Secţiunea 2 - Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli - Normativ din 2013 PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILOR, Partea a II a - INSTALAŢII DE STINGERE Indicativ P118/2 - 2013

M.Of. 595 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2018
SECŢIUNEA 2:Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli
SUBSECŢIUNEA 1:Componentele generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor
23.15.Generatoarele de aerosoli condensaţi pentru stingerea incendiilor sunt constituite din următoarele elemente principale:
a)carcasă;
b)amestecător de formare a aerosolului solid;
c)dispozitiv(e) de aprindere (activator);
d)mecanism de răcire (răcitor);
e)orificii de refulare;
f)consolă de montare.
23.16.Forma şi dimensiunile carcasei generatoarelor de aerosoli se realizează astfel încât să corespundă cerinţelor funcţionale.
23.17.Elementele principale din compunerea generatoarelor de aerosoli enumerate la punctul 23.15 trebuie să fie conforme cu prevederile CEN TR 15276-1 sau cu alte reglementări tehnice echivalente.
SUBSECŢIUNEA 2:Cerinţe generale privind proiectarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor
23.18.Incinta protejată trebuie să asigure condiţii de etanşeitate pentru a păstra agentul de stingere refulat. Prin ventilare se asigură prevenirea presurizării excesive sau depresurizării spaţiului respectiv. Metodele de calcul de determinare a ariei minime de ventilare trebuie oferită de producător. Tipul şi amplasarea grilelor de ventilare trebuie să asigure conţinut maxim posibil de agent de stingere în timpul şi după descărcare.
23.19.Pentru prevenirea pierderilor de agent de stingere prin deschideri spre spaţii învecinate, deschiderile trebuie să fie închise etanş în permanenţă sau să fie echipate cu dispozitive de autoînchidere.
23.20.Ariile deschiderilor fără elemente de închidere trebuie reduse la maximum. Trebuie să se evite prezenţa golurilor în tavan sau acoperiş. Orice astfel de pierdere de agent de stingere trebuie să fie compensată prin suplimentarea cantităţilor calculate de agent de stingere la o valoare necesară menţinerii parametrilor de proiectare.
23.21.Instalaţiile de ventilare - climatizare a spaţiilor protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli trebuie să fie oprite sau să fie izolate prin intermediul clapetelor antifoc. În situaţiile în care instalaţiile de ventilare climatizare au tronsoane comune cu instalaţiile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi sau există cerinţe speciale de răcire a echipamentelor prin evacuarea aerului încălzit, trebuie să se ia în calcul şi cantităţile şi debitele necesare pentru a se asigura cantitatea totală pentru stingerea incendiilor.
23.22.Toate instalaţiile din spaţiul protejat, cum ar fi robinete de combustibil şi pompe de alimentare, pompe de căldură şi pulverizatoare de vopsea care dacă funcţionează pot influenţa calitatea şi eficienţa aerosolilor, trebuie să fie oprite cu prioritate sau cel târziu simultan cu momentul începerii refulării agentului de stingere.
23.23.La refularea unui aerosol într-un volum închis, se poate produce o suprapresiune dată de cantitatea de gaze generate şi de efectul creşterii temperaturii din spaţiul protejat. Amestecul de aerosol şi aer trebuie să determine o creştere a presiunii care determină evacuarea surplusului prin neetanşeităţi. Temperatura aerului este mai mare în timpul descărcării aerosolilor dar aceasta scade atunci când căldura degajată este absorbită de suprafeţele solide din încăpere.
23.24.Este important să se asigure concentraţia nominală de proiectare şi să fie menţinută pentru o perioadă de timp suficient de mare pentru a permite o intervenţie a serviciilor de urgenţă. denumit timp de menţinere. Este de asemenea important ca sursa de incendiu să nu reaprindă incendiul după ce agentul de stingere a fost evacuat.
23.25.Intervalul de timp de la punctul 23.24 nu trebuie să fie mai mic de 10 minute, dacă nu se specifică altfel. Acest interval de timp se bazează pe următoarele criterii:
a)la începutul perioadei de timp, concentraţia la nivelul golurilor de comunicaţie este egală cu concentraţia de proiectare;
b)la sfârşitul perioadei de timp, concentraţia de aerosoli la 10%, 50% şi 90% din înălţimea spaţiului protejat nu este mai mică de 85% decât concentraţia de proiectare.
23.26.Timpul de descărcare al agentului de stingere nu trebuie să fie mai mare de 90 de secunde la temperatura de 200C. În anumite aplicaţii se pot utiliza acţionări secvenţiale ale generatoarelor de aerosoli.
23.27.Generatoarele cu aerosoli trebuie să funcţioneze în condiţii de temperatură, umiditate şi vibraţii în limitele specificate de către producători.
23.28.În mod normal generatoarele trebuie să fie proiectate să funcţioneze în intervalul de temperaturi - 200C 500C şi de umiditate a mediului ambiant mai mare de 95%, în concordanţă cu specificaţiile producătorului.
SUBSECŢIUNEA 3:Dimensionarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor
23.29.Calculul agentului de stingere trebuie să ţină seamă de variaţiile de presiune faţă de presiunea de la nivelul mării. Presiunea este funcţie de altitudine, presurizare sau depresurizarea incintei protejate şi variaţii de presiune date de condiţiile meteorologice. Pentru aerosolii condensaţi se face referire numai la un factor de masă. Altitudinea nu influenţează calculele factorului nominal (densitate). Parametrul care poate fi influenţat de altitudine este distribuţia în spaţiu a agentului de stingere din incinta protejată.
23.30.La înălţimi situate peste nivelul mării cantitatea calculată la nivelul mării trebuie să fie amplificată pentru a compensa scăderea de presiune. Factorul nominal determinat la nivelul mării trebuie să fie înmulţit cu un coeficient de corecţie:
în care:
0 reprezintă densitatea aerosolului la nivelul mării, în kg/m3;
g acceleraţia gravitaţională 9,81 m/s2;
h înălţimea faţă de nivelul mării, în m;
P0 presiunea exercitată de un aerosol condensat specificat la nivelul mării, în Pascal.
23.31.La determinarea distribuţiei agentului de stingere în incinta protejată trebuie să se ţină seamă de efectele date de temperatură şi ventilaţie asigurându-se după caz, compensarea cu agent de stingere pentru scăpările din incintă.
23.32.Dimensionarea generatoarelor de aerosoli constă în determinarea cantităţii (masei) de agent necesar pentru stingerea incendiului şi alegerea, pe această bază, a tipului şi numărului corespunzător de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiului, funcţie de specificaţia tehnică a producătorului.
23.33.Cantitatea (masa) de agent necesară stingerii incendiului cu generatoare de aerosoli într-un spaţiu închis cu dimensiuni determinate, se stabileşte în funcţie de volumul net al spaţiului protejat;
23.34._
(1)Cantitatea (masa) totală de agent necesar pentru stingerea incendiului cu generatoare de aerosoli, se determină cu relaţia:
M = c x V [g]
în care:
M este masa netă totală de agent de stingere, [g];
c - coeficient de corecţie [g/m3];
V - volumul spaţiului protejat, [m3].
(2)Volumul spaţiului protejat trebuie să includă toate golurile de comunicaţie aferente cu spaţiile învecinate (23.36).
(3)În proiectare, pentru diferite materiale combustibile din spaţiul protejat, trebuie luat în calcul combustibilul cu coeficientul cel mai mare.
23.35.Numărul generatoarelor de aerosoli de acelaşi fel necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relaţia:
n = m/mg
în care:
m este cantitatea (masa) netă totală de agent de stingere, [g];
mg - masa netă a agentului de stingere a unui tip de generator de aerosoli, [g].
Numărul (n) de generatoare de aerosoli rezultat din calcul, se rotunjeşte la numărul întreg.
23.36.Se recomandă să se utilizeze generatoare de aerosoli identice. Dacă se utilizează generatoare de aerosoli cu dimensiuni diferite, masa totală de aerosol nu trebuie să fie mai mică decât cantitatea nominală de proiectare. Cel mai mic generator de aerosoli trebuie să asigure protecţia pe toată înălţimea spaţiului protejat, dacă nu au fost executate încercări privind refularea uniformă a aerosolilor pentru înălţimi mai mari.