Art. 35. - Normativ din 2014 privind utilizarea geosinteticelor la ranforsarea structurilor rutiere cu straturi asfaltice, AND 592
M.Of. 722
În vigoare Versiune de la: 2 Octombrie 2014
Art. 35 
Este cunoscut din literatura de specialitate că, atunci când deformaţia straturilor bituminoase este mai mare de 2,5 %, în interiorul structurii se dezvoltă fenomenul de fisurare, ce se propagă în diferite direcţii. Fisurarea se produce de la bază spre suprafaţa îmbrăcămintei bituminoase, sub încărcările din trafic, dar şi de sus în jos, sub acţiunea eforturilor din temperatură (contracţii).
Pentru limitarea acestor degradări se utilizează materialele geosintetice-materiale cu elongaţii mici, dar cu rezistenţe mari la tracţiune.
Folosirea materialelor geosintetice cu rol de armare prezintă următoarele beneficii în comportarea în exploatare a structurii rutiere:
- prin armarea îmbrăcăminţii rutiere cu elemente antifisură se întârzie transmiterea acestora din stratul existent la stratul nou;
- creşte durata de exploatare a structurilor rutiere prin preluarea eforturilor de întindere şi limitarea deformaţiilor stratului asfaltic.
Aceste aspecte benefice se datorează faptului că:
- rezistenţa la întindere a straturilor asfaltice este de cca 2 daN/cm2 (100 cm x 0,2 cm x 2 kg/cm2 = 40 kgf/m), iar a geosinteticelor este mult mai mare -10... 100 kN/m (10 x 1.000 x 0,10197 kgf = 1.020 kgf/m). Prin preluarea eforturilor de întindere de către geosintetic se limitează deformaţiile în stratul asfaltic.
Geosinteticul trebuie să aibă:
- rezistenţă mare la tracţiune în zona deformaţiilor mici ale asfaltului;
- aderenţă bună la straturile asfaltice, atât la temperaturi pozitive (0... 600 C la sol), cât şi la temperaturi negative (0...10-25° C)