Capitolul iii - Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate - Norma din 2003 de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

M.Of. 58

În vigoare

Versiune de la: 28 Iunie 2019

CAPITOLUL III:Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate

Selectarea bunurilor culturale mobile şi includerea lor în lista bunurilor propuse pentru restaurare se face în funcţie de starea de conservare, valoarea patrimonială şi cerinţele valorificării expoziţionale.

Art. 26

(1)Înainte de restaurare, bunul cultural mobil este cercetat din punct de vedere fizic, chimic şi biologic în laboratorul de investigaţii, în vederea stabilirii deteriorărilor, cauzelor, factorilor de deteriorare şi a metodologiei de restaurare. Corelarea rezultatelor şi raportarea acestora la evoluţia tehnologiilor trebuie să conducă şi la rezolvarea unor probleme de datare şi autentificare.

(2)Analizele trebuie să se efectueze, pe cât este posibil, prin metode nedistructive sau microdistructive care nu afectează integritatea bunului cultural mobil.

(3)După finalizarea cercetării, bunul cultural mobil se trimite, împreună cu documentaţia, la laboratorul de restaurare pentru stabilirea metodologiei de restaurare. Restauratorul întocmeşte dosarul de restaurare pe care îl prezintă, împreună cu bunul cultural mobil, comisiei de restaurare.

Art. 27

(1)Comisia de restaurare, stabilită de către conducătorul instituţiei, se compune din personal de specialitate acreditat conform legii şi factori de decizie (directorul instituţiei, membri ai consiliului ştiinţific, şeful laboratorului de restaurare).

(2)Comisia de restaurare analizează, avizează şi aprobă metodologia de restaurare şi asigură recepţia finală a lucrărilor.

(3)Hotărârile comisiei de restaurare sunt obligatorii. Prin aprobarea dată, comisia de restaurare răspunde solidar cu restauratorul, în condiţiile legii, în ceea ce priveşte corectitudinea diagnosticului şi a metodologiei de restaurare.

Art. 28

Responsabilitatea aplicării corecte a metodologiei aprobate revine în totalitate restauratorului.

Art. 29

(1)Pe timpul efectuării lucrărilor de restaurare se interzic:

a)modificarea metodologiei de restaurare aprobate;

b)întreruperea metodologiei de lucru în mod arbitrar.

(2)Modificările metodologiei de restaurare sunt permise numai cu aprobarea comisiei de restaurare.

Art. 30

Toate intervenţiile la care este supus bunul cultural mobil se consemnează în documentaţia de restaurare, care cuprinde:

a)fişa de evidenţă;

b)fişa de conservare;

c)documentaţia restaurărilor anterioare;

d)documentaţia de investigaţii;

e)documentaţia foto;

f)metodologia de restaurare;

g)procesul-verbal al comisiei de restaurare;

h)jurnalul de restaurare.

Art. 31

Restaurarea bunurilor culturale mobile se efectuează numai de către restauratori acreditaţi conform legii, în cadrul organizat al laboratoarelor şi atelierelor de profil acreditate potrivit legii.

Art. 32

În cursul procesului de restaurare se vor avea în vedere următoarele principii:

a)păstrarea în totalitate a părţilor originale din obiect. Nici o intervenţie nu trebuie să înlăture, să diminueze, să falsifice părţi ale obiectului (Primum non nocere);

b)folosirea unor materiale similare celor originale sau, dacă nu este posibil, acestea să aibă proprietăţi fizico-mecanice cât mai apropiate celor originale (Compatibilitatea materialelor);

c)utilizarea unor materiale, substanţe etc. care au fost experimentate, testate în condiţii controlate, suficient de riguroase pentru a fi concludente în determinarea incompatibilităţilor şi efectelor secundare;

d)folosirea unor materiale, substanţe reversibile etc. care pot fi îndepărtate ulterior, fără a afecta starea obiectului. Materialele nereversibile se vor folosi numai în situaţii limită în care utilizarea lor ar constitui singura modalitate de salvare a obiectului;

e)toate intervenţiile asupra obiectului, din punctul de vedere al naturii, poziţionării, completării zonelor lacunare etc., să se poată observa fie prin examinare directă, fie prin intermediul documentaţiei din dosarul de restaurare (Lizibilitatea intervenţiilor);

f)nu se vor face completări dacă lipseşte mai mult de 50% din original (Restaurarea se opreşte unde începe ipoteza);

g)urmărirea evoluţiei stării obiectului restaurat prin efectuarea de controale periodice.

Art. 33

Actul de restaurare nu-şi propune să creeze un bun cultural mobil nou. El urmăreşte să aducă bunul cultural mobil la o stare, la un aspect care să transmită cât mai complet funcţia originală a acestuia.

Art. 34

Protecţia şi securitatea bunurilor culturale mobile pe toată durata restaurării revin în sarcina atelierului sau a laboratorului de restaurare, potrivit legii.

Art. 35

Este interzisă scoaterea bunurilor culturale mobile din atelierul sau laboratorul de restaurare fără acordul scris al deţinătorului.