Capitolul 4 - Climatizarea clădirilor - Normativ din 2011 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I5-2010
M.Of. 504 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 August 2011
CAPITOLUL 4:Climatizarea clădirilor
SUBCAPITOLUL 1:4.1. Cerinţe pentru realizarea climatizării
SECŢIUNEA 1:Confortul termic
4.1.1.Climatizarea are drept scop realizarea unei ambianţe interioare care să răspundă condiţiilor de calitate a aerului interior şi de confort termic.
4.1.2.Pentru caracterizarea ambianţei interioare se stabilesc patru categorii, I-IV, conform tabelului 4.1.
Din punct de vedere al calităţii aerului interior, categoriile I-IV corespund claselor IDA1 - IDA4 definite la pct. 3.1.2.
Categoria I este recomandată pentru încăperi în care se află, majoritar, persoane cu metabolism scăzut şi cu dificultăţi de adaptare termică (de exemplu: persoane în vârstă).
4.1.3.Confortul termic este determinat de următorii parametrii:
a)temperatura aerului interior,
b)temperatura medie de radiaţie a suprafeţelor cu care corpul uman schimbă căldură prin radiaţie,
c)umiditatea relativă a aerului,
d)viteza aerului interior,
e)izolarea termică a îmbrăcăminţii,
f)activitatea ocupanţilor, care determină căldura degajată (metabolismul).
Tabelul 4.1. Categorii de ambianţă interioară (din SR EN 15251: 2007).
Categoria ambianţei | Caracteristici şi domeniu de aplicare recomandat |
I | Nivel ridicat recomandat pentru spaţiile ocupate de persoane foarte sensibile şi fragile, care au exigenţe specifice, ca de exemplu bolnavi, persoane cu handicap, copii mici, persoane în vârstă |
II | Nivel normal recomandat clădirilor noi sau renovate |
III | Nivel moderat acceptabil, recomandat în clădiri existente |
IV | Nivel în afara celor de mai sus; recomandat a fi acceptat pentru perioade limitate de timp |
4.1.4.Confortul termic dintr-o încăpere se exprimă prin valoarea Votului Mediu Previzibil, PMV, care, pentru fiecare categorie de ambianţă, trebuie să fie cuprins în plaja de valori din tabelul 4.2. Corespunzător valorilor PMV, rezultă procentul de persoane nemulţumite, PPD. Valoarea PMV şi, respectiv, categoria de ambianţă dorite, se stabilesc prin tema de proiect şi trebuie menţionate în documentaţia tehnică.
Tabelul 4.2. Valori PMV şi PPD corespunzătoare categoriei de ambianţă interioară (din SR EN 15251:2007)
4.1.5.Pentru calculul valorii PMV şi al procentului PPD se aplică metoda din paragraful 4 şi 5 din standardul SR EN ISO 7730:2006; mărimile de intrare necesare se determină în funcţie de încăperea de calcul (suprafeţe, izolare termică), parametrii de calcul ai aerului interior, folosind datele următoare:
- rezistenţa termică a îmbrăcăminţii, din anexa C a standardului SR EN ISO 7730:2006;
- căldura degajată de persoane (metabolismul), din anexa B a standardului SR EN ISO 7730:2006 sau din tabelul 25 al standardului SR EN 13779:2007;
- în încăperile climatizate în care nu se reglează umiditatea, se va considera o valoare a umidităţii relative a aerului de 50%.
Calculul se face pentru încăperile reprezentative ale clădirii climatizate, care se specifică în notele de calcul, împreună cu ipotezele care au fost adoptate.
4.1.6.În anumite condiţii de activitate şi îmbrăcăminte, tipice unor destinaţii de încăperi, considerând umiditatea relativă a aerului de 50% şi viteze scăzute ale aerului din încăperi, calculul valorilor PMV poate fi înlocuit prin calculul temperaturii operative. Valorile de temperatură operativă pentru diferite destinaţii şi categorii de ambianţă sunt date în tabelul 4.3. Cu excepţia cazurilor când se impune altfel, temperatura operativă specificată se consideră în centrul încăperii la o înălţime de 0,6 m deasupra pardoselii.
Aceste valori de temperatură operativă pot fi considerate şi ca valori de calcul, în locul temperaturii interioare de calcul, dacă se utilizează metode de stabilire a sarcinii termice bazate pe temperatura operativă.
Tabelul 4.3. Temperaturi operative de confort (după SR EN 15251:2007)
Tipul de clădire sau încăpere | Categoria | temperatura operativă [°C] | |
minimă pentru încălzire Îmbrăcăminte 1,0 clo | maximă pentru răcire Îmbrăcăminte 0,5 clo | ||
Clădiri de locuit (camere de zi, dormitoare) activitate sedentară - 1,2 met | I | 21,0 | 25,5 |
II | 20,0 | 26,0 | |
III | 18,0 | 27,0 | |
Clădiri de locuit (alte încăperi) stând în picioare, mers - 1,5 met | I | 18,0 | |
II | 16,0 | ||
III | 14,0 | ||
Birouri individuale sau tip peisaj, săli de reuniune, auditorii, cofetării, cafenele, restaurante, săli de clasă activitate sedentară - 1,2 met | I | 21,0 | 25,5 |
II | 20,0 | 26,0 | |
III | 19,0 | 27,0 | |
Creşe, grădiniţe stând în picioare, mers - 1,4 met | I | 19,0 | 24,5 |
II | 17,5 | 25,5 | |
III | 16,5 | 26,0 | |
Magazine mari stând în picioare, mers - 1,6 met | I | 17,5 | 24,0 |
II | 16,0 | 25,0 | |
III | 15,0 | 26,0 | |
4.1.7.În situaţiile în care există exigenţe deosebite referitoare la confort, se vor lua în considerare criterii suplimentare de evaluare a confortului termic: asimetria de radiaţie, gradientul de temperatură pe verticală, curenţii de aer, temperatura pardoselii. Pentru evaluarea influenţei acestor condiţii interioare asupra confortului, se vor aplica metodele de calcul de la paragraful 6 din standardul SR EN ISO 7730:2006.
4.1.8.În afara condiţiilor de confort care constituie date de proiectare, proiectantul şi beneficiarul pot conveni şi asupra perioadelor de timp în care valorile de proiectare pot fi depăşite (de exemplu ore pe zi sau zile pe an).
4.1.9.Pentru încăperi destinate unor activităţi sedentare (cu metabolism cuprins între 1 şi 1,3 met: birouri, şcoli, etc.), ventilate dar neclimatizate, temperatura operativă acceptabilă în încăperi se poate verifica în funcţie de condiţiile climatice, după procedura indicată în paragraful A2, anexa A, a standardului SR EN 15251:2007. Limitele de temperatură care rezultă din această procedură sunt valabile numai dacă ocupanţii au acces la deschiderea ferestrelor.
4.1.10. În domeniul de temperaturi prescrise pentru aerul interior (20°-27°C), umiditatea relativă poate varia între 30 şi 70%. Efectul acestei umidităţi se evaluează prin calculul valorii PMV.
Nu trebuie ca umiditatea relativă să scadă sub 30%; acest risc poate apare în situaţii de iarnă şi, în aceste situaţii, se realizează umidificarea aerului.
Limita superioară de umiditate este stabilită la un conţinut de umiditate de 12 g/kg, care nu trebuie depăşit. Dacă există acest risc, se realizează uscarea aerului.
4.1.11. _
(1)Controlul umidităţii se realizează numai în clădirile în care tipul activităţii necesită acest fapt (exemplu: muzee, laboratoare speciale, anumite săli din spitale, hale cu diferite procese tehnologice).
(2)Controlul umidităţii se mai poate realiza, la cererea scrisă a beneficiarului, în care trebuie să menţioneze că a fost înştiinţat asupra consumului de energie suplimentar care apare în acest caz. În tema de proiectare se va specifica în mod distinct care sunt încăperile în care se realizează controlul umidităţii; aceste încăperi vor constitui o zonă termică separată, alimentată dintr-o centrală de tratare a aerului dedicată zonei.
(3)În clădirile civile în care se adoptă controlul umidităţii, umiditatea relativă recomandată a aerului interior este dată în tabelul 4.4. Verificarea stării de confort se va face tot prin calculul valorii PMV, conform pct. 4.1.4.
Tabelul 4.4. Valori de umiditate recomandate pentru clădiri cu controlul umidităţii
Tipul clădirilor/încăperilor | Categoria | umiditate de calcul pentru dezumidificare [%] | umiditate de calcul pentru umidificare [%] |
Spaţii în care umiditatea este legată de prezenţa umană Spaţii cu destinaţii speciale (muzee, biserici, laboratoare) pot necesita alte limite | I | 50 | 30 |
II | 60 | 25 | |
III | 70 | 25 | |
IV | > 70 | 20 |
4.1.12. Viteza medie a aerului (în sensul mediei temporale pentru mărimi turbulente) este recomandată în tabelul 4.5, pentru un indice de curent DR cuprins între 10 şi 20% şi o intensitate a turbulenţei de 40%. Criteriul de verificare al stării de confort va fi pentru orice situaţie, valoarea PMV calculată conform pct. 4.1.4.
Tabelul 4.5. Viteze medii recomandate pentru mişcarea aerului din încăperi (din SR EN 13779:2007)
Temperatura locală a aerului Ta (°C) | Domeniu tipic | Valoare prin lipsă (DR=15%) |
Ta = 20 | de la 0,1 la 0,16 | v <= 0,13 |
Ta = 21 | de la 0,1 la 0,17 | v <= 0,14 |
Ta = 22 | de la 0,11 la 0,18 | v <= 0,15 |
Ta = 24 | de la 0,13 la 0,21 | v <= 0,17 |
Ta = 26 | de la 0,15 la 0,25 | v <= 0,20 |
4.1.13. În anexele standardului SR EN ISO 7730:2006 sunt tabele cu valori calculate ale PMV pentru foarte multe combinaţii de date de intrare; de asemenea este dat un program de calcul în limbaj BASIC, pentru calcul numeric al Votului Mediu Previzibil - PMV.
SECŢIUNEA 2:Nivelul sonor (de zgomot)
4.1.14. Pentru concepţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare zgomotul din spaţiile interioare va fi evaluat prin nivelul de presiune acustică ponderat, A.
4.1.15. Zgomotul din instalaţiile în funcţiune este limitat la valorile din tabelul 4.6.
Dacă se poate controla funcţionarea echipamentelor (exemplu: treapta de turaţie a ventiloconvectoarelor), nivelul de presiune acustică cu acest echipament (ventiloconvector) în funcţiune, poate depăşi valorile din tabel cu maxim 5 dB(A).
Tabelul 4.6. Nivel de presiune acustică admis pentru instalaţiile de ventilare şi climatizare (după SR EN 15251:2007)
Destinaţia clădirii | Destinaţia încăperii | Nivelul de presiune acustică [dB(A)] | |
Domeniu | valoare prin lipsă | ||
Locuinţe | Cameră de zi | 25-40 | 32 |
Dormitor | 20-35 | 26 | |
Creşe, grădiniţe | 30-45 | 40 | |
Spaţii cu public | Auditorii, cinematografe | 30-35 | 33 |
Biblioteci, muzee | 28-35 | 30 | |
Tribunale | 30-40 | 35 | |
Spaţii comerciale | Magazine mici | 35-50 | 40 |
Magazine mari, supermarketuri | 40-50 | 45 | |
Săli mari de calculatoare | 40-60 | 50 | |
Săli mici de calculatoare | 40-50 | 45 | |
Spitale | Coridoare | 35-40 | 40 |
Săli de operaţie | 30-48 | 40 | |
Cabinete de consultaţii | 25-35 | 30 | |
Camere de zi | 20-35 | 30 | |
Saloane | 25-40 | 30 | |
Hoteluri | Recepţie | 35-45 | 40 |
Saloane | 35-45 | 40 | |
Camere (noaptea) | 25-35 | 30 | |
Camere (ziua) | 30-40 | 35 | |
Birouri | Birouri mici | 30-40 | 35 |
Birouri tip peisaj | 35-45 | 40 | |
Săli de conferinţe | 30-40 | 35 | |
Birouri compartimentate | 35-45 | 40 | |
Restaurante | Cafenea | 35-50 | 40 |
Restaurant | 35-50 | 45 | |
Bucătărie | 40-60 | 55 | |
Şcoli | Săli de clasă | 30-40 | 35 |
Culoare | 35-50 | 40 | |
Săli pentru profesori | 30-40 | 35 | |
Sport | Stadioane acoperite | 35-50 | 45 |
Piscine | 40-50 | 45 | |
General | Toalete, vestiare | 40-50 | 45 |
SUBCAPITOLUL 2:4.2. Sisteme de climatizare
SECŢIUNEA 1:Tipuri de sisteme de climatizare
4.2.1.Climatizarea clădirilor asigură confortul termic în încăperi, pentru toată perioada anului. Climatizarea se poate realiza cu aparate sau agregate locale de climatizare sau prin sisteme centralizate.
4.2.2._
(1)Sistemele centralizate de climatizare pot fi: sisteme "numai aer", sisteme "aer-apă", sau sisteme "aer-agent frigorific" (cu detentă directă).
Acestea pot fi monozonale (deservesc o singură zonă termică, de volum mare sau formată din mai multe volume mici) sau multizonale.
(2)Sistemele de climatizare "numai aer" se pot realiza în regim de joasă presiune sau de înaltă presiune şi pot funcţiona cu debit de aer constant sau variabil (sisteme VAV).
La sistemele de climatizare numai aer cu debit variabil trebuie introduse dispozitive de variaţie a debitului de aer care sunt: guri cu debit variabil sau diverse tipuri de variatoare şi ventilatoare cu debit variabil. Ele controlează temperatura aerului interior prin modificarea debitului de aer care este refulat cu temperatură constantă.
Sistemele de climatizare numai aer pot fi cu o conductă sau cu două conducte de aer de introducere.
Sisteme de climatizare cu o conductă de introducere sunt realizate în următoarele variante: fără tratare zonală suplimentară, cu baterii de încălzire şi/sau baterii de răcire zonale sau cu baterii de încălzire, răcire şi clapete de amestec zonale şi cu ventilatoare zonale.
Sistemele cu două conducte de introducere sunt prevăzute cu aparate de amestec; aceste aparate pot fi locale (pentru fiecare încăpere) sau zonale (să deservească o zonă termică) şi pot fi cu unul sau cu două ventilatoare de introducere.
(3)Sistemele de climatizare aer-apă pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de ventilare) sau cu aer proaspăt şi recirculat. După numărul conductelor de apă, sistemele de climatizare aer-apă pot fi cu două, trei sau patru conducte.
După tipul aparatelor terminale, sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de răcire). Reglarea aparatelor terminale se poate face pe partea de aer sau de apă.
Clasificarea sistemelor numai aer şi aer-apă se poate urmări în figura 4.1.
Figura 4.1. Clasificarea sistemelor de climatizare "aer-apă" şi "numai aer".
SECŢIUNEA 2:Criterii de alegere şi prescripţii privind concepţia sistemelor de climatizare
4.2.3.Alegerea sistemelor de climatizare se face funcţie de:
a)parametrii aerului interior ce trebuie realizaţi în încăperile climatizate,
b)numărul de zone ce urmează a fi climatizate;
c)sarcina termică acestora;
d)posibilitatea de alimentarea cu energie termică, electrică, gaze naturale, etc.;
e)dimensiunile încăperilor tehnice şi posibilitatea amplasării echipamentului de climatizare;
f)nivelul de zgomot acceptat în încăperile climatizate;
g)consumul de energie al sistemului;
h)caracteristicile arhitecturale ale clădirilor şi încăperilor ce urmează a fi climatizate.
4.2.4.Sistemele de climatizare "numai aer" se vor alege de preferinţă pentru zone ale clădirilor unde debitul de aer de ventilare (aer proaspăt) este mare şi este comparabil cu debitul de aer necesar pentru preluarea căldurii. Sistemul se utilizează pentru volume monozonă unde se cere un nivel de zgomot redus.
4.2.5.În situaţia în care sarcina termică are variaţii mici în timpul orarului de funcţionare zilnic, se va folosi un sistem de climatizare "numai aer" cu debit constant. Acelaşi sistem se va alege şi în cazul încăperilor cu sarcina termică variabilă, dacă din încăperi trebuie realizată o evacuare de debit constantă.
4.2.6.Se va evita utilizarea sistemului de climatizare "numai aer" cu o conductă, cu baterii zonale sau cu ventilatoare zonale, care nu pot realiza parametrii interiori în perioadele de tranziţie.
4.2.7.În încăperile cu variaţii mari ale sarcinilor termice se poate alege un sistem de climatizare "numai aer" cu debit variabil, cu condiţia să se realizeze în orice moment al orarului de funcţionare, ventilarea corectă a spaţiilor.
4.2.8.Sistemele de climatizare "numai aer" cu debit variabil nu sunt indicate a fi folosite:
a)În încăperi unde variaţia debitului de aer şi implicit a vitezei din încăpere ar crea zone neventilate ce ar putea provoca dereglări ale proceselor ce se desfăşoară în încăperile climatizate;
b)În încăperi unde instalaţia este vizibilă şi echipamentele VAV nu pot fi amplasate;
c)În clădiri unde conductele de aer, chiar şi în varianta de înaltă presiune, nu pot fi amplasate;
d)pentru încăperi unde distribuţia aerului se face cu conducte de aer din material textil;
e)sistemele de climatizare "aer-apă" şi "aer-agent frigorific" se vor folosi în clădiri cu încăperi cu înălţime mică, unde debitul de ventilare este mult mai mic decât cel pentru acoperirea sarcinii termice.
4.2.9.În cazul utilizării sistemelor de climatizare "aer-apă" şi "aer-agent frigorific", clădirea va avea un sistem de introducere şi un sistem de evacuare a aerului de ventilare.
4.2.10. Datorită disponibilului redus de presiune al aparatelor terminale de tip ejectoconvector, se va evita utilizarea acestor sisteme în încăperi cu înălţimi mari unde sunt necesare jeturi cu bătaie lungă.
SECŢIUNEA 3:Sistemul de climatizare "numai aer"
4.2.11. Pentru utilizarea corectă a sistemului "numai aer" se va realiza o zonare termică a clădirii care constă în gruparea încăperilor care au: aceeaşi orientare, acelaşi orar de funcţionare şi sunt apropiate între ele. O zonă termică poate avea şi o singură încăpere.
4.2.12. La clădiri cu suprafaţa foarte mare se vor crea zone de separare cu suprafaţa de maxim 2300 m2, care vor fi climatizate cu sisteme ce pot fi închise independent de alte zone. Într-o zonă de separare pot exista mai multe zone termice.
4.2.13. Agregatul central de tratare va realiza amestecul dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat şi îl va trata până la o anumită temperatură; aerul va fi tratat până la parametrii necesari zonei, cu echipamentul zonal; agregatul se va amplasa astfel ca traseele conductelor de aer către zonele clădirii să fie aproximativ egale.
4.2.14. Agregatul va avea posibilitatea de acces pentru curăţarea bateriilor de răcire şi încălzire.
4.2.15. Agregatul va avea un sistem de reglare al raportului dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat care poate fi de tipul: tot sau nimic, funcţie de calitatea aerului interior, sau cu reglaj progresiv, funcţie de temperatura aerului exterior.
4.2.16. Reglajul tot sau nimic se face pentru încăperi ocupate intermitent şi unde numărul de persoane este tot timpul acelaşi.
4.2.17. Reglajul debitului de aer proaspăt funcţie de calitatea aerului interior se face în încăperile unde numărul de persoane este variabil şi unde este indicat ca debitul de aer proaspăt să fie variabil, funcţie de numărul de persoane din încăpere.
4.2.18. Reglajul debitului de aer proaspăt prin compararea temperaturii aerului exterior şi interior se face în cazul în care se urmăreşte o economie de energie maximă şi o calitate a aerului interior ridicată.
4.2.19. Toate echipamentele utilizate vor avea marcaj CE sau Agrement Tehnic, sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate legal într-un Stat Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA, parte la codul privind Spaţiul Economic European, tipul certificatului de conformitate urmând a se indica în documentaţia instalaţiei, cuprinsă în Cartea tehnică a construcţiei.
SECŢIUNEA 4:Sistemul de climatizare "numai aer" cu debit constant
4.2.20. Sistemele de climatizare cu o conductă vor fi utilizate pentru clădiri care nu necesită controlul umidităţii relative şi unde se permit variaţii ale temperaturii între încăperile aceleaşi zone termice. Ele controlează temperatura interioară din încăperile climatizate prin introducerea unui debit de aer constant cu o temperatură variabilă.
4.2.21. Se va evita utilizarea sistemului cu o conductă de aer la clădiri unde se doreşte reglarea temperaturii aerului interior în limite relativ strânse în toate încăperile climatizate şi la încăperi unde profilul de variaţie a sarcinii termice este mare în timpul zilei, încăperi care au în timpul zilei, nevoie de căldură sau de frig.
4.2.22. Conductele de aer la sistemele de climatizare cu o conductă vor fi dimensionate de preferinţă în regim de joasă presiune care conduce la un consum mai redus de energie şi are un nivel redus de zgomot.
4.2.23. Legăturile dintre conducte şi gurile de aer se pot face cu racorduri rigide sau flexibile, în acest cazul racordurilor flexibile, lungimea acestora nu va depăşi 2m.
4.2.24. Echipamentele de tratare zonală la sisteme de climatizare cu o conductă, baterii de încălzire şi/sau răcire zonale şi centralele cu ventilator zonal, se vor amplasa la intrarea în zona termică sau în centrul de greutate al acesteia.
4.2.25. În cazul sistemului cu baterii de încălzire, răcire şi clapete de amestec, echipamentul zonal se poate amplasa chiar în agregatul de tratare, dacă numărul de zone este redus. În acest caz se va folosi un agregat de tratare multizonal.
4.2.26. Echipamentele de tratare zonală (baterii de încălzire şi răcire) se vor dimensiona pentru a se obţine temperatura de refulare a aerului necesară în zona termică pe care o deservesc.
4.2.27. _
(1)Amplasarea traductorului de temperatură se va face într-o cameră reprezentativă din zona climatizată, sau în conducta de recirculare a aerului.
(2)Amplasarea traductorului în camera reprezentativă se va face atunci când toate încăperile au o variaţie similară a sarcinii termice.
(3)Pentru zonele unde încăperile au variaţii diferite ale sarcinii termice, traductorul de temperatură se va monta în conducta de recirculare.
4.2.28. Dacă se doreşte un control al temperaturii în toate încăperile climatizate ale clădirii se va utiliza un sistem de climatizare "numai aer" cu două conducte.
4.2.29. La sistemul "numai aer" cu două conducte, cele două conducte de aer vor fi dimensionate la întreg debitul de aer al clădirii.
4.2.30. Pentru a se reduce volumul ocupat de aceste conducte în clădire, la sistemele "numai aer" cu două conducte, se recomandă utilizarea sistemelor de climatizare de medie sau de înaltă presiune.
4.2.31. Aparatele de amestec utilizate la sistemele "numai aer" cu două conducte pot fi cu reglaj direct sau indirect.
4.2.32. Aparatele de amestec vor fi izolate termic şi fonic astfel încât nivelul de zgomot în încăperile climatizate să nu fie depăşit.
4.2.33. Alegerea aparatelor de amestec se va face astfel încât să se asigure debitul de aer pe fiecare încăpere în parte. Pentru încăperi mari se pot alege mai multe aparate de amestec de acelaşi tip care să realizeze debitul dorit.
4.2.34. Legăturile dintre conductele de aer şi aparatele de amestec se vor face cu conducte flexibile, izolate termic, cu o lungime de maxim 2 m.
4.2.35. Pentru reglarea temperaturii aerului interior la sistemele "numai aer" cu două conducte, se pot utiliza ca metode de reglare:
a)metoda temperaturii aerului rece constantă tot timpul anului şi a temperaturii aerului cald variabilă, funcţie de temperatura aerului exterior,
b)sau metoda celor două temperaturi variabile, funcţie de temperatura aerului exterior, tot timpul anului.
SECŢIUNEA 5:Sistemul de climatizare "numai aer" cu debit variabil
4.2.36. Dispozitivele terminale de introducere a aerului în încăperi trebuie să asigure variaţia debitului introdus şi sunt de tipul: guri de aer cu debit variabil, variatoare de aer simple, variatoare cu inducţie şi variatoare cu ventilatore auxiliare şi se utilizează astfel:
a)Gurile de aer cu debit variabil se vor utiliza în încăperi unde variaţia vitezei de refulare nu influenţează în mod deosebit procesele ce au loc în acele încăperi.
b)În încăperile unde se doreşte o distribuţie uniformă a aerului se vor utiliza variatoare de aer cu inducţie şi variatoare cu ventilator auxiliar.
c)În încăperile unde se vor folosi variatoare simple pentru distribuţia aerului, vor fi utilizate guri recomandate pentru debit variabil.
d)La zonele perimetrale ale clădirii unde este nevoie în situaţia de iarnă de încălzire, se vor folosi variatoare de debit cu baterii de încălzire.
4.2.37. Alegerea dispozitivelor de variaţie a debitului de aer în încăperile climatizate se va face astfel încât:
a)să asigure un debit de aer adecvat încăperii respective;
b)să acopere întreaga sarcină termică a încăperii;
c)să utilizeze acelaşi sistem de automatizare pentru toate variatoarele utilizate în clădire.
4.2.38. Dacă se utilizează guri de aer cu debit variabil acestea trebuie să evite riscul de scurtcircuitare a aerului între gurile de introducere şi cele de evacuare (extragere) a aerului din încăperi.
4.2.39. Toate dispozitivele de variaţie a debitului trebuie să poată realiza debitul minim care să asigure circulaţia aerului în încăperile climatizate.
4.2.40. Se va evita utilizarea variatoarelor de debit cu ventilator auxiliar în încăperi unde nivelul de zgomot trebuie să fie redus.
4.2.41. Agregatul de tratare a sistemelor cu debit variabil va avea aceeaşi configuraţie ca cele de debit constant. Ventilatorul agregatului va avea un sistem de variaţie a debitului de aer folosind: o clapeta de by-pass, o rama cu jaluzele reglabile simultan pe aspiraţia ventilatorului, sau un ventilator cu turaţie variabilă.
4.2.42. Variaţia debitului în sistem se va realiza între debitul minim care trebuie să fie egal cu debitul minim de aer proaspăt şi debitul nominal. Debitul de aer nominal al agregatului va fi determinat pentru întreaga clădire luând în considerare sarcina termică a clădirii calculată conform subcapitolului 5.3 din prezenta reglementare tehnică. Debitele de aer ale încăperilor, necesare pentru alegerea variatoarelor de debit, se vor calcula pentru fiecare încăpere în parte luând în considerare sarcinile termice ale acestora.
4.2.43. Variaţia debitului de aer va fi comandată de sistemul de reglare, în funcţie de semnalele primite de la senzorii de presiune statică amplasaţi în sistem.
4.2.44. Amplasarea senzorilor de presiune statică se va face astfel încât economia de energie în sistem să fie maximă.
4.2.45. Se va evita utilizarea sistemelor de climatizare cu o conductă de aer care nu pot realiza răcirea sau încălzirea în timpul unei zile, în încăperile unde variaţia sarcinii termice este mare.
4.2.46. Alimentarea cu aer a gurilor de aer cu debit variabil se poate face cu racorduri rigide sau flexibile izolate. Racordurile flexibile vor avea o lungime maximă de 2 m.
SECŢIUNEA 6:Climatizarea "aer-apă"
4.2.47. Sistemele de climatizare "aer-apă" pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de sistemul de ventilare) sau cu aer proaspăt şi recirculat. După numărul conductelor de apă, sistemele de climatizare aer-apă pot fi cu două, trei sau patru conducte.
4.2.48. După tipul aparatelor terminale, sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de răcire).
SECŢIUNEA 7:Climatizarea cu ventiloconvectoare
4.2.49. Sistemul de climatizare cu ventiloconvectoare se poate utiliza la încăperi cu înălţimea de 2,5-5 m cu destinaţia de: blocuri de locuinţe, vile, hoteluri, spitale, restaurante, cofetării, braserii, bănci, săli de şedinţe, discoteci, amfiteatre, laboratoare, clădiri administrative, industria de mecanică fină, aeronautică, electronică.
4.2.50. Trebuie evitată utilizarea ventiloconvectoarelor în încăperi cu sarcini termice mari (peste 23 W/m3), umiditate de peste 80%, praf sau noxe precum şi în săli cu cerinţe acustice deosebite (teatre, cinematografe, opere, filarmonici, săli de înregistrare audio-video, etc.).
4.2.51. La amplasarea ventiloconvectoarelor va ţine cont de: arhitectura clădirii; posibilităţile de alimentare cu agent termic, nivelul de zgomot admis în încăperile climatizate, posibilităţile de evacuare a condensului.
4.2.52. Ventiloconvectoarele carcasate se pot amplasa în încăperi unde nu există spaţiu suficient în tavanul fals şi unde există parapet cu o înălţime suficientă pentru a masca ventiloconvectoarele.
4.2.53. Se va evita utilizarea ventiloconvectoarelor carcasate în spaţiile cu deschideri mari, montate pe pereţii exteriori ai clădirii, unde acestea nu pot realiza o distribuţie uniformă a aerului tratat.
4.2.54. Pentru aceste spaţii se vor utiliza ventiloconvectoare necarcasate, cu disponibil de presiune suficient pentru ca distribuţia aerului să se facă printr-o reţea cu guri de aer. Se poate utiliza orice tip de gură de refulare cu respectarea prevederilor de la pct. 6.1.8-6.1.9 din prezenta reglementare tehnică.
4.2.55. Recircularea aerului se va face prin guri racordate la aspiraţia ventiloconvectorului; nu este admisă aspiraţia directă din tavanul fals.
4.2.56. Alegerea gurilor de aer şi a conductelor de recirculare trebuie făcută astfel încât pierderea de sarcină să nu depăşească disponibilul de presiune al ventilatorului, de obicei maximum 40 Pa.
4.2.57. Debitul de aer dintr-o încăpere, se stabileşte corespunzător treptei de turaţie medie a ventiloconvectoarelor, conform pct. 5.4.19 din prezenta reglementare tehnică.
4.2.58. Evacuarea condensului se va face prin conducte proprii de evacuare; la racordarea lor trebuie să nu existe posibilitatea pătrunderii gazelor din sistemul de canalizare, în încăperi. Diametrul minim folosit va fi de 32 mm. Conductele de evacuare a condensului nu vor fi izolate termic.
4.2.59. Alimentarea cu agent termic se va face în sistemul cu două sau patru conducte.
4.2.60. Alegerea ventiloconvectoarelor se va face astfel încât să se asigure integral necesarul de căldură şi de frig al încăperii sau a zonei climatizate din clădire.
4.2.61. Sarcina termică de alegere a ventiloconvectoarelor se stabileşte după cum urmează:
a)sarcina sensibilă se determină pe baza bilanţului termic al încăperii (sau al zonei climatizate),
b)sarcina totală include sarcina sensibilă şi căldura degajată la condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa bateriei de răcire.
4.2.62. Sarcina termică a ventiloconvectoarelor va fi mărită după caz cu sarcina necesară pentru răcirea sau încălzirea aerului proaspăt.
4.2.63. Se recomandă ca ventiloconvectoarele alese să realizeze sarcina termică şi frigorifică necesare pentru încăperea respectivă, pe treapta de turaţie medie.
4.2.64. Ventiloconvectoarele utilizate vor trebui:
a)să asigure debitul de aer exterior necesar pentru încăperile care nu au un sistem de introducere independentă de aer proaspăt;
b)să asigure reglarea temperaturii aerului interior pentru fiecare încăpere în parte;
c)să asigure un nivel de zgomot corespunzător destinaţiei încăperii.
4.2.65. Numărul de ventiloconvectoare şi amplasarea acestora se va stabili astfel ca jeturile de aer să asigure uniformitatea distribuţiei aerului în încăpere, evitând crearea unor zone de disconfort datorită curenţilor de aer.
4.2.66. La alegerea ventiloconvectoarelor va ţine cont, când este posibil, de eventualitatea recompartimentării spaţiului climatizat.
4.2.67. Alimentarea cu aer exterior se poate face prin:
a)"kituri de aer proaspăt", în cazul în care ventiloconvectoarele sunt amplasate pe un perete exterior în care se pot practica orificii; acestea vor avea protecţie antiîngheţ;
b)"instalaţii individuale de aer proaspăt", care pot folosi pentru tratarea aerului ventiloconvectoare sau agregate locale de tratare, dimensionate pentru a trata aerul până la temperatura interioară; aceste instalaţii vor avea protecţie antiîngheţ;
c)"instalaţii centralizate de aer proaspăt" care vor fi dimensionate pentru a trata aerul până la temperatura interioară;
d)ventilare natural organizată.
4.2.68. În cazul utilizării unei "instalaţii centralizate de aer proaspăt", introducerea aerului se face prin racorduri la plenumul de aspiraţie al ventiloconvectoarelor sau la dispozitivele care introduc aerul direct în încăpere.
4.2.69. Conductele de agent termic se vor izola termic. Izolaţia conductelor de apă răcită se va face astfel încât pe suprafaţa exterioară a izolaţiei să nu se producă condens. Izolaţia termică trebuie să fie impermeabilă la vaporii de apă pentru a nu se produce condens pe suprafaţa exterioară a conductelor. Conductele vor fi protejate anticorosiv.
SECŢIUNEA 8:Climatizarea cu aparate de inducţie (ejectoconvectoare. grinzi de răcire)
4.2.70. La utilizarea acestui tip de sistem, prepararea aerului proaspăt se va face în instalaţii centralizate. Debitul de aer proaspăt se va calcula conform pct. 3.1.1-3.1.2. din prezenta reglementare tehnică; dacă debitul de aer primar necesar pentru funcţionarea ejectoconvectoarelor din sistem este mai mare decât debitul necesar de aer proaspăt, acesta va fi asigurat prin amestec cu aerul interior.
4.2.71. Debitul de aer primar va fi distribuit către ejectocovectoare/grinzi de răcire prin conducte izolate termic şi fonic.
4.2.72. Având în vedere caracteristicile ejectoconvectoarelor, sistemul se va folosi:
a)în încăperi cu degajări reduse de praf,
b)la clădiri unde există parapet pentru montajul ejectoconvectoarelor.
4.2.73. Dacă încăperile au spaţii interioare mari, sistemul cu ejectoconvectoare se poate combina cu grinzi de răcire.
4.2.74. Grinzile de răcire pot fi amplasate în interiorul încăperilor, aparent sau în tavanul fals al acestora.
4.2.75. Sistemul de climatizare va avea o conductă de evacuare a condensului realizată conform pct. 4.2.58 din prezenta reglementare tehnică.
SECŢIUNEA 9:Climatizarea cu pompe de căldură pe buclă de apă
4.2.76. Sistemul se recomandă la clădiri mari, cu încăperi distribuite pe zone termice care au simultan cerinţe de încălzire şi răcire.
4.2.77. Agentul termic folosit la acest sistem de climatizare este apa care se vehiculează într-un circuit închis care constituie o "buclă de apă".
4.2.78. În situaţia de iarnă, pompa de căldură utilizează apă cu o temperatură de cca. 20°C de la bucla de apă şi o răceşte până la o temperatură de cca. 16°C.
4.2.79. În situaţia de vară sistemul funcţionează în regim de răcire, când utilizează apă cu o temperatură de cca. 30°C, din bucla de apă şi o încălzeşte până la temperatura de 36°C.
4.2.80. În situaţia de iarnă apa este menţinută pe conducta de ducere la o temperatură mai mare de 16°C cu ajutorul unei surse de căldură. Temperatura pe conducta de întoarcere este limitată inferior din motive de condensare a vaporilor de apă din aerul interior şi prin urmare conductele nu se vor izola.
4.2.81. În situaţia de vară un turn de răcire în circuit închis sau deschis va menţine temperatura apei din buclă mai mică de 35°C.
4.2.82. Pentru climatizarea unor încăperi mari, se utilizează una sau mai multe pompe de căldură. Ele recirculă aerul din încăpere şi îl aduc la parametrii necesari pentru a asigura temperatura aerului interior în limitele prescrise.
4.2.83. Pompele de căldură pot fi carcasate, care se montează aparent, similar ventiloconvectoarelor, sau necarcasate, care se montează în tavane false sau spaţii tehnice special amenajate (la debite mari).
4.2.84. La montajul pompelor de căldură se va avea în vedere posibilitatea de acces pentru operaţiile de întreţinere.
4.2.85. Sistemul va avea o instalaţie de aer proaspăt dimensionată conform pct. 5.4.3 din prezenta reglementare tehnică.
4.2.86. Aerul proaspăt va fi introdus conform pct. 4.2.67 din prezenta reglementare tehnică.
4.2.87. Pentru fiecare pompă de căldură se montează vane de reglare şi de echilibrare cu posibilitatea de măsurare a debitului de agent termic.
4.2.88. Bucla de apă se va realiza ca o reţea de distribuţie de tip inelar.
4.2.89. Bucla de apă se poate proiecta în două variante:
a)fără acumulare; în acest caz debitul de apă vehiculat în buclă şi prin sursa de căldură sau prin turnul de răcire este constant;
b)cu acumulare a căldurii; acumularea se poate face într-un rezervor sau într-un boiler.
SECŢIUNEA 10:Climatizarea "aer-agent frigorific"
SUBSECŢIUNEA 1:Climatizarea locală "aer-agent frigorific"
4.2.90. Climatizarea locală cu agent frigorific se realizează cu sisteme de tip split şi se poate utiliza la clădiri de locuit, în clădiri de birouri cu număr redus de încăperi.
4.2.91. Este recomandabilă utilizarea aparatelor ce pot funcţiona şi în regim de pompă de căldură pe timp de iarnă.
4.2.92. Unităţile interioare se vor amplasa astfel ca jetul de aer să nu deranjeze ocupanţii.
4.2.93. Clădirile ce se climatizează cu aparate locale trebuie să aibă posibilitatea de amplasare a unităţilor exterioare.
4.2.94. Unităţile exterioare se vor amplasa pe cât posibil pe faţade puţin însorite şi unde aspectul estetic nu este important.
4.2.95. Pentru reducerea numărului de unităţi exterioare se pot utiliza aparate de tip multisplit.
4.2.96. Pentru încăperi mari se pot utiliza aparate de tip SPLIT cu disponibil de presiune important pe partea de aer şi la care se pot monta conducte de aer şi guri de introducere/extracţie.
4.2.97. Amplasarea gurilor de aer va respecta condiţiile de la pct. 6.1.
SUBSECŢIUNEA 2:Climatizarea centralizată "aer-agent frigorific", cu debit de agent frigorific variabil (VRV)
4.2.98. Sistemul centralizat de "climatizare aer-agent frigorific" cu debit variabil este indicat în clădiri cu un număr mare de încăperi, cu diferenţe mari de sarcină termică şi unde nu există sursă de energie termică sau unde nu se doreşte amplasarea unei reţele de conducte de apă caldă sau răcită necesare unui sistem aer-apă.
4.2.99. Alegerea unităţilor interioare se va face similar cu a ventiloconvectoarelor. (a se vedea pct. 4.2.52-4.2.53 din prezenta reglementare tehnică).
4.2.100. Sistemul VRV va fi cuplat obligatoriu cu un sistem de alimentare cu aer proaspăt. Alimentarea cu aer proaspăt se va face similar sistemului de climatizare cu ventiloconvectoare (a se vedea pct. 4.2.67 din prezenta reglementare tehnică).
4.2.101. Unităţile exterioare se pot amplasa pe acoperişul clădirii climatizate sau la sol, în zone special amenajate. Se va avea în vedere ca nivelul de zgomot să nu depăşească valorile admise în zonă.