elastic sau dispozitive pentru amortizarea trepidaţiilor.
Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se protejează împotriva apei provenite din goliri, spălări ş.a.
7.205. Coşurile şi canalele de fum se realizează şi execută ţinând seama de prevederile art. 7.132 - 7.151 din prezenta reglementare tehnică şi de prevederile cuprinse în STAS 3417, prescripţii tehnice specifice ISCIR şi a reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor. Coşurile de fum trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în conformitate cu SR EN 15287.
7.206. La proiectarea şi executarea construcţiei coşurilor de fum independente, alipite clădirilor sau înglobate în clădiri, se respectă şi prevederile reglementărilor tehnice de proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-cultural, agrozootehnice şi industriale.
SECŢIUNEA 19:Dotări ale centralelor termice
7.207. Centralele termice se prevăd cu masă de lucru şi panou pentru afişarea permanentă a schemelor şi instrucţiunilor de exploatare, a graficelor de reglare, etc.
7.208. Centralele termice cu o capacitate mai mare de 1 MW se prevăd, în plus, şi cu o încăpere atelier dotată cu dulapuri metalice, truse de scule şi banc de lucru pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere.
SECŢIUNEA 20:Măsuri de apărare împotriva incendiilor
7.209. În vederea satisfacerii exigenţelor de siguranţă se respectă prevederile privind proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de detectare, semnalizare şi avertizare a incendiilor potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.210. Centralele termice se dotează cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor şi se echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor conform reglementărilor în vigoare.
7.211. În centralele termice cu combustibil lichid sau gazos, în sala cazanelor, se prevăd stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B, amplasate câte unul la fiecare 100 m2 suprafaţă de pardoseală.
7.212. Pentru depozitele închise cu combustibil lichid din exteriorul construcţiei se asigură, pentru fiecare 20 t de capacitate, minimum:
a)2 stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B;
b)1 stingător transportabil cu performanţa de stingere IIB;
c)1 ladă cu nisip de 0,5 m3;
d)1 lopată.
7.213. În centralele termice cu combustibil solid, în sala cazanelor se prevăd hidranţi interiori de incendiu, dacă aceasta este amplasată într-o construcţie echipată cu asemenea instalaţii, sau stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B, amplasate câte unul la fiecare 100 m2 suprafaţă de pardoseală.
7.214. Sub injectoarele cu combustibil lichid se prevăd tăvi etanşe din tablă, umplute cu nisip, pentru evitarea împrăştierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil.