Secţiunea 1 - Reguli pentru determinarea valorilor în vamă - Norma din 2004 privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice

M.Of. 307

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 7 Aprilie 2004
SECŢIUNEA A:Reguli pentru determinarea valorilor în vamă
Art. 7
Valorile în vamă se stabilesc prin identificarea vechimii bunului prezentat la vămuire şi a caracteristicii tehnice esenţiale a acestuia, în funcţie de categoria de vehicul, cu cele din tabelele corespunzătoare, pe fiecare categorie de vehicul, din lista de valori în vamă.
Art. 8
Valorile în vamă ale autovehiculelor şi vehiculelor folosite se stabilesc pornindu-se de la identificarea categoriei de vehicul cu cele din lista de valori în vamă, ţinându-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv în anexa la aceasta, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Art. 9
Încadrarea bunului prezentat la vămuire în lista de valori în vamă se face folosindu-se caracteristicile principale înscrise în prima coloană, aferentă fiecărei categorii de vehicul identificate potrivit art. 7. Încadrarea se face prin identificarea caracteristicilor tehnice din documentele însoţitoare emise de autorităţile din ţara de unde provine bunul, inclusiv din nota de constatare tehnică emisă de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", în cadrul datelor tehnice prezentate ca intervale în prima coloană din lista de valori în vamă. Caracteristicile tehnice avute în vedere sunt diferenţiate pe fiecare categorie de vehicul, după cum urmează:
a)numărul de persoane şi lungimea mijlocului de transport - în cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv şoferul;
b)capacitatea cilindrică a motorului - în cazul autoturismelor, precum şi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor şi mopedelor;
c)greutatea totală maximă autorizată (greutate în sarcina maximă) - în cazul autovehiculelor de transport de marfă, precum şi al remorcilor şi semiremorcilor de transport de marfă.
Art. 10
După identificarea caracteristicii tehnice a bunului în unul dintre intervalele din lista de valori în vamă, vechimea este cea de-a doua caracteristică esenţială a bunului, care duce la stabilirea valorii în vamă. În lista de valori în vamă "vechimea" este înscrisă în fiecare coloană din tabel, pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade şi începe de la "an bază" ajungând până la "după 5 ani", valorile vehiculelor fiind în descreştere cu cât vechimea bunului este mai mare.
Art. 11
Cuantificarea vechimii unui bun se raportează la existenţa sa, la momentul în care acesta a fost făcut, adică, în cazul mijloacelor de transport, momentul în care bunul a fost fabricat. Momentul fabricaţiei sau data fabricaţiei este înscrisă în unul dintre documentele însoţitoare prezentate la vămuire şi este exprimată prin: "zi, lună, an" sau "an, lună" sau "an". Dacă data fabricaţiei mijlocului de transport nu este înscrisă explicit în documentele însoţitoare, se va lua în calcul data cea mai îndepărtată de momentul vămuirii, aşa cum rezultă din documentele prezentate la vămuire.
Art. 12
Vechimea unui mijloc de transport se determină prin compararea următoarelor elemente:
a)data fabricaţiei, înscrisă în documentele mijlocului de transport, care poate fi exprimată în "zi, lună, an", "lună, an" sau "an" ori data cea mai îndepărtată de momentul vămuirii, aşa cum este înscrisă în unul dintre documentele prezentate la vămuire;
b)data efectuării formalităţii vamale pentru mijlocul de transport.
Art. 13
Pentru autovehiculele şi vehiculele prezentate în vamă, aparţinând persoanelor fizice, biroul vamal este autorizat să stabilească valoarea în vamă, pornind de la identificarea bunului în lista de valori în vamă. Atunci când bunul prezentat la vămuire nu se regăseşte în una dintre poziţiile aflate în listele prin care se stabilesc valorile în vamă pentru autovehicule şi vehicule folosite, biroul vamal, ţinând cont de circumstanţe, poate lua în considerare: valoarea din lista de valori în vamă a unui bun cu caracteristici asemănătoare sau, dacă acest lucru nu este posibil, preţul înscris în factura de achiziţie a bunului ori, în lipsa acestor posibilităţi, valoarea declarată de către proprietar sau de persoana fizică cu drept de dispoziţie asupra bunului. Circumstanţele vor viza în special suspiciunile cu privire la subevaluarea bunului, devalorizarea monedei de tranzacţie, perioada care s-a scurs de la achiziţie şi până la vămuirea bunului.
Art. 14
În cazul în care nu sunt îndeplinite elementele de determinare a valorii în vamă de către biroul vamal, valoarea în vamă se va determina de către Autoritatea Naţională a Vămilor în baza solicitării întocmite în acest sens, în scris, de către biroul vamal care are în evidenţă operaţiunea. Autoritatea Naţională a Vămilor poate lua în considerare preţurile înscrise în facturile externe ale unor bunuri cu caracteristici asemănătoare, preţurile din cataloage sau documentaţiile de preţuri, preţurile înscrise în rapoartele de expertiză tehnică şi valorică emise de societăţile de expertizare ori preţurile comunicate de un agent economic care comercializează bunuri cu caracteristici asemănătoare, inclusiv valoarea declarată de către persoana fizică care are dreptul de dispoziţie asupra bunului.
Art. 15
În cazul în care se ia în considerare valoarea declarată de către proprietar sau de persoana fizică cu drept de dispoziţie asupra bunului, aceasta va depune la autoritatea vamală o declaraţie-angajament, pe propria răspundere, completată olograf, din care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Totodată declaraţia va conţine şi angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferenţe, în cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.