Capitolul x - Radiaţii neionizante - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2007

CAPITOLUL X:Radiaţii neionizante

SECŢIUNEA 1:Radiaţii ultraviolete

Valorile maxime admise ale expunerii energetice eficace (H_ef) (mJ/cm²) pentru radiaţiile ultraviolete cu acţiune oculară sau cutanată exprimate în funcţie de lungimea de undă

(nm) şi eficacitatea spectrală relativă S sunt cele din anexa nr. 59.

Art. 632

Timpii de expunere zilnică admişi în funcţie de iluminarea energetică eficace (E_ef) (

W/cm²) pentru radiaţiile ultraviolete actinice cu acţiune oculară sau cutanată sunt cele din anexa nr. 60.

SECŢIUNEA 2:Radiaţii din spectrul vizibil şi infraroşu apropiat (400 - 1400 nm)

Art. 633

Valorile maxime admise pentru expunerea oculară de natură profesională la radiaţii din spectrul vizibil, exprimate prin valorile luminanţei energetice eficace L şi iluminării energetice spectrale E produse de sursă sunt cele din anexa nr. 61.

Art. 634

Coeficienţii de ponderare spectrală (B, R) pentru evaluarea riscului de leziune retiniană prezentat de sursele de radiaţii vizibile sunt cele din anexa nr. 62.

Art. 635

Valorile maxime admise pentru expunerea oculară de natură profesională la radiaţii infraroşii din spectrul apropiat (

între 770 - 1400 nm) exprimate prin valorile iluminării energetice E_IR (mW/cm²) sunt prezentate în anexa nr. 63.

SECŢIUNEA 3:Radiaţii laser

Art. 636

Prezenta secţiune se referă la protecţia în utilizarea produselor cu laser. Un produs cu laser se poate compune dintr-un singur laser sau poate încorpora mai mulţi laseri într-un sistem complex optic, electric sau mecanic.

Art. 637

Radiaţia laser poate prezenta riscuri datorită colimării foarte bune a fascicolului şi cantităţii mari de energie asociată acestuia, fapt care poate conduce la absorbţia energiei în ţesutul biologic.

Art. 638

La aplicarea acestor norme trebuie să se aibă în vedere prevederile standardelor în vigoare referitoare la securitatea în utilizarea produselor cu laseri.

Art. 639

Orice produs cu laser trebuie să fie corect clasificat în clasa corespunzătoare şi trebuie să fie etichetat corespunzător acesteia conform prevederilor standardelor de securitate în utilizarea produselor cu laseri.

Art. 640

Pentru fiecare clasă de produs cu laser sunt indicate limitele de emisie acceptabile conform anexelor nr. 64 până la 67. Factorii de corecţie C₁ până la C₇ şi valorile de tranziţie T₁ şi T₂ utilizaţi în anexele nr. 64 până la 67 sunt definiţi în anexa nr. 68.

Art. 641

Valorile maxime permise ale expunerii energetice (J/cm²) respectiv ale densităţii de putere (W/cm²), la care pot fi expuse ochiul şi pielea fără să sufere o leziune imediată sau după un timp îndelungat sunt cele din anexele nr. 69 şi 70. Aceste niveluri sunt determinate de lungimea de undă a radiaţiei, de durata impulsului, de timpul de expunere şi de ţesutul expus, iar pentru radiaţia din vizibil şi infraroşu apropiat, de dimensiunea imaginii pe retină.

Art. 642

La efectuarea măsurărilor şi calculelor valorilor de expunere trebuie utilizate aperturi limitatoare conform indicaţiilor din anexa nr. 71.

Art. 643

Măsurile de securitate în utilizarea produselor cu laseri trebuie stabilite în raport cu clasa de laseri şi au ca scop reducerea posibilităţii de expunere la o radiaţie laser de nivel periculos şi la alte riscuri asociate.

Art. 644

Pentru instalaţiile care funcţionează cu laseri din clasa superioară clasei 3A trebuie desemnat un responsabil cu securitatea laser şi trebuie stabilite măsuri de securitate în utilizare ţinând cont de prevederile reglementărilor în vigoare.

SECŢIUNEA 4:Câmpuri electrice şi magnetice statice

Art. 645

Expunerea la câmpuri electrice şi magnetice statice, produse de echipamentele tehnice care constituie surse de astfel de câmpuri în mediul de muncă, trebuie să fie limitată în conformitate cu prevederile din aceste norme.

Art. 646

(1)Câmpul electric, reprezentat ca un vector, este caracterizat prin intensitatea sa E, în volt pe metru (V m^-1).

(2)Un câmp magnetic, reprezentat ca un vector, este caracterizat fie prin densitatea de flux magnetic B, în tesla (T), fie prin intensitatea câmpului magnetic H, în amper pe metru (A m^-1).

Art. 647

Limitele pentru expuneri profesionale la câmpuri electrice şi magnetice statice sunt prezentate în anexele nr. 72 şi 73.

SECŢIUNEA 5:Câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice până la 300 GHz*

*Radiaţii electromagnetice neionizante până la 300 GHz

Art. 648

Expunerea la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi la câmpuri electromagnetice până la 300 GHz, produse de echipamentele tehnice care constituie surse de astfel de câmpuri în mediul de muncă, trebuie să fie limitată în conformitate cu prevederile din prezentele norme.

Art. 649

Prezentele norme nu se referă la cerinţele de performanţă ale echipamentului tehnic din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice şi nu tratează tehnicile sau metodele utilizate pentru măsurarea nici uneia dintre mărimile fizice care caracterizează câmpurile electrice, magnetice şi electromagnetice.

Art. 650

(1)Aceste norme se referă la efecte imediate, pe termen scurt, asupra sănătăţii, cum sunt: stimularea nervilor periferici şi a muşchilor, şocuri şi arsuri cauzate de atingerea obiectelor bune conducătoare şi temperaturi ridicate ale ţesuturilor ca rezultat al absorbţiei energiei în timpul expunerii la câmpuri electromagnetice.

(2)Îndeplinirea prevederilor din această normă nu exclude efectele perturbatoare asupra dispozitivelor medicale cum sunt protezele metalice, stimulatoarele cardiace, defibrilatoarele şi implanturile cohleare. Interferenţa cu stimulatoarele cardiace se poate produce la niveluri mai mici decât nivelurile de referinţă din aceste norme.

(3)Efectele potenţiale pe termen lung ale expunerii, nu sunt acoperite prin aceste norme.

Art. 651

(1)Mecanismele de cuplare de bază prin care câmpurile electrice şi magnetice variabile în timp interacţionează direct cu corpul uman sunt:

- cuplare la câmpuri electrice de joasă frecvenţă;

- cuplare la câmpuri magnetice de joasă frecvenţă; şi

- absorbţia energiei din câmpurile electromagnetice.

(2)Mecanisme de cuplare indirectă:

- curenţi de contact care apar atunci când corpul uman intră în contact cu un obiect cu un potenţial electric diferit (adică, atunci când ori corpul ori obiectul este încărcat de un câmp electromagnetic); şi

- cuplarea câmpului electromagnetic cu aparate electrice purtate de sau implantate într-o persoană (care nu este considerată în prezenta normă).

Art. 652

(1)Prevederile pentru limitarea expunerii conţin două categorii de indicaţii (conform anexei nr. 74): limite de bază (anexa nr. 75) şi nivele de referinţă (anexele nr. 76 până la 79).

(2)Expunerea simultană la câmpuri cu diferite frecvenţe este prezentată în anexa nr. 80.

Art. 653

(1)Măsurarea parametrilor care caracterizează câmpurile electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpurile electromagnetice până la 300 GHz prezente în timpul muncii trebuie să se realizeze cu aparate specifice.

(2)Măsurarea se va face o dată pe an şi în următoarele situaţii:

- când se pun în exploatare noi echipamente tehnice care emit câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice până la 300 GHz;

- la realizarea unor schimbări în construcţia, amplasarea şi regimul de lucru al echipamentelor tehnice în funcţiune;

- după realizarea lucrărilor de reparaţii care pot să conducă la schimbarea parametrilor tehnici ai echipamentelor emiţătoare de câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice până la 300 GHz;

- la schimbarea construcţiei mijloacelor de protecţie faţă de acţiunea câmpurilor electrice şi magnetice variabile în timp şi a câmpurilor electromagnetice până la 300 GHz.

Nu sunt necesare astfel de evaluări la locurile de muncă la care echipamentele tehnice emiţătoare, conform specificaţiilor tehnice, au puterea nominală mică.

(3)Înainte de evaluare se recomandă cunoaşterea caracteristicilor surselor şi ale propagării radiaţiilor, folosind informaţiile date în specificaţiile tehnice ale surselor radiante:

- tipul şi puterea generatorului;

- frecvenţele purtătoare, frecvenţele armonice şi caracteristicile de modulare;

- ciclurile de sarcină, mărimea impulsului şi frecvenţele de repetare ale impulsurilor;

- numărul surselor inclusiv polarizarea;

- tipul, dimensiunile şi amplificarea antenei sau ale elementelor radiante;

- curenţii şi tensiunile în conductori;

- distanţa de la sursă la locul de măsurare;

- timpul de expunere;

- existenţa obiectelor absorbante sau de dispersie în vecinătatea locului de măsurare etc.

(4)Alegerea aparatului de măsurare trebuie să fie făcută în conformitate cu caracteristicile de emisie ale echipamentului tehnic, astfel încât domeniul de operare al aparatului de măsurare să acopere domeniul de frecvenţă al sursei de radiaţie.

(5)Aparatul de măsurare trebuie să fie însoţit de un manual care să conţină informaţii complete şi precise atât asupra performanţelor în utilizare cât şi eventualele restricţii de utilizare, de exemplu, cele referitoare la măsurările în câmp apropiat sau în prezenţa emisiilor multiple.

(6)Aparatele de măsurare trebuie să respecte condiţiile cerute de standardele internaţionale în domeniu.

(7)Aparatul nu trebuie să aibă nevoie de o sursă externă de alimentare cu energie şi trebuie să fie bine ecranat. La aparat trebuie să fie indicate condiţiile pentru baterii. Este de dorit ca funcţionarea continuă pentru cel puţin 8 ore să se facă fără înlocuirea sau reîncărcarea bateriilor.

(8)Aparatul trebuie să poată fi dotat atât cu sonde de câmp electric cât şi cu sonde de câmp magnetic şi să poată măsura valorile eficace (valori rms) şi/sau valorile maxime ale fiecărei componente a câmpului atunci când măsurările sunt necesar de realizat în câmpul, apropiat.

(9)Rezultatele măsurărilor nu trebuie să fie afectate în mod semnificativ prin:

- condiţiile de mediu, de ex. temperatură, umiditate etc.;

- aşezarea aparatului de măsurare;

- interferenţa de câmp cauzată de vecinătatea persoanei care face măsurarea, etc.

(10)Datele obţinute în urma utilizării aparatelor de măsurare trebuie să fie prezentate sub o formă adecvată care să permită analiza lor ulterioară.

Art. 654

Măsurile de protecţie a angajaţilor includ măsuri tehnice şi organizatorice, programe de protecţie a personalului şi supraveghere medicală.

Măsurile tehnice includ alegerea şi dispunerea echipamentelor, alegerea proceselor tehnologice, reducerea emisiilor nedorite de la echipamentele tehnice sursă de câmpuri, folosirea mijloacelor de ecranare şi a altor măsuri similare pentru a reduce expunerea la nivele cât mai mici, sub nivelul menţionat în anexa nr. 79.

Măsurile organizatorice se referă la limitarea accesului şi utilizarea avertizărilor sonore şi luminoase şi trebuie să fie utilizate împreună cu măsurile tehnice.

Măsurile de protecţie a personalului prin echipamente de protecţie individuală, cum este îmbrăcămintea de protecţie, deşi sunt utile în anumite condiţii, trebuie considerate ca ultima măsură pentru asigurarea securităţii angajatului.

Art. 655

Angajaţii trebuie să fie informaţi în legătură cu riscul pentru starea de sănătate pe care îl prezintă expunerea profesională la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice de până la 300 GHz, mai ales atunci când expunerea depăşeşte valoarea limită.

Art. 656

(1)Supravegherea stării de sănătate a angajaţilor trebuie să fie efectuată de către un medic şi de fiecare dată când acesta consideră că este necesar, de către un medic specialist.

(2)Rezultatele supravegherii stării de sănătate trebuie păstrate sub o formă corespunzătoare care să permită consultarea lor ulterioară.