Capitolul ii - Criteriile de clasare a bunurilor culturale mobile - Norma din 2008 de clasare a bunurilor culturale mobile

M.Of. 647

În vigoare

Versiune de la: 11 Septembrie 2008

CAPITOLUL II:Criteriile de clasare a bunurilor culturale mobile

Clasarea bunurilor culturale mobile se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 182/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi prezentelor norme elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

Art. 4

(1)Prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, fond şi tezaur, potrivit legii.

(2)Clasarea se efectuează pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, pentru domeniul din care face parte bunul cultural respectiv.

Art. 5

(1)Criteriul de clasare este un standard calitativ şi cantitativ pe baza căruia se evaluează semnificaţia sau importanţa culturală a bunurilor mobile şi se determină categoria juridică a patrimoniului cultural naţional din care fac parte aceste bunuri.

(2)În vederea clasării în categoriile fond şi tezaur se vor lua în considerare cele două tipuri de criterii de clasificare, generale şi specifice, prevăzute în prezentele norme.

Art. 6

(1)Criteriile generale de clasare sunt standarde pe baza cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa culturală a bunurilor mobile şi prin care se determină dacă acestea sunt susceptibile de a fi clasate.

(2)Criteriile generale de clasare sunt:

a)vechimea - criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural a fost realizat într-o perioadă mai îndepărtată, cel puţin cu 50 de ani înainte de data efectuării expertizei, şi se acordă puncte valorice într-un cuantum proporţional cu vechimea determinată;

b)frecvenţa - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparţine unei serii de bunuri identice sau unui lot de bunuri din aceeaşi tipologie şi se determină prezenţa bunurilor în cauză pe teritoriul românesc; în raport cu semnificaţia artistică se analizează dacă acestea se înscriu într-o tipologie determinată care cuprinde opere cu tematică şi manieră de realizare artistică relativ similare şi dacă asemenea opere sunt prezente în colecţii publice sau private ori în circuitul civil;

c)starea de conservare - criteriul în baza căruia se analizează gradul în care bunul cultural îşi păstrează integritatea şi caracteristicile iniţiale ori se află într-o stare care să permită reconstituirea sau restaurarea acestuia.

(3)Pentru fiecare dintre cele 3 criterii generale prevăzute la alin. (2), punctajul valoric maxim care se poate acorda este de 100 de puncte.

(4)Pentru bunurile reprezentând descoperiri arheologice terestre sau subacvatice se acordă punctajul maxim la criteriul vechime.

(5)Pentru bunurile provenind din dezmembrarea unor monumente istorice se acordă punctajul maxim la criteriul frecvenţă.

(6)Expertizarea potrivit criteriilor generale de clasare se realizează în scopul de a se stabili dacă bunurile culturale mobile sunt susceptibile de a fi clasate.

(7)Modalitatea de expertizare potrivit criteriilor generale este următoarea:

a)punctajele valorice se acordă pentru fiecare criteriu general şi se însumează;

b)dacă suma realizată este de până la 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat nu este susceptibil de a fi clasat;

c)dacă suma realizată este egală cu sau mai mare de 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat este susceptibil de a fi clasat şi se procedează la expertizarea acestuia de către un expert acreditat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, în funcţie de domeniul din care face parte bunul cultural în cauză;

d)expertul validează sau invalidează punctajul acordat potrivit criteriilor generale şi expertizează bunul potrivit criteriilor de clasare specifice.

Art. 7

(1)Criteriile specifice de clasare sunt standarde specifice unui domeniu, pe baza cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa arheologică, istoric-documentară, artistică, etnografică, ştiinţifică ori tehnică a bunurilor culturale şi prin intermediul cărora se determină valoarea culturală deosebită sau excepţională, stabilindu-se categoria juridică a patrimoniului cultural naţional din care acestea fac parte.

(2)Criteriile specifice de clasare sunt:

a)valoarea istorică şi documentară - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural serveşte la cunoaşterea unui fapt istoric de importanţă sau semnificaţie majoră, în sensul că este o mărturie istorică din perioada în care acel fapt s-a petrecut;

b)valoarea memorială - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural a aparţinut unei personalităţi importante a istoriei, culturii şi civilizaţiei naţionale sau internaţionale ori constituie o mărturie directă şi semnificativă privind viaţa şi activitatea acelei personalităţi;

c)autenticitatea - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural este o operă realizată în mod evident de un autor identificat sau este fabricat într-un atelier, într-o manufactură ori într-o fabrică precis determinată ca aparţinând unei epoci, unui anumit stil artistic, unei anumite culturi sau civilizaţii;

d)autorul, atelierul sau şcoala - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparţine unui autor important sau a fost realizat în ateliere, manufacturi ori fabrici importante pentru o epocă istorică, un stil artistic, o cultură sau o civilizaţie;

e)calitatea formală - criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural este o realizare artistică importantă, o piesă de o expresivitate plastică deosebită sau excepţională ori o piesă care se remarcă prin însuşirile ce decurg din tehnica de execuţie (inclusiv suportul material), din unicitatea sau raritatea concepţiei, precum şi din creativitatea acesteia.

(3)Punctajul valoric ce se poate acorda în urma expertizării potrivit criteriilor specifice de clasare este diferenţiat în funcţie de încadrarea bunului cultural mobil în unul dintre domeniile: arheologic şi istoric-documentar, artistic, etnografic, ştiinţific sau tehnic, după cum urmează:

Domeniul în care se încadrează bunul potrivit legii	Punctaj valoric maxim în baza criteriilor specifice
Domeniul în care se încadrează bunul potrivit legii	Valoarea istorică şi documentară	Valoarea memorială	Autenticitatea	Autorul, atelierul sau şcoala	Calitatea formală
1. Bunuri arheologice şi istoric-documentare	100	100	100	25	25
2. Bunuri cu semnificaţie artistică	25	25	100	100	100
3. Bunuri cu semnificaţie etnografică	50	50	100	100	50
4. Bunuri de importanţă ştiinţifică	100	25	100	25	100
5. Bunuri de importanţă tehnică	25	25	100	100	100

(4)Modalitatea de expertizare potrivit criteriilor specifice este următoarea:

a)punctele valorice se acordă pentru fiecare criteriu specific şi se însumează;

b)suma punctelor valorice acordate în urma expertizării pe baza criteriilor specifice se adună cu suma punctelor valorice acordate în urma expertizării pe baza criteriilor generale şi se obţine astfel suma finală a punctelor valorice;

c)dacă suma finală a punctelor valorice este cuprinsă între 200 şi 350 de puncte valorice, bunul în cauză se clasează în categoria juridică fond a patrimoniului cultural naţional;

d)dacă suma finală este de peste 350 de puncte valorice, bunul în cauză se clasează în categoria juridică tezaur a patrimoniului cultural naţional.

(5)Expertizarea potrivit criteriilor specifice de clasare se realizează în scopul stabilirii categoriei juridice a patrimoniului cultural naţional în care se propune clasarea bunului cultural mobil respectiv, potrivit legii.

(6)Contestarea raportului de expertiză se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului; soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile de la data depunerii.