Secţiunea 2 - Organizarea serviciului de securitate a muncii - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2007

SECŢIUNEA 2:Organizarea serviciului de securitate a muncii

(1)Funcţia principală a serviciului de securitate a muncii va fi cea de fundamentare a deciziilor privind securitatea muncii. Serviciul de securitate a muncii are atribuţii specifice în realizarea acestor decizii.

(2)Numărul de angajaţi ai serviciului de securitate a muncii se va stabili în raport cu numărul total al personalului din unitatea/subunitatea pentru care s-a înfiinţat, riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi repartizarea teritorială a unităţii.

Art. 31

Atribuţiile personalului din cadrul serviciului de securitate a muncii sunt:

a)să asigure evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, precum şi să reevalueze riscurile ori de câte ori sunt modificate condiţiile de muncă şi să propună măsurile de prevenire corespunzătoare, ce vor alcătui programul anual de protecţie a muncii; evaluarea riscurilor presupune identificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi stabilirea nivelului de risc pe loc de muncă şi unitate;

b)să asigure auditarea securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul unităţii ori de câte ori sunt modificate condiţiile de muncă şi să stabilească nivelul de securitate; auditarea presupune analiza activităţii şi stabilirea gradului de conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;

c)să controleze, pe baza programului de activitate, toate locurile de muncă, în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;

d)să verifice periodic, dar nu la mai mult de un an, sau ori de câte ori este nevoie dacă noxele se încadrează în limitele de nocivitate admise pentru mediul de muncă, pe baza măsurătorilor efectuate de către organismele abilitate sau laboratoare proprii abilitate şi să propună măsuri tehnice şi organizatorice de reducere a acestora unde este cazul;

e)să participe şi să-şi dea avizul la angajarea personalului, respectiv la modul în care acesta corespunde cerinţelor de securitate;

f)să asigure instruirea şi informarea personalului în probleme de protecţie a muncii, atât prin cele trei forme de instructaje (introductiv general, la locul de muncă şi periodic), cât şi prin cursuri de perfecţionare;

g)să asigure evaluarea cunoştinţelor dobândite în procesul de instruire prin examene, teste, probe practice etc.;

h)să propună măsuri pentru formarea personalului cu responsabilităţi în domeniul protecţiei muncii, în funcţie de necesităţile concrete;

i)să organizeze propaganda de protecţie a muncii;

j)să elaboreze lista cu dotarea personalului cu echipamente individuale de protecţie şi de lucru, să participe la recepţia mijloacelor de protecţie colectivă şi a echipamentelor tehnice înainte de punerea lor în funcţiune;

k)să participe la cercetarea accidentelor de muncă şi să ţină evidenţa acestora;

l)să colaboreze cu serviciul medical pentru cunoaşterea la zi a situaţiei îmbolnăvirilor profesionale, efectuarea de controale comune la locurile de muncă pentru identificarea factorilor de risc de îmbolnăvire profesională şi propunerea măsurilor de securitate corespunzătoare;

m)să propună sancţiuni sau stimulente economice pentru modul în care se realizează programul de măsuri de protecţie a muncii;

n)să propună sancţiuni sau stimulente economice pentru modul în care se respectă cerinţele de securitate a muncii în organizarea şi desfăşurarea proceselor tehnologice la toate locurile de muncă;

o)să colaboreze cu serviciul medical în fundamentarea programului de măsuri de protecţie a muncii;

p)să colaboreze cu reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii pentru securitatea şi sănătatea în muncă, cu persoanele juridice sau fizice abilitate angajate pentru a presta servicii în domeniu şi cu reprezentanţii sindicatelor pentru realizarea programelor privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă incluse în contractele colective.