Secţiunea 2 - Măsuri de protecţie împotriva pericolului de electrocutare - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii
M.Of. 880
În vigoare Versiune de la: 17 Mai 2007
SECŢIUNEA 2:Măsuri de protecţie împotriva pericolului de electrocutare
Art. 345
Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice şi organizatorice. Măsurile organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei necesare.
Art. 346
Măsurile tehnice care pot fi folosite pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă sunt următoarele:
a)acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
b)închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;
c)îngrădiri;
d)protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;
e)scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f)utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;
g)folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h)alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie;
i)egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
Art. 347
Măsurile organizatorice care pot fi aplicate împotriva electrocutării prin atingere directă sunt următoarele:
a)executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b)executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru indicate la art. 389;
c)delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d)eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e)elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;
f)organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva atingerilor directe.
Art. 348
Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice. Este interzisă înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice.
Art. 349
Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de protecţie: o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale.
Cele două măsuri de protecţie trebuie să fie astfel alese încât să nu se anuleze una pe cealaltă. În locurile puţin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficientă aplicarea numai a unei măsuri, considerate principale.
Art. 350
(1)Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirectă, măsurile de protecţie care pot fi aplicate sunt următoarele:
a)folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b)legarea la pământ;
c)legarea la nul de protecţie;
d)izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e)izolarea amplasamentului;
f)separarea de protecţie;
g)egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
h)deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
i)folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
(2)Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor indicate la pct. e), g), h) şi i).
Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea automată la curenţi de defect poate constitui mijloc principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, la care dirijarea distribuţiei potenţialelor constituie mijloc principal de protecţie.
(3)Pentru instalaţiile şi echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă se realizează prin aplicarea uneia sau, cumulativ, a mai multor măsuri de protecţie, dintre care însă legarea la pământ de protecţie este totdeauna obligatorie.