Art. 143. - Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală, se aplică următoarele principii: - Norma din 2018 privind cerinţele de bază de securitate radiologică
M.Of. 517 bis
În vigoare Versiune de la: 25 Iunie 2018
Art. 143
(1)Întreprinderea se asigură că toate dozele rezultate în urma expunerii medicale în scopuri de radiodiagnostic, radiologie intervenţională, diagnostic în medicina nucleară, planificare, ghidare şi verificare în cazul radioterapiei se menţin la nivelurile cele mai scăzute posibil pentru obţinerea informaţiilor medicale necesare, luând în considerare factorii economici şi sociali.
(2)Pentru toate expunerile medicale ale pacienţilor în scopuri radioterapcutice, întreprinderea se asigură că expunerile volumelor-ţintă se planifică individual şi sunt verificate, având în vedere ca dozele pentru volumele şi ţesuturile nevizate să fie cât mai scăzute posibil şi în conformitate cu scopul terapeutic al expunerii.
(3)Ministerul Sănătăţii asigură, prin reglementări specifice şi ghiduri, stabilirea, revizuirea periodică şi utilizarea nivelurilor de referinţă în diagnostic pentru examinările de radiodiagnostic ţinând seama de nivelurile de referinţă europene de diagnostic recomandate, unde există şi, dacă este cazul, pentru procedurile radiologice intervenţionale.
(4)În cazul expunerilor medicale în scop de diagnostic, întreprinderea se asigură că sunt luate în considerare nivelurile de referinţă de radiodiagnostic stabilite conform prevederilor de la alin. (3).
(5)Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală, se aplică următoarele principii:
a)persoanele în cauză participă voluntar;
b)persoanele în cauză sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;
c)pentru persoanele pentru care nu se aşteaptă niciun avantaj medical direct în urma expunerii se aplică o constrângere de doză stabilită de către coordonatorul studiului;
d)în cazul pacienţilor care acceptă voluntar să fie supuşi unei practici medicale experimentale şi la care se scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelurile-ţintă ale dozelor sunt stabilite individual de către practician în colaborare cu medicul abilitat să facă trimiteri înainte ca expunerea să aibă loc.
(6)Procesul de optimizare include selecţia echipamentului, obţinerea constantă de informaţii de diagnostic adecvate sau de rezultate terapeutice, aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale, asigurarea calităţii şi evaluarea dozelor la care sunt expuşi pacienţii sau verificarea activităţilor administrate, luând în considerare factorii economici şi sociali.
(7)Întreprinderea asigură respectarea cerinţelor Ministerului Sănătăţii prevăzute în reglementările specifice privind constrângerile de doză şi recomandările pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor.
(8)În cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticării cu radionuclizi, întreprinderea prin medicul practician furnizează pacientului sau reprezentantului acestuia informaţii privind riscurile pe care le implică radiaţiile ionizante şi instrucţiuni corespunzătoare pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele care vin în contact cu pacientul.
(9)În cazul procedurilor terapeutice, instrucţiunile prevăzute la alin. (8) trebuie să fie în formă scrisă şi se înmânează pacientului sau reprezentantului acestuia, înainte de părăsirea spitalului, a clinicii sau a altei instituţii similare.