Capitolul vii - Loc de muncă - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2007

CAPITOLUL VII:Loc de muncă

SECŢIUNEA 1:Generalităţi

Art. 222

Prevederile prezentului capitol stabilesc cerinţe de securitate şi sănătate pentru locul de muncă.

Art. 223

Prezentele prevederi nu se aplică la:

a)mijloace de transport din afara întreprinderii sau locurile de muncă din interiorul mijloacelor de transport;

b)şantiere temporare şi mobile pentru care se aplică prevederile din secţiunea 5 a acestui capitol;

c)industriile extractive prin foraj sau extracţie pentru care se aplică prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;

d)vase de pescuit pentru care se aplică prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;

e)câmpuri, suprafeţe (luciuri) de apă, păduri şi alte teritorii ce aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate departe de clădirile întreprinderii.

Art. 224

Locurile de muncă folosite pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele de securitate şi sănătate cuprinse în anexa nr. 16.

Art. 225

Locurile de muncă aflate în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să satisfacă cerinţele de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 17, până cel mai târziu la 31 decembrie 2006.

Art. 226

Atunci când locurile de muncă suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării în vigoare a prezentelor norme, angajatorul va lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt în concordanţă cu prevederile din anexa nr. 16.

Art. 227

În scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura:

a)păstrarea permanent liberă a ieşirilor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise;

b)întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor la care se face referire în anexele nr. 16 şi 17, într-o astfel de stare încât să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice defectare periculoasă trebuie să fie remediată în cel mai scurt timp posibil;

c)curăţirea cu regularitate la nivelul adecvat de igienă a locului de muncă, a echipamentelor şi dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare;

d)întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie concepute pentru a preveni sau elimina riscurile, în special cele menţionate în anexele nr. 16 şi 17.

SECŢIUNEA 2:Principii ergonomice în organizarea locului de muncă

Art. 228

Principiile ergonomice din această secţiune vor sta la baza dimensionării şi organizării locului de muncă.

Art. 229

Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările angajatului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca şi de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic.

Art. 230

Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului angajatului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea ergonomică a locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor tehnice care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.

Art. 231

Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie să permită adaptarea acestora în raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajaţilor.

Art. 232

La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică, trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea angajatului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

Art. 233

Echipamentele tehnice, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.

Art. 234

Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale angajatului şi de mărimea efortului membrelor superioare, conform tabelului 7.

Tabelul 7

Înălţimea planului de lucru

Poziţia şi tipul de activitate	Înălţimea planului de lucru (mm)
Poziţia şi tipul de activitate	minimă	maximă
A) Poziţie aşezat:
a) lucrări cu solicitare vizuală deosebită	950	1 100
b) lucrări de precizie	850	920
c) lucrări obişnuite de birou	720	780
d) lucrări manuale	650	700
B) Poziţie ortostatică
a) lucrări de precizie	950	1 180
b) lucrări de precizie cu piese mici	850	950
c) lucrări care implică mânuire de piese grele	700	900

Art. 235

Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.

Art. 236

(1)Trebuie asigurate legături optime între locurile de muncă, precum şi circulaţia uşoară şi rapidă a materiilor prime, materialelor şi produselor.

(2)Sunt obligatorii aprovizionarea şi evacuarea ritmică a materiilor prime, materialelor, semiproduselor sau produselor realizate, evitându-se aglomerarea locurilor de muncă şi/sau a căilor de circulaţie.

Art. 237

Munca şi locul de muncă vor fi astfel organizate încât să se evite expunerea la noxe a angajaţilor care nu au legătură directă cu locul de muncă respectiv.

SECŢIUNEA 3:Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locurile de muncă

Art. 238

Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate utilizată la locul de muncă trebuie să fie în conformitate cu Prescripţiile minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă.

Acestea cuprind reguli şi măsuri obligatorii privind modurile de semnalizare şi caracteristicile lor principale, interschimbabilitatea şi complementaritatea semnalizărilor, condiţiile de utilizare şi de menţinere a eficacităţii acestora

Art. 239

(1)Angajatorul are obligaţia să prevadă şi să verifice existenţa semnalizării de securitate şi/sau sănătate adecvate la locul de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 238, ori de câte ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii.

(2)În acest scop angajatorul are obligaţia să ia în consideraţie orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 11 din prezentele norme.

(3)Respectarea prescripţiilor alin. (1) nu trebuie să afecteze respectarea obligaţiilor legale, prevăzute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la evacuare, salvare şi ajutor, material şi echipament de luptă contra incendiilor, substanţe sau preparate periculoase, ca şi alte materiale specifice.

(4)Dacă este cazul, în interiorul întreprinderilor sau clădirilor trebuie prevăzută, conform normelor în vigoare, semnalizarea corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian, dacă nu este afectată semnalizarea prevăzută prin prezentele norme.

Art. 240

Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate poate fi de interzicere, de avertizare, de obligare, de salvare sau prim ajutor şi se realizează după caz, în mod permanent sau ocazional.

Art. 241

Semnalizarea permanentă trebuie să se realizeze astfel:

a)prin panouri (indicatoare, plăci) şi/sau culori de securitate când se referă la o interdicţie, un avertisment, o obligaţie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor şi la riscurile de lovire de obstacole şi de cădere a persoanelor;

b)prin etichetă (pictogramă sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau această pictogramă, în cazul recipienţilor şi conductelor aparente care conţin substanţe periculoase; aceste mijloace trebuie plasate pe părţile vizibile, sub formă rigidă, autocolantă sau pictată şi într-un număr suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei;

c)prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct. b), în cazul suprafeţelor, sălilor sau incintelor utilizate pentru încărcarea, descărcarea şi depozitarea substanţelor periculoase în cantităţi mari; mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafaţa de depozitare sau pe uşa de acces în hală;

d)prin culori de securitate la marcarea căilor de circulaţie.

Art. 242

Semnalizarea ocazională trebuie să se realizeze astfel:

a)prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbală în caz de atenţionare asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o acţiune specifică sau evacuare de urgenţă;

b)prin gest-semnal sau comunicare verbală, în caz de ghidare a persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau pericol.

Art. 243

(1)Angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora vor fi informaţi privind toate măsurile ce trebuie luate în consideraţie în scopul asigurării semnalizării de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă.

(2)Angajatorii au obligaţia să asigure angajaţilor instruirea adecvată, în special prin instrucţiuni precise, în ceea ce priveşte semnalizarea de securitate şi/sau sănătate utilizată.

(3)Instruirea se va axa în special pe semnificaţia semnalizării, mai ales când aceasta presupune utilizarea cuvintelor, precum şi pe comportamentul general şi specific care trebuie adoptat. Această instruire trebuie să fie repetată periodic, ori de câte ori se consideră necesară reîmprospătarea cunoştinţelor salariaţilor, ca urmare a unor verificări.

Art. 244

Consultarea şi participarea angajaţilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privesc prevederile din prezenta secţiune şi din Prescripţiile minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă.

SECŢIUNEA 4:Loc de muncă pentru lucrul în condiţii de izolare

Art. 245

(1)Se consideră că o persoană lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alte persoane, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare decât o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică.

(2)Pentru lucrări foarte periculoase, noţiunea de lucru în condiţii de izolare se poate extinde şi pentru perioade de timp mai scurte (de câteva minute).

Art. 246

Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat clar cu privire la:

a)manipularea echipamentului tehnic, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

b)riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;

c)comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;

d)utilizarea echipamentului individual de protecţie;

e)primul ajutor;

f)utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.

Art. 247

(1)Este obligatorie efectuarea unui control periodic asupra comportamentului şi cunoştinţelor persoanelor care lucrează în condiţii de izolare.

(2)Periodicitatea şi durata controalelor vor fi stabilite în funcţie de condiţiile şi riscurile existente şi de experienţa salariaţilor respectivi.

Art. 248

Personalul care lucrează în condiţii de izolare va fi autorizat pentru aceasta de către angajator, pe baza unor teste de aptitudini, teste profesionale şi în urma unui control medical.

Art. 249

Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu sarcini şi atribuţii concrete care să supravegheze angajaţii care lucrează în condiţii de izolare, aceasta trebuie să fie instruită asupra riscurilor existente, asupra accidentelor sau avariilor posibile, precum şi cu privire la modul de intervenţie în caz de necesitate.

Art. 250

Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice de alarmă care permit legătura cu persoana ce asigură supravegherea:

a)constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b)periodic automat (radio-telefon, telefon);

c)periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).

SECŢIUNEA 5:Locuri de muncă în şantiere temporare şi mobile

Art. 251

Executantul lucrării desemnează din cadrul şefilor de compartimente de protecţia muncii sau al delegaţilor responsabili cu protecţia muncii unul sau mai mulţi coordonatori în materie de securitate şi de sănătate pentru un şantier pe care sunt prezente mai multe întreprinderi de construcţii.

Art. 252

Coordonatorul sau coordonatorii în materie de securitate şi sănătate pe durata lucrării:

a)stabilesc sau cer să se stabilească un plan de securitate şi sănătate, precizând regulile aplicabile şantierului respectiv, ţinând cont, dacă este necesar, de activităţile de exploatare desfăşurate pe şantier;

b)pregătesc un dosar adaptat caracteristicilor lucrării, conţinând elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care să se ţină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare.

Art. 253

Desemnarea coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate nu exonerează de răspundere angajatorul pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Art. 254

Odată cu începerea lucrării, trebuie să se asigure următoarele:

a)întreţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie satisfăcătoare;

b)alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinând seama de condiţiile de acces la aceste posturi, determinarea căilor de acces sau de circulaţie.

Art. 255

În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, lucrătorii independenţi trebuie să respecte prevederile privind obligaţiile angajatorilor, angajaţilor precum şi prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protecţie din prezentele norme, să ia în considerare indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.

Art. 256

În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, angajatorii, atunci când ei înşişi execută o activitate profesională pe şantier trebuie să respecte prevederile privind obligaţiile patronilor, angajaţilor precum şi prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protecţie din prezentele norme, să ia în considerare indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.

Art. 257

Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra tuturor măsurilor luate cu privire la securitatea şi sănătatea lor pe şantier. Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul angajaţilor vizaţi.

SECŢIUNEA 6:Locuri de muncă aflate în atmosfere potenţial explozive

Art. 258

Prevederile prezentei secţiuni stabilesc cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă în care pot apărea atmosfere potenţial explozive.

Art. 259

Prezentele prevederi nu se aplică:

a)zonelor utilizate direct pentru şi în timpul tratamentelor medicale aplicate pacienţilor;

b)utilizării dispozitivelor de ardere a combustibililor gazoşi, conform legislaţiei în vigoare;

c)producerii, manevrării, utilizării, depozitării şi transportului substanţelor explozive sau cu o structură chimică instabilă;

d)industriilor extractive pentru care se aplică prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente acestor activităţi;

e)utilizării mijloacelor de transport terestre, navale şi aeriene, conform cu prevederile legislaţiei în vigoare şi a acordurilor internaţionale aferente. Mijloacele de transport destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive nu sunt excluse.

Art. 260

Prevederile din titlul II precum şi prevederile relevante cuprinse în titlul IV se aplică în totalitate.

Art. 261

(1)În scopul prevenirii şi protecţiei la explozie, angajatorul trebuie să ia măsuri tehnice şi/sau organizatorice corespunzătoare naturii operaţiilor, în ordinea priorităţilor şi respectând următoarele principii de bază:

- prevenirea formării atmosferelor explozive, sau în cazul în care natura activităţii nu permite aceasta,

- evitarea aprinderii atmosferelor explozive, şi

- limitarea efectelor dăunătoare ale unei explozii în vederea asigurării sănătăţii şi securităţii angajaţilor.

(2)Acolo unde este cazul aceste măsuri trebuie să fie combinate şi/sau suplimentate cu măsuri împotriva extinderii exploziilor şi actualizate frecvent şi, în orice caz, ori de câte ori au loc schimbări semnificative.

Art. 262

(1)În îndeplinirea obligaţiilor sale, angajatorul trebuie să evalueze riscurile specifice de atmosfere explozive, luând în considerare cel puţin:

1._

- probabilitatea producerii şi menţinerii atmosferelor explozive;

- probabilitatea existenţei surselor de aprindere, inclusiv a descărcărilor electrostatice, a activării acestora şi a declanşării aprinderii;

- utilajele, substanţele folosite, procesele şi interacţiunile posibile ale acestora;

- gravitatea efectelor anticipate.

2.Riscurile de explozii sunt evaluate în mod global.

(2)La evaluarea riscurilor de explozie trebuie luate în considerare locurile care sunt sau pot fi legate prin deschideri de locurile în care pot apărea atmosfere explozive.

Art. 263

În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii angajaţilor la locurile de muncă în care atmosferele explozive se pot forma în concentraţii periculoase pentru securitatea şi sănătatea acestora, în conformitate cu principiile de bază ale evaluării riscurilor şi ţinând seama de art. 261, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare astfel încât:

a)mediul de muncă să fie de aşa natură încât procesul muncii să se poată desfăşura în condiţii de securitate;

b)să se asigure o supraveghere adecvată, a angajaţilor în timpul lucrului conform evaluării riscurilor utilizând mijloace tehnice corespunzătoare;

c)angajaţii să utilizeze mijloace tehnice corespunzătoare.

Art. 264

(1)În cazul în care sunt prezenţi la acelaşi loc de muncă angajaţi din mai multe unităţi, fiecare angajator este răspunzător pentru toate aspectele care îi revin prin atribuţii.

(2)Fără a prejudicia responsabilitatea individuală a fiecărui angajator, angajatorul responsabil pentru locul de muncă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, trebuie să coordoneze aplicarea tuturor măsurilor privind securitatea şi sănătatea angajaţilor şi să precizeze în documentul privind protecţia la explozie, scopul acestei coordonări, măsurile şi procedurile de implementare a acestuia.

Art. 265

Angajatorul trebuie să clasifice pe zone locurile unde pot apărea atmosfere explozive în conformitate cu anexa nr. 18.

Art. 266

(1)Angajatorul trebuie să asigure aplicarea cerinţelor minime stabilite în anexa nr. 19 la locurile menţionate în art. 265.

(2)Acolo unde este cazul, locurile unde pot apărea atmosfere explozive în concentraţii atât de mari încât să pună în pericol securitatea şi sănătatea angajaţilor trebuie marcate la punctele de intrare, în conformitate cu anexa nr. 20.

Art. 267

În scopul asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate la locul de muncă, conform evaluării riscurilor de explozie, angajatorul trebuie să asigure elaborarea şi actualizarea DOCUMENTULUI PRIVIND PROTECŢIA LA EXPLOZIE.

Documentul privind protecţia la explozie trebuie să demonstreze, în special:

- că au fost identificate şi evaluate riscurile de explozie;

- că se vor lua măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului capitol;

- care sunt locurile care au fost clasificate pe zone conform anexei nr. 18;

- care sunt locurile cărora li se aplică cerinţele minime stabilite în anexa nr. 19;

- că locul de muncă şi echipamentul tehnic, inclusiv dispozitivele de avertizare, sunt proiectate, realizate şi întreţinute conform prevederilor de securitate;

- că au fost luate măsuri pentru utilizarea în condiţii de securitate a echipamentelor tehnice.

Art. 268

(1)Documentul privind protecţia la explozie trebuie elaborat anterior începerii activităţii şi actualizat în cazul în care au loc schimbări semnificative, extinderi sau transformări ale locului de muncă, echipamentului tehnic sau organizării activităţii.

(2)Angajatorul poate combina evaluări ale riscurilor de explozie existente, documente sau alte rapoarte echivalente elaborate în baza altor acte normative.

Art. 269

Echipamentele tehnice destinate utilizării în locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive, care sunt deja în folosinţă sau sunt puse la dispoziţia angajatorului pentru prima dată înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme, trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa nr. 19, partea A, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.

Art. 270

Echipamentele tehnice destinate utilizării în locuri în care pot apărea atmosfere explozive, date în folosinţă pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele minime stabilite în anexa nr. 19 părţile A şi B.

Art. 271

Locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive aflate în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele cuprinse în această secţiune cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.

Art. 272

Locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive şi care sunt folosite pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele cuprinse în această secţiune.

Art. 273

Dacă, după data intrării în vigoare a prezentelor norme, se produc modificări, extinderi sau restructurări la locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare astfel încât acestea să îndeplinească cerinţele stabilite în prezenta secţiune.