Art. 39. - Norma din 2005 privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule
M.Of. 615
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 August 2006 până la: 5 Decembrie 2006
Art. 39
(1)Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita maximă a despăgubirilor stabilită conform documentului de asigurare RCA.
(2)Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.
(3)Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi a materialelor pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la autovehicule.
(4)La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5)Prin părţi componenţe sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparaţie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente.
(6)Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehicului respectiv.
(7)Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate.
(8)În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea directă de către deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport şi taxe vamale, exclusiv TVA aferent, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii facturii de către păgubit. În aceste cazuri costul părţilor componente, pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România.
(9)Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.
(10)În cazul în care reparaţiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asigurătorului şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare şi tarifele pentru manoperă practicate de unităţile de specialitate.
(11)Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale autovehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din cataloage sau practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor autovehicule similare. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.