Capitolul ii - Principii ergonomice de proiectare şi utilizare - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2007

CAPITOLUL II:Principii ergonomice de proiectare şi utilizare

Atunci când aplică cerinţele de sănătate şi securitate angajatorul trebuie să ia în considerare, în întregime, principiile ergonomice, inclusiv cele referitoare la postul de lucru şi poziţia angajaţilor din timpul utilizării echipamentului tehnic.

Art. 320

Pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă la proiectarea şi utilizarea echipamentelor tehnice trebuie să se respecte principiile ergonomice.

Art. 321

Caracteristicile constructive, funcţionale şi de securitate ale echipamentului tehnic trebuie să corespundă particularităţilor constitutive, psihofiziologice şi mentale ale operatorului precum şi naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă.

Art. 322

La proiectarea echipamentului tehnic trebuie să se aibă în vedere dimensiunile corporale (statice şi dinamice, cu îmbrăcăminte corespunzătoare şi/sau echipament individual de protecţie) ale populaţiei de utilizatori, clasele dimensiunilor corporale şi ale mişcărilor articulare, distanţele de securitate şi dimensiunile deschiderilor de acces.

Art. 323

(1)Proiectarea şi amplasarea echipamentului tehnic trebuie să asigure realizarea cu uşurinţă a operaţiilor pe care le efectuează operatorul, o poziţie de lucru confortabilă, mişcări în conformitate cu traiectoriile şi ritmurile naturale de mişcare a corpului sau segmentelor acestuia, reducerea spaţiului şi timpului de deplasare, precum şi cerinţe de forţă situate la un nivel acceptabil.

(2)La proiectarea echipamentului tehnic trebuie să se aibă în vedere toate interacţiunile acestuia în procesul muncii (echipament-sarcină-mediu-operator).

Art. 324

(1)Semnalele şi sursele de informaţii ale echipamentului tehnic trebuie proiectate, alese şi amplasate astfel încât să fie compatibile cu capacităţile senzorial-perceptive umane şi cu sarcina care trebuie realizată.

(2)Numărul şi tipurile semnalelor şi surselor de informaţii trebuie menţinute la minimum necesar pentru realizarea eficientă a sarcinii de muncă evitându-se supraîncărcarea operatorului cu informaţii care nu sunt strict necesare.

(3)În realizarea sarcinii de muncă trebuie să se aibă în vedere prioritatea şi frecvenţa elementelor constitutive ale informaţiei şi nevoia de feedback. Forma şi conţinutul acestui feedback trebuie să fie specifice şi să fie bine cunoscute de către operator.

Art. 325

(1)Organele de comandă, inclusiv funcţiile lor, trebuie proiectate, alese şi amplasate astfel încât să fie compatibile cu caracteristicile fiziologice (şi în special de mişcare) ale părţilor corpului utilizate pentru acţionarea lor (mâini, degete, picioare etc.), să fie vizibile şi uşor accesibile iar acţionarea lor să fie comodă şi sigură.

(2)Numărul organelor de comandă trebuie menţinut la cel minimum necesar pentru realizarea eficientă a sarcinii de muncă.

(3)Funcţia organului de comandă trebuie să fie uşor de identificat şi să fie distinctă de funcţia organelor de comandă asociate sau învecinate.

(4)Poziţia organului de comandă şi mişcarea sa, efectul său şi funcţia asociată şi/sau informaţia afişată trebuie să fie compatibile astfel încât să se asigure:

- compatibilitatea între deplasarea organului de comandă şi efectul perceput sau reprezentat al acţiunii lui (respectarea "stereotipurilor de mişcare" - legătura spontană între răspuns şi semnalul aşteptat);

- similitudinea între sensul acţionarii organului de comandă şi sensul deplasării indicatorului sursei de informaţii;

- corespondenţa între amplitudinea mişcării, durata şi/sau intensitatea acţionării organului de comandă şi mişcarea indicatorului sursei de informaţii;

- corespondenţa spaţială în amplasarea organelor de comandă şi a surselor de informaţii.

(5)Trebuie evitată încărcarea inegală a corpului şi membrelor în raport cu cerinţele de forţă, cu mărimea, forma şi poziţia organelor de comandă. Când este necesară o folosire frecventă şi de lungă durată, acţionarea trebuie să se facă din poziţia aşezat.

Comenzile care cer viteză şi precizie mare precum şi forţe mici de acţionare vor fi repartizate membrelor superioare, iar cele care necesită forţe mari de acţionare, membrelor inferioare.

(6)Atunci când operatorul se mută de la o maşină la alta de tip sau funcţie similară, trebuie prevăzută, atât cât este posibil, o aceeaşi amplasare a organelor de comandă şi a comenzilor.