Art. 4. - Norma din 2011 privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici

M.Of. 133

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 25 Februarie 2021
Art. 4
(1)Pentru prevenirea evaziunii fiscale, notarul public are obligaţia de a cere părţilor să declare valoarea convenită în mod real pentru bunurile ce fac obiectul actelor sau procedurilor notariale, punându-le în vedere consecinţele nedeclarării valorii reale a tranzacţiei. În cazul în care notarul public are îndoieli cu privire la sinceritatea valorii declarate de părţi, poate refuza întocmirea actului printr-o încheiere motivată.
(2)[textul din Art. 4, alin. (2) din capitolul I a fost abrogat la 24-oct-2018 de Art. I, punctul 3. din Ordinul 3926/C/2018]
(3)Pentru autentificarea actelor care au ca obiect bunuri imobile, onorariul se calculează la valoarea declarată de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii minime stabilite prin studiul de piaţă realizat de către camerele notarilor publici în condiţiile art. 111 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, notarul public notifică organelor fiscale respectiva tranzacţie, onorariul fiind calculat la valoarea minimă stabilită prin studiul de piaţă realizat de către camerele notarilor publici.

(4)Valoarea drepturilor reale imobiliare cuprinse în masa succesorală se stabileşte după criteriile avute în vedere la calcularea valorii pentru autentificarea actelor care au ca obiect bunuri imobile, prevăzute la alin. (3).