Secţiunea 3 - Organizarea structurilor medicale de medicina muncii - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2007

SECŢIUNEA 3:Organizarea structurilor medicale de medicina muncii

Angajatorii din sectoarele public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, sunt obligaţi să asigure supravegherea stării de sănătate a tuturor angajaţilor prin servicii medicale de medicina muncii.

Art. 33

(1)Structurile medicale de medicina muncii funcţionează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei, activitatea acestora având un caracter predominant preventiv.

(2)Structurile medicale de medicina muncii au următoarele atribuţii:

a)să participe la evaluarea riscurilor privind îmbolnăvirilor profesionale;

b)să monitorizeze starea de sănătate a angajaţilor prin:

- examene medicale la angajarea în muncă;

- examen medical de adaptare;

- control medical periodic;

- examen medical la reluarea activităţii;

c)să îndrume activitatea de reabilitare profesională, reconversia profesională, reorientarea profesională în caz de accident de muncă, boală profesională, boală legată de profesie sau după afecţiuni cronice;

d)să comunice existenţa riscului de îmbolnăvire profesională către toţi factorii implicaţi în procesul muncii;

e)să consilieze angajatorul privind adaptarea muncii şi a locului de muncă la caracteristicile psihofiziologice ale angajaţilor;

f)să consilieze angajatorul pentru fundamentarea strategiei de securitate şi sănătate la locul de muncă;

g)să participe la sistemul informaţional naţional privind accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Art. 34

Prestarea serviciilor medicale de medicina muncii se realizează sub coordonarea medicului de medicina muncii la nivelul structurilor medicale de medicina muncii, care sunt:

a)cabinete de medicina muncii din întreprinderi, organizate ca unităţi publice sau private;

b)cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice, private;

c)secţii de medicina muncii din institute de sănătate publică;

d)secţii clinice sau compartimentele de medicina muncii şi boli profesionale;

e)compartimente de medicina muncii din direcţiile de sănătate publică teritoriale.

Art. 35

În structurile medicale de medicina muncii vor fi încadraţi medici de medicina muncii, iar în cabinetele de medicina muncii din întreprindere pot fi încadraţi medici de medicina muncii şi medici cu competenţă în medicină de întreprindere, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Art. 36

Personalul medical cu studii superioare şi medii necesar, aparatura de specialitate, materialele sanitare consumabile, dotări şi condiţii pentru buna funcţionare a acestor structuri, se asigură de către angajator potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Art. 37

Asigurarea supravegherii expunerii profesionale este responsabilitatea angajatorului şi se realizează prin cabinetele medicale de medicina muncii înregistrate în registrul unic al cabinetelor medicale de la nivelul direcţiilor de sănătate publică.

Art. 38

Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale personalului medical şi mediu sanitar se efectuează în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Art. 39

(1)Pentru asigurarea atribuţiilor ce revin structurilor medicale de medicina muncii, angajatorii vor lua următoarele măsuri:

a)angajarea personalului numai după un examen medical prealabil, cu confirmarea scrisă a medicului de medicina muncii că locul de muncă sau meseria propusă nu este contraindicată din punct de vedere medical viitorului angajat;

b)programarea, cu acordul personalului medical, a controlului medical periodic al angajaţilor, potrivit reglementărilor tehnice ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei, şi urmărirea efectuării integrale a acestuia;

c)respectarea recomandărilor medicale rezultate în urma examenelor la angajare, a controalelor medicale de adaptare şi periodice şi a examenului medical la reluarea activităţii.

(2)Angajatorii nu au dreptul să intervină prin nici un mijloc în influenţarea activităţii medicale, a conţinutului acesteia, a concluziilor şi măsurilor medicale stabilite.

Art. 40

Activitatea de medicina muncii la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, este coordonată şi monitorizată de către direcţiile de sănătate publică, prin compartimentele de medicina muncii, care vor organiza periodic analiza activităţii serviciilor medicale de medicina muncii.

Art. 41

Constatările reieşite din examinările medicale efectuate prin structurile de medicina muncii vor fi comunicate trimestrial direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în vederea organizării acţiunilor profilactice necesare.

Situaţia statistică a activităţii desfăşurate va fi înaintată anual, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, care o vor transmite institutelor de sănătate publică.

Art. 42

Medicul de medicina muncii şi medicul cu competenţă de medicină de întreprindere sunt obligaţi să prezinte comitetului de securitate şi sănătate în muncă, rapoarte scrise cu privire la situaţia stării de sănătate a angajaţilor în relaţie cu condiţiile de muncă şi riscurile profesionale, la acţiunile medicale întreprinse şi eficienţa acestora.

Art. 43

Institutele de Sănătate Publică Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca şi Tg. Mureş asigură asistenţă şi îndrumare tehnică de medicina muncii în zonele arondate şi efectuează studii de cercetare şi evaluare a riscurilor profesionale.